Festivalul de Artă Contemporană Sibiu (SCAF) este cel mai mare eveniment de artă contemporană din țară și de departe cel mai frumos lucru care se întâmplă toamna la Sibiu. În acest an, evenimentul se desfășoară între 4 septembrie – 8 noiembrie, cu tema: „Grădina Entropiei | War / Măr”. Datorită SCAF, astăzi putem beneficia de un spațiu dedicat evenimentului, la Ansamblul Ursulinelor, renăscut din entuziasmul și efortul câtorva temerari, care au crezut în proiect și au găsit resurse să îi dea viață.

Între ei, fostul manager al Muzeului Național Brukenthal, Alexandru Chituță, actualul manager interimar al Palatului Culturii din Iași.

L-am rugat să ne spună cum a devenit Ansamblul Ursulinelor „apt” pentru un eveniment de această anvergură și care a fost viziunea sa pentru acest spațiu.

„Clădirea Mănăstirii Ursulinelor este o rușine pentru comunitatea din Sibiu. Nu a interesat pe nimeni, ani buni”

Sunteți cel care a redat viață culturală Mănăstirii Ursulinelor din Sibiu, prin expoziții de artă contemporană și cercetare istorică, după ce imobilul a stat în paragină mai bine de 20 de ani. Acum, aici are loc Festivalul de Artă Contemporană (Sibiu), unul din cele mai impunătoare evenimente culturale ale Sibiului. V-aș ruga să ne spuneți care a fost viziunea d-voastră asupra acestui imobil?

Încă din 2022 am privit această clădire. Nu a fost singura clădire din Sibiu! Aveam mai multe locații  din Sibiu în vizor care ar fi putut să fie transformate în spații culturale, în special muzeale. Așa cum se conoaște am deschis și Sinagoga în Noaptea Muzeelor și știm foarte bine câți vizitatori au fost. De asemenea am deschis spațiul din podul palatului, am început evenimentele în curtea Palatului și în cea a Muzeului de Istorie. Toate aceste proiecte au fost realizate pentru a arăta și a sublinia faptul că avem spații, dar nu le folosim la maxim.

Viziunea mea a fost aceea ca Ministerul  Culturii să o achiziționeze pentru Muzeul Național Brukenthal. Am avut discuții cu ministrul culturii de atunci, Raluca Turcan, am avut discuții cu proprietarul clădirii de a fi vândută, pentru că exista doar ideea chiriei. Proprietarul, prin Consiliul Arhiepiscopiei, a votat vânzarea clădirii. Din 2024, de când am preluat clădirea în comodat, am făcut pași importanți. Apoi au fost alți oameni, alte idei…

De ce ați dorit să fie preluată și să intre în componența Muzeului Național Brukenthal?

Pentru că această instituție a fost una dintre cele mai vitregite în ceea ce înseamnă patrimoniul imobil. Să ne gândim că atât Casa Artelor, cât și Turnul Sfatului, au aparținut muzeului Brukenthal. Apoi Palatul Brukenthal a fost retrocedat. În momentul de față există procesul pentru retrocedarea Muzeului de Istorie Naturală. Colecția este în continuă creștere, avem nevoie de spații moderne de restaurare și conservare, dar și de spații pentru expoziții. Este greu acum la Sibiu să organizezi expoziții importante. Nu ai spații și condiții adecvate. Gândiți-vă la Faust și la Teatru Național Radu Stanca, ce aport important aduce Fabrica de Cultură!

Așadar idee mea, preluată acum, a fost aceea de a dezvolta un spațiu cultural important, un hub cultural. Proiectul a fost prezentat în cadrul Simpozionului Internațional Monumentul, unde am alcătuit proiectul „Spe Salvi Mănăstirea Ursulinelor: De la ruină la spațiu cultural. Trecut, prezent și perspective”.

A existat în 2024 și o idee a unui proiect amplu: Muzeul Național Brukenthal, Ministerul Culturii și Pirmăria Municipiului Sibiu. De asemenea, schimbarea unor oameni și miniștri au făcut ca unele idei să se blocheze. Pierdem, din păcate. Clădirea Mănăstirii Ursulinelor este o rușine pentru comunitatea din Sibiu. Nu a interesat pe nimeni, ani buni. De asemenea, avem un teren important de peste 3500 mp în spatele clădirii, unde era terenul de sport. Se putea de 20 de ani realiza o parcare acolo. Lipsă de viziune, lipsă de idei. Proiecte mici pentru un oraș care se află în dezvoltare. Puțin gândim și mai puțin realizăm.

„De la un buget de 30-40.000 lei am ajuns în 2024 la un buget de peste 10 ori mai mare”

Ați atras atenția încă din trecut asupra necesității ca Mănăstirea Ursulinelor să fie preluată sau administrată de o instituție publică (precum Muzeul Național Brukenthal) pentru a-i garanta protecția pe termen lung. Ați și întreprins pași concreți în acest sens. V-aș ruga să rememorați puțin din acele demersuri.

Așa cum am menționat, am preluat clădirea în 2024. Am realizat un contract de comodat. Am igienizat spațiul și am redat spațiul pentru artă. Ideea pe termen lung era transformarea clădirii într-un spațiu cultural și de conferințe.

Am organizat acolo SCAF și i-am dat o altă importanță. A fost, doi ani la rând, cel mai important eveniment cultural-doplomatic din Europa centrală și de sud est. L-am preluat în 2023 și de la 50, 60 de artiști expuși în 3 spații l-am dus la peste 160 de artiști invitați din 5 continente și cu peste 60 de colaborări internaționale. De la un buget de 30-40.000 lei am ajuns în 2024 la un buget de peste 10 ori mai mare.

Am realizat apoi un proiect care prevedea 8 destinații la Mănăstirea Ursulinelor:  sală de conferințe și evenimente, centrul de artă contemporană, muzeul istoriei civilizației, birouri, depozit piese muzeale, laborator de restaurare, spații educative și conservare.

Lucrez la o publicație și acestea vor fi citite și văzute. Rămâne ca un exemplu de curaj și de idee de dezvoltare și regenerare urbană. Sunt peste 7000 mp acolo. O mare parte și astăzi e o „junglă” urbană. Nu interesează, avem altceva de făcut. Dacă s-ar fi aflat într-un colț, într-o extremitate a orașului, poate găseam o scuză. Dar să avem așa ceva în centrul orașului și autoritățile nici măcar să nu vină să vadă ce e acolo, mi se pare… no comment! Oare cât ne pasă?

Am auzit și voci care au criticat preluarea clădirii de Brukenthal, în 2024, iar apoi au început să se laude cu spațiul, că ce bun, că e etc. Multă ipocrizie! Din păcate, acesta e marele păcat al nostru, al celor din Sibiu: ne plângem mult, dar nu facem nimic. Din această cauză poate am fost diferit și am încercat mai mult în sfera muzeală.

O idee importantă a fost pregătirea clădirii pentru momentul când Palatul Brukenthal ar intra în șantier de restaurare și în mod normal piesele muzeale ar trebui să fie mutate din acel spațiu. Mai mult, pe timpul restaurării ar trebui să avem un spațiu muzeal deschis, unde să fie expuse măcar capodoperele. Acest lucru ar salva Brukenthalul de un blocaj. Priviți ce se întâmplă acum la Muzeul de Istorie al României, care are deja un proiect și o finanțare de 100 milioane de euro pentru restaurare, dar nu există un spațiu de depozitare.

„Avem o lipsă acută de viziune și nu neaparat de fonduri”

Ca „jucător” cultural, cu o expertiză managerială remarcabilă, cum vedeți raportul dintre costul financiar al acestei achiziții și „costul” cultural al utilizării unui astfel de spațiu?

Câteva milioane de euro pentru cumpărare și apoi o investiție de 25-35 milioane de euro pentru transformare, reparații, restaurare și modernizare nu e mult. Cele 35 de milioane de euro s-ar fi putut investi în 4 sau 5 ani; asta înseamnă o investiție de 7 milioane de euro pe an. Nu cred că statul român nu are acești bani.

Gândiți-vă la ce s-a făcut acum câteva sute de ani. Haideți să ne gândim la costurile construcției mănăstirii Ursulinelor de acum mai bine de peste 250 de ani. Au fost costuri și atunci, mult mai mari decât astăzi. S-a construit. Astăzi, stă în paragină.

Anul acesta Ursulinele au găzduit o expoziție Câlția. Am fost în discuție cu fiul lui Ștefan Câlția, Matei, încă din 2022. De ce nu s-a făcut expoziția în 2022 sau 2023? Din lipsa unui spațiu adecvat. Am discutat cu Fundația Câlția și cu Ambulanța Monumentelor și în acest an au fost realizate lucrări de amenajare.

Mănăstirea Ursulinelor putea deveni un centru important al Muzeului Național Brukenthal. Nu putem gândi o dezvoltare a instituției, a muzeului, dacă nu avem viziune pe termen mediu și lung.

Din păcate, muzeului  Brukenthal după 1989 i-a lipsit și îi lipsește o viziune de dezvoltare. Dacă ne gândim la muzeele din Europa și la investițiile realizate acolo, suntem foarte departe. Dacă ne gândim la faptul că numărul turiștilor este în scădere, este foarte grav! Cu toți pierdem, atât mediul cultural, vizitatorii, comunitatea, HoReCa etc.

Avem o lipsă acută de viziune și nu neaparat de fonduri, așa cum declara la un moment dat un om politic sibian.

Foto: Arhiva personală Alexandru Chituță

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI