„Ca militar mă întrebam cine a tras şi de ce?”

Rep.: Să ne povestiţi care a fost rolul dumneavoastră la Revoluţie, ca membru important al armatei. Eraţi şef de stat major la ªcoala de Artilerie. Executaţi nişte simple ordine? ª.C.: Am plecat din ªcoală cu ordin clar să nu se distrugă Primăria şi Consiliul Judeţean. Al doilea ordin să sprijinim Miliţia pentu repunerea în ordine a dezordinii care se crease de anumite persoane în Sibiu. Eu trebuia să acţionez în funcţie de situaţia concretă. Numiţi „nişte huligani”, am constatat că oameni de treabă, amici, acţionau împortiva lui Ceauşescu. Nu puteam să iau altă hotărâre, pentru că sunt român. Am plecat în data de 21 decembrie, la ora 11.30. S-a primit ordin clar să tragem în cei care fac dezordine. Ordinul l-am primit de sus, de la ªcoală. Când ajungem la stadion, se strică maşinile! A trebuit să mergem pe jos. Mergând pe ªcoala de Înot, auzim „Să nu trageţi! Să nu trageţi!”. Eu cu două plutoane am plecat unde e acum Primăria Veche şi colonelul Nazarie la Tribunal, unde era Consiliul Judeţean. Când am venit la faleza aceea înaltă şi văd cunoştiinţe de ale mele, amici, am zis „Ce? ăştia sunt cei care fac dezordine?!” Am ordonat ca toate încărcătoarele să fie în port şi să se rămână cu încărcătorul gol la mitralieră. I-am aşezat în Primăria Veche, în jurul geamului pentru că am primit ordin să păzesc clădirea. Rep.: Când aţi auzit primul foc de armă? ª.C.: Primul foc de armă l-am auzit în seara de 21 decembrie dinspre Poliţie. Toată noaptea de 21 spre 22 am fost acolo. Eram în cădirea fostei Primării. Am fost numai cu elevi. Partea unde se trăgea era parte de care răspundea UM 1512. Cine şi cum a tras nu cunosc. Ca militar mă întrebam cine a tras şi de ce. Pentru Armată a fost o problemă inedită, niciodată nu am primit în misiunile nostre ordine de a ieşi în stradă şi de a face ordine. A fost o situaţie nouă creată de momentele respective, care ne-a obligat să gândim foarte mult. După ce am văzut ce se întâmplă am zis ca nu cumva să se tragă. Pe Bd-ul Victoriei şi până la Tribunal, mii de oameni, strigau „Jos Ceauşescu!”. Rep.: Care a fost momentul de la Revoluţie care v-a marcat cel mai mult? ª.C.: În noaptea de 22 spre 23 când veneau tot felul de zvonuri pe diferite canale, că vin elicopterele, că vom fi atacaţi de presupuşi terorişti, noaptea aceea a fost foarte grea, pentru că am hotărăt să îi iau pe toţi din Casa de Cultură să îi aduc la Casa Armatei, unde erau toate condiţiile create. Nici eu nu aveam de unde să ştiu că nu din interiorul Sibiului sunt oamenii lui Ceauşescu care încearcă să oprească evoluţia evenimentelor. A venit ordin că Poliţia trece în subordinea Ministerul Apărării Naţionale. Cei din Sibiu au încercat să ia legătura cu comandantul garnizoanei, lo­cotenetul colonel Dragomir. Nu au putut. Aflând că eu, colonelul Crăciun mă aflu la Casa Armatei, am primit o serie de telefoane prin care spuneau că ei trec în subordinea Ministerului Apărării. Eu nu puteam să le dau nişte ordine. Eram doar un trimis, reprezentant al ªcolii Militare în acel grup. Nu cunosc de ce nu s-a putut lua legătura cu colonelul Dragomir. Nici eu nu am reuşit decât în ziua de 24 decembrie dimineaţa, pentru că lumea vroia să aleagă un Consiliu de Conducere. I-am spus să vină pentru că el era Comandantul Garnizoanei. În data de 24 a venit şi comandantul. Atunci aflasem că există două guverne locale, unul la Casa Armatei şi altul la Consiliul Judeţean. În acea noapte, când se spunea că apa este otrăvită, am început să primesc telefoane de la comandanţi, în special din Securitate prin care ni se spunea să ne subordonăm. N-am închis ochii toată noaptea. Mereu se făceau alegeri în sala de şedinte, când era preşedinte domnul Stratulat, când domnul Ivan. O situaţie în care toată lumea vroia să fie în faţă şi nu era posibil. -va urma- Comentează acest articol pe vps.sibiu100.ro