Rep.: Cum vedeţi revoluţia de la Sibiu după 21 de ani? Nicolae Pinciu: Noi facem acum un rezumat al filmului evenimentelor care s-au petrecut acum 21 de ani. Le spun evenimente, şi ştiu eu de ce, şi am părerea mea, sigur este diferită de a multora. Stau şi mă întreb la ora asta pe cine mai interesează aceste evenimente. Că de exemplu Justiţia Militară văd că nu este interesată de elucidarea evenimentelor până acuma. S-au făcut nişte mascarade de procese, care au fost judecate pripit, cu oameni chiar din completul de judecată, procurori militari care s-au confruntat înainte vreme cu infracţiuni militare mai uşoare. În abordarea infracţiunii de genocid şi complicitate la genocid, ei s-au jucat cu cele două infracţiuni şi le-au interpretat greşit şi bineînţeles că a ieşit nimic. Dintr-un dosar care s-a întocmit, destul de grosuţ, că şi eu am fost unul din cei 7 ai Sibiului pe care a încercat să-i condamne la 15 ani complicitate la genocid, iar în final mi-a dat Procuratura Militară Braşov că sunt scos de sub urmărire. Pe o hârte de A4 s-a anulat tot maldărul de documente. S-a muncit, dar s-a muncit prost. De către procurorul Crşmaru, care am înţeles că a venit de la Iaşi, de procurorul Socaciu de la Braşov. Cineva îmi spunea, domnule eşti îndrituit să dai în judecată statul roman. ªi am spus: N-o fac fiindcă aici sunt banii contribuabililor. Dar, cu plăcere aş mânca pensia celor doi procurori, care cu atâta zer au acest caz numai ca să-şi facă ei mendrele şi să facă jocul politic care exista la acea vreme. Eu sunt convins că a fost un joc politic. Armata a avut, sigur îşi are şi ea păcatele ei, Ministerul de Interne îşi are păcatele lui, atunci am privit într-un fel, acum privim cu alţi ochi. Dacă atunci s-au adus unele acuze, acum se pot îndrepta. Pentru că ştiţi, e o chestie din popor: minciuna aleargă cu paşi repezi şi iese la interval iute, adevărul vine şontâc-şontâc din spate, vine mai încet, dar vine. Adevărul tot timpul iese la suprafaţă. Unii au suferit, au stat prin puşcăriile României şi după aceea vai, pardon că am greşit cu dumneavoastră. Istoricii, fiecare a scris până acum în fel şi chip, şi ne tot învârtim în jurul unor probleme, care nu ştiu cum se vor elucida. Politicienii interpretează în fel şi chip, ziariştii la fel, cetăţeanul bănuiesc că este mai mult preocupat cu criza asta economică, n-are cu ce să-şi plătească gazul. Rep.: Ce credeţi despre implicarea colonelui Dragomir în Revoluţia de la Sibiu? N.P.: Ce mi-ar fi plăcut mie, să fie implicaţi la discuţii domnul Dragomir, comandantul ªcolii Nicolae Bălcescu, care este răspunzător de multe fapte care s-au întâmplat şi trebuie să dea răspuns. Eu am înţeles că dânsul îşi face sau şi-a făcut nişte memorii. Era interesant să vedem pentru aflarea adevărului ce a fost şi cum a fost. Pentru că lumea ştie. Arată mereu cu degetul spre el. Noi nu acuzăm Armata. Au fost câţiva zeloşi, care au săvârşit ce au săvârşit. În nenumărate rânduri am cerut ca acest Dragomir să participe la şedinţe în calitate de reclamant. Că el ne-a acuzat mereu pe noi. ªi mereu s-au găsit motive, că odată lipseşte că-i plecat în străinătate la un curs de pregătire. Nu mai este posiblilă audierea lui Dragomir întrucât din informaţiile furnizate de la 1512 a rezultat că ofiţerul se află în misiune în străinătate. A fost şi chestia că ar fi la un curs de specialitate. Prin ianuarie `90 el s-a dus la cursuri în străinătate. Astea sunt minciuni clare. După care iar, că este plecat la Bucureşti, după aia că este internat în spitalul militar din Bucureşti, că-l durea capul deja, sigur că da, asta o cred, deci mereu s-a fofilat acest om. Rep.: Ce credeţi că s-a întâmplat la Sibiu în decembrie 1989? N.P.: S-a întâmplat, aşa a trebuit să se întâmple. Acum 21 de ani priveam altfel lucrurile. Acum informaţiile s-au mai aprofundat, au mai apărut elemente noi. Pot să concluzionez că a fost o lucrătură politică ceea ce s-a întâmplat, şi nu numai în Sibiu, în ţară în general. În urma întâlnirii dintre Gorbacoiv şi Bush s-a pus problema cam aşa, că spre deosebire de Cehoslovacia, unde au avut loc acele revoluţii de catifea, la noi în ţară, datorită încăpăţânării şi atitudinii lui Ceauşescu şi a familiei sale, camarilei sale ştiau că ăsta nu se lasă cu una cu două şi că aici va trebui să fie cu vărsare de sânge. Atitudinea americanilor şi a ruşilor a fost destul de înfierbântată la adresa lui Ceauşescu, au zis noi nu putem să-l dăm jos decât cu nişte acţiuni mai puternice. S-a mers pe ideea şi s-a umblat pe condamnarea lui Ceauşescu vìs à vìs de acuzele ce i s-au adus, sigur multe dintre ele au căzut. Aşa era pornit: să fie condamnat, să terminăm repede. Octavian Repede -va urma-
