Educaţie prin hoţie

Nu am înţeles niciodată de ce simt unii nevoia să fure. Lipsa mân­cării, sărăcia, nu sunt o scuză. Dar adesea nu se fură pentru a mânca, se fură pentru profit. Sau pentru faimă. Ziarul nostru promovează două concursuri pe sit-ul de in­ternet. Concursuri pentru tineri şi copii. Ne aşteptam să se fure la voturi de către tinerii dibaci în ale internetului şi ne-am luat unele măsuri de precauţie. Dar, culmea, furtul mai mare şi mai grav a venit în secţiunea pentru copii. Făcut de părinţi sau persoane puse de aceştia. Nu se cştigă nimic. Doar publicarea pozei copilului în ziar. Atunci mă întreb: merită furtul? Nu acuz direct pe nimeni, informaticianul a securizat şi mai bine concursul. Dar rămâne gestul în sine. Mă gândesc cum îşi vor educa acei părinţi copiii, acum inocenţi. Ce le vor spune când merg la şcoală? Să copieze de la colegi? Să fure banii de la cei mai mici? Sau mai târziu le vor da modele de viaţă pe cei ce s-au îmbogăţit peste noapte prin mijloace ilegale. „Să fii şmecher!” aud adesea ca etalon pentru români. „Decât să te fure ei, mai bine fură-i tu” o altă expresie adânc înfiptă în mintea unora. Degeaba se chinuie preoţii, das­călii sau liderii reali să combată aceste mentalităţi nocive. Ele deja sunt omniprezente şi mi-e tot mai teamă de viitorul copiilor noştri. Dacă un părinte înşală pentru un avantaj adus copilului său, este justificabil din punct de vedere moral? Nu! Cred că este mai bine să îţi educi copiii în spiritul dreptăţii. Mai bine să se lovească de problemele vieţii, decât să apuce pe căile uşoare. Niciodată drumul aparent uşor nu este cel mai bun în viaţă. De asemenea, viaţa are frumuseţea ei prin micile bucurii pe care le descoperi singur. Sper ca pe viitor, mai mulţi părinţi să spună copiilor „Ai carte, ai parte”şi asta chiar să însemne ceva. Călin BLAGA