Zice Hristos în Sfânta Evanghelie că vor fi cutremure, războaie și necazuri pe oameni pentru păcătoșenia noastră. Și mai zice că fără El nimic nu putem face. Dar noi, nu și nu! Credem că putem. Deși nu ne cere mare lucru, decât să fim onești cu noi, cu El și cu aproapele nostru. Grea treabă să ai caracter!!! Mai ușor e să faci drăcăriile care încalcă rânduielile firii create de Dumnezeu, crezându-te dăștept, decât să fii cu minte și cuminte. E mai spectaculos. Dar când iei palma Tatălui după ceafă, ca să te dezmeticești, nu-ți mai convineee…
Războaie sunt, cutremurul din Venezuela ne-a amintit că se poate întâmpla oricând oriunde în lume această nenorocire. Mă uit la greci, nu mai departe. Au oficializat acum câtva timp căsătoria împotriva firii și de atunci o țin langa în incendii, inundații… Ba a mai venit peste sursa lor de venit –turismul – peștele iepure, care le-a infestat plajele și le alungă clienții. Dacă întrebi, vei auzi că schimbările climatice sunt de vină!
Noi trebuie să învățăm altă lecție, prin buldozerul fără frână care vine peste poporul român din ordin străin, ca să-l facă una cu pământul. Mult zgomot pentru nimic! Tot cu bolovanul în spinare am rămas și-l vom duce pân la toamnă, cu toate drăcăriile lui care ne lasă în chiloți și țara în paragină. Pentru că românul trebuie să reînvețe ce este omenia, ce putere are când este unit și că numai la Hristos este scăparea lui.
Să înțelegi realitatea în vâltoarea minciunii vremurilor noastre e o mare artă. Și cum nu toți suntem artiști, am încercat să aflu de la un Sfânt de ce ni se întâmplă nouă, românilor, toate astea. E o garanție că nu te poți rătăci în hățișul minciunii în care te vrea încurcat cu mârșavă viclenie un sistem totalitar de sorginte diabolică. Căci cine altul a sfărâmat porțile iadului, dacă nu, atotputernic, Dumnezeu. Și cine sunt fii Celui Preaînalt, dacă nu Sfinții, cei care au înțeles porunca desăvârșirii și lupta cea bună au luptat, ca să ne arate nouă cum se împlinește această poruncă a lui Dumnezeu. L-am ales azi de călăuză pe Sfântul părinte Arsenie Boca. În al treilea capitol din Cărarea Împărăției (Ed. Sf. Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 2003) vorbește de cele șapte surle prin care Dumnezeu își cheamă copiii la trăirea vieții veșnice cu începere de aici, de pe pământ: „Chemarea lăuntrică a conștiinței / Chemarea dinafară a cuvântului / Chemarea prin necazurile vieții / Chemarea prin necazurile morții / Chemarea prin semnele mai presus de fire / Chemarea prin chinurile de pe urmă de la Antihrist / și Chemarea la Judecată” (p.86).
Bag sama că noi, prin păcatele noastre, am ajuns la „chemarea care ustură”, cum spune Sfântul Arsenie, a treia, cea prin felurite necazuri, mai ales sufletești, de nedreptăți și abuzuri de tot felul, pe care slugile satanei și le permit pe spinarea noastră, căci nu stăm verticali, cum ne vrea Dumnezeu, ci încovoiați de păcate. Și unul din cele mai mari este ura, care macină societatea românească, n-o lasă să se unească și să se întoarcă la Hristos, ca să facem – împreună ca națiune – față vremurilor de încercare care trebuie să vină peste lume, cum spune Apocalipsa.
„Nu-i vorbă – trebuie să înțelegeți și aceasta – că din toate suferințele care turbură furios viața omenească, cea mai mare este ura, dușmănia și răzbunarea: unul și același diavol: boarea iadului înre oameni. O, tu ură, care vii din iad și faci și lumea iad!…” (Cuvinte vii, ed. Charisma, Deva 2006, p.126).
Duşmanii naţiunii române de 35 de ani sapă la temelia ei. Și una dintre cele mai redutabile arme este dezbinarea!!!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
