Domnule Bibu, foarte multă lume vă asociază cu sportul, în realitate, însă, prima dumneavoastră facultate a fost Științe Economice...
Mă bucur că realizările mele în sport au ajuns la sibieni. Sunt campioni ale căror rezultate nu sunt suficient cunoscute, deși sunt mult mai mari decât cele de campion și vicecampion european cu echipa, pe care le-am obținut eu. De altfel, acesta este și motivul pentru care am insistat ca premierea tinerilor care fac performanță, indiferent că este vorba despre sport sau despre rezultate la învățătură, să aibă loc în cadrul unor evenimente de amploare.
Cu toții, inclusiv antrenorii și profesorii lor, merită să simtă aprecierea pe care comunitatea le-o poartă.
Pe de altă parte, în cazul meu, Facultatea de Educație Fizică este a doua, prima a fost Facultatea de Științe Economice și a fost continuarea firească a Liceului Economic pe care l-am terminat la Sibiu în 2001.
Ați profesat ca economist?
În absolut toate funcțiile pe care le-am îndeplinit, mai ales în cele mai recente, a contat pregătirea de economist. Sunt câțiva ani buni de când lucrez la Consiliul Județean – întâi ca director al unui serviciu public, Sala Transilvania, apoi ca administrator public al județului. Aici totul, inevitabil, ajunge să se raporteze la bani, la bugete, la alocări bugetare și tipuri de achiziții. Sportul poate m-a ajutat să îmi păstrez răbdarea, să îmi dozez efortul în aceste funcții, dar studiile economice sunt cele care m-au ajutat să performez.
Câtă compatibilitate există între pregătirea dumneavoastră sportivă și cea economică?
Suficientă compatibilitate! Ambele se potrivesc cu firea mea. Îmi place să fiu organizat și disciplinat, ceea ce evident, mă face să mă regăsesc atât în lumea cifrelor, cât și în lumea sportului.
Cu ce au legătură toate acestea? Cu educația din familie, poate?
Datorez enorm, ca fiecare dintre noi, părinților. Port cu mine cuvinte pe care mi le-a spus mama și de care nu o să mă despart niciodată. De la ea am învățat, spre exemplu, să respect oamenii și asta încerc să fac în toate aspectele vieții mele.
Dar au legătură și cu ceea ce a urmat, cu ceea ce m-au învățat profesorii din școala generală, din liceu sau din facultate. De altfel, mă bucur să mă întâlnesc cu foști profesori pe stradă. Sunt oameni care au știut să predea astfel încât materiile lor să nu fie o povară.
Nu ați mers, deci, la Științe Economice ca să aveți siguranța unei pregătiri căutate oricând…
Am văzut Științele Economice ca o continuare naturală a pregătirii din liceu, iar eu așa funcționez: dacă îmi aleg un domeniu sau o linie, mă țin de ea. Pe de altă parte nu m-aș putea implica în niciun domeniu dacă nu mi-ar și plăcea și nu aș crede că pot realiza ceva. Spre exemplu, am dat concurs la Sala Transilvania știind că am pregătirea și experiența necesare în domeniul economic și sportiv și că voi putea face ceva concret pentru sportul sibian.
Cu funcția de primar este la fel. Eu îmi doresc să fiu primar ca să fac lucruri pentru Sibiu și sibieni și m-am pregătit pentru asta prin toată munca depusă atât înainte de a intra în administrația publică, cât și după aceea. Nu candidez fiindcă m-a împins cineva de la spate sau fiindcă se eliberează locul sau fiindcă nu are cine altcineva. Chiar vreau să-mi servesc comunitatea! Îmi doresc să fiu în slujba oamenilor. Iar dacă oamenii cred cu adevărat că pot face lucruri bune pentru ei, probabil îmi vor acorda încrederea lor.
Cum percepeți sprijinul comunității?
Vă spuneam mai devreme că îmi face plăcere să întâlnesc pe stradă foști profesori. De fapt, îmi place să întâlnesc sibieni în general. Din acest motiv, campania „7, vine Bibu!˝ a rămas un demers permanent. Dacă vrei să îi asculți pe oameni, ocaziile se ivesc natural: în autobuzul 18 cu care merg de acasă spre Consiliu sau la piața volantă unde îmi place să fac cumpărături sâmbăta.
Oamenii își deschid sufletul dacă simt că întâlnirea cu ei este sinceră, că nu este o acțiune forțată, dacă simt că îți pasă.
În această logică, mesajele lor sunt de susținere și încurajare. Oamenii au înțeles că preocuparea mea pentru problemele Sibiului nu este dictată de apartenența la un partid, ci de atașamentul sincer față de oraș.
Sunteți unul dintre sibienii care urcă pe munți, coordonați Programul Anii Drumeției. Dar ați urcat și munții altor țări…
Eu cred enorm în potențialul Sibiului. Cred că suntem binecuvântați și că trebuie să prețuim aceste binecuvântări ca să ne putem bucura de ele și în viitor. Mi-am petrecut cinci ani din copilărie în Păltiniș și am bătut, alături de frații și părinții mei, multe cărări de munte. De aceea urc pe munte ori de câte ori am ocazia. Programul Anii Drumeției mi-a dat posibilitatea să aduc muntele și drumeția în atenția oamenilor. Am încercat să le arăt frumusețea județului nostru, iar pentru asta am refăcut, împreună cu echipa Anii Drumeției, peste 800 de km de trasee montane.
Mai cred că pe termen lung beneficiile sunt subtile, dar de impact: familii care își fac obiceiuri sănătoase de mișcare în aer liber, oameni care se împrietenesc și participă la activități pentru comunitate, comunități și gospodării care trăiesc din continuarea tradițiilor și din ospitalitate.
Puteți face o comparație cu Kilimanjaro?
Sunt experiențe total diferite. Am urcat pe Kilimanjaro, la 5895 metri, în 2023, iar traseul m-a solicitat foarte mult, atât fizic cât și psihic. Am fost, de asemenea, în Antarctica și m-aș bucura să ajung într-o zi pe cel mai înalt vârf de acolo, vârful Vinson. Toate acestea sunt experiențe diferite, atât între ele, cât și prin comparație cu munții din România.
Vârfurile montane din țara noastră oferă, însă, ceva ce nu poți să simți în alte părți: sentimentul de apartenență la aceste locuri uluitoare, satisfacția că poți trăi aceste experiențe în țara ta, între oamenii tăi.
Vă mai antrenați, mai aveți timp?
Îmi fac timp! Mă întorc mereu cu drag în clubul al cărui co-fondator sunt, Clubul Puma. Acolo mă antrenez și tot acolo mă întâlnesc și cu „marea familie a micilor campioni˝, cu cei care vin la sport. Mă bucur să-i văd interesați de sport și să văd că părinții îi îndeamnă și îi susțin.
Nu vă va îndepărta o posibilă funcție de primar de toate acestea?
Eu cred că din contră! Funcția de primar mă va apropia și mai mult de tot ceea ce interesează comunitatea!
