Aproape 900.000 de români îşi sărbătoresc astăzi onomastica, de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, dintre care peste 700.000 sunt bărbaţi, majoritatea purtând numele de Gheorghe sau Ghiorghe. Conform Mediafax, statisticile Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, arată că aproape 900.000 de cetăţeni români îşi sărbătoresc onomastica pe data de 23 aprilie, atunci când este sărbătorit Sfântul Gheorghe. Dintre aceștia, peste 700.000 sunt bărbaţi şi 180.500 sunt femei.
Dintre cei peste 700.000 de bărbaţi care îşi serbează miercuri onomastica, 540.000 se numesc Gheorghe sau Ghiorghe, 148.000 poartă numele George, 24.000 au numele de Gheorghiţă sau Ghiorghiţă şi 4.700 se numesc Ghiţă.
Dintre femeile care îşi sărbătoresc onomastica de Sfântul Gheorghe, 132.600 poartă numele de Georgeta, 33.000 se numesc Gheorghiţa au Ghiorghiţa, iar 14.900 au fost botezate Geta.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai importanți sfinți în calendarul creștin-ortodox. În tradiția populară, Sfântul Gheorghe mai este întâlnit ca San-George sau Sangeorz, patronul naturii înverzite, al vegetației, al vitelor și al oilor.
Despre Sfântul Gheorghe se știe că a trăit în Cappadochia, teritoriul Turciei de azi, în vremea împăratului Dioclețian. La 30 de ani ajunsese deja general în armata împăratului. În acea perioadă, împăratul emisese un decret împotriva creștinilor, promitând daruri și cinstiri împărătești celor care se leapădau de Iisus Hristos.
Gheorghe cel sfânt și-a mărturisit credința în Iisus în fața tuturor, refuzând onorurile promise de împărat și, în ciuda torturilor de tot felul la care a fost supus. Nimic nu l-a întors de la credința sa, ba, prin el, creștinismul a mai câștigat adepți, însăși soția lui Diocletian, împărăteasa Alexandra, s-a întors, asemenea multor martori ai suferințelor îndurate de Sfântul Gheorghe, spre Mântuitor.
În tradiția populară, Sfântul Gheorghe este al doilea stâlp calendaristic, alâturi de Sfântul Dumitru – Samedru – cum i se mai spune, intre cele două divinități existând o înțelegere cosmică, facilitată și de divinitatea supremă.
Se spune ca atunci cand se aud primele broaste cantand, Sfântul Gheorghe, deschizatorul verii pastorale, ia cheia de la Samedru ca să deschidă drumul naturii spre viață, el fiind considerat Cap mare de primăvara, înverzitorul întregii naturi, semănătorul tuturor culturilor și închizătorul anotimpului friguros.
În trecut, această sărbătoare era cinstită cu un fast deosebit, timp de trei zile. De-a lungul timpului, s-au pierdut multe obiceiuri legate de această zi. Dintre toate tradițiile, în unele sate, se mai pastreazâ obiceiul împodobirii stâlpilor de la poartă cu ramuri verzi de salcie înmugurită și flori galbene de calce, înfipte în brazde înverzite pentru a proteja oamenii, vitele și semănăturile de forțele malefice. În alte zone se spune că, dacă fetele mari priveau într-o gâleată cu apă la miezul nopții, în ajunul zilei de Sangeorz, își puteau vedea ursitul.
