În culisele inteligenței – retrospectivă „Portret de Olimpic 2015”

Sibiul are olimpici!!! Chiar are copii și tineri excepționali, care excelează atât la notele obținute la școală și concursurile școlare, cât și la caracter și suflet. Sunt spirite libere, ghidate de voință și plăcerea de a arăta de ce sunt în stare și care, sprijinite din umbră de familie, prieteni și profesori reușesc să facă performanță într-un sistem fragil, care nu-i ajută aproape deloc. Nu-i cunoașteam, însă ei sunt cei care ne fac cunoscuți pe noi. Duc numele județului Sibiu pe cele mai înalte podiumuri naționale și internaționale. Sunt lipsiți de egoism și sunt mai mult decât bucuroși să împartă cu oricine ceea ce știu, ceea ce experimentează, ceea ce învață. O parte dintre ei rămân în țară, pentru a dmonstra în continuare că se poate, iar o parte dintre ei pleacă în țări străine, pentru a studia la școli de prestigiu și a ne face în continuare mândri. Acum îi cunoaștem, pentru că, timp de 12 ediții ale ziarului am scris despre ei. Citiți în cele ce urmează o retrospectivă în care veți descoperi principiile după care se ghidează acești tineri și descoperiți partea frumoasă a învățământului românesc.
Maya Kielhorn, elevă în clasa a X-a la Colegiul Național Sammuel Von Brukenthal din Sibiu s-a întors anul acesta cu premiul întâi de la Olimpiada Națională de Germană Maternă. O fată ambițioasă, pasionată, cu rezultate anterioare, ce se încadrează perfect în serialul nostru despre olimpicii sibieni. Maya face parte din categoria elevilor cu note atât de mari, încât toată țara le vede, din categoria elevilor care învață mai mult decât li se dă, din categoria celor mai buni.
„Îmi place să citesc, dar și să scriu diferite texte precum articole, poezii sau povestiri. Am prieteni buni printre colegii de liceu. Mi-aș dori totuși din partea unora mai multă profunzime, mai mult interes pentru esență si mai puțină atenție acordată aparențelor.”
Daria Souca a obținut anul acesta locul I la Olimpiada Națională de educație tehnologică. Ea este elevă în clasa a VII-a, la Școala Gimnazială „Nicolae Iorga”, din Sibiu. Primul contact pe care l-a avut cu această materie a fost în clasa a V-a, când a început să o studieze. Este destul de complicat să definim exact ce înseamnă educație tehnologică. „Lumea se schimbă, și cu ea și locul omului în această lume. În întreaga Europă, responsabilii învățământului caută să atenueze divorțul dintre educația primită și viața profesională viitoare. Așa s-a născut educația tehnologică, integrată progresiv în programele școlare și devenită o nouă disciplină a ciclului mediu”, spune Yves Deforge, unul dintre cei mai cunoscuți autori de cărți de specialitate în acest domeniu.
„Mi-am dorit foarte mult să ajung aici, iar asta m-a motivat să muncesc pentru a obține acest loc la olimpiadă. Este cea mai importantă realizare a mea de până acum, iar sentimentul pe care l-am avut când am urcat pe scenă, la festivitatea de premiere, a fost unul deosebit.(…) Celor de vârsta mea le spun să își urmeze visele, să fie preocupați de lucrurile care ne ajută să ne dezvoltăm ca persoane și care ne îmbogățesc cunoștințele. Consider că acestea sunt adevăratele valori care trebuie apreciate”.
Diana Varga a obținut locul I la Olimpiada Naţională de Arte Vizuale, Arhitectură şi Istoria Artei, secţia Pictură, clasa a XII-a. Fata a prezentat o compoziţie picturală, în care a introdus elemente arhitecturale definitorii pentru oraşul în care s-a desfăşurat aceast eveniment și anume, Aradul. Cu alte cuvinte, Diana i-a dat gata pe toți cei care i-au jurizat tabloul. Pentru noi, acest premiu înseamnă o mândrie locală deosebită, pentru ea însă: „ O dorinţă împlinită, mulţumire de sine, dragoste pentru artă, constituind un loc, un timp special din viaţa mea, care poate fi, de ce nu, un nou început de drum în creaţia mea”.
„Am învăţat să fiu spontană, iar pensula să-şi depăşească atribuţia de instrument artistic, prin intermediul acesteia reuşind să creez şi să dau viaţă emoţiilor, sentimentelor reflectate în petele de culoare aşternute pe pânză. […] Îmi doresc să creez, şi dacă se poate, prin artă, prin dragoste şi un strop de nebunie, să iubesc şi să ofer speranţă şi bucurie prin frumos”.
Ioana Daniela Tocoaie este elevă în clasa a XI-a la Liceul de Artă. S-a născut în Sibiu, pe 16 ianuarie 1998, dar locuiește alături de familia ei în Avrig. Ioana a obținut premiul I la Olimpiada Națională de Arte Vizuale, Arhitectură şi Istoria Artei, secţia pictură. În cadrul competiției a trebuit să picteze Biserica Romano Catolică din Arad. Compoziția i-a ieșit atât de bine, încât nimeni nu i-a putut contesta talentul, cu atât mai puțin comisia de examen. „Când am aflat clasamentul din cadrul olimpiadei am înțeles că acela este unul dintre cele mai importante momente din viața mea și am primit rezultatul cu multe lacrimi de bucurie. Mă încântă faptul că ceea ce fac este apreciat, iar punctajul obținut reprezintă o confirmare a muncii mele, o dorință împlinită și încă un motiv pentru a continua.”
„Vârsta mea, aș picta-o într-o explozie de culori, deoarece acum avem de ales dintre miile de drumuri pe care le avem deja bătucite sau putem să ne creem drumuri noi. Bătrânețea aș picta-o în culori calde, pentru a transmite liniștea sufletească, pacea și împăcarea de care fiecare om ar trebui să dispună de la o anumită vârstă. […] Noi, cei tineri ar tebui să fim mult mai responsabili, să muncim mai mult, să facem ceea ce ne place, pentru că de noi depinde mai departe. Viitorul nostru, cariera, depinde de ceea ce facem acum.”
Mădălina Răvar s-a născut în 2 septembrie 1996, la Sibiu. Școala primară a făcut-o la Școala nr. 18, apoi clasele V- VIII le-a urmat la Colegiul Național „Octavian Goga”. A urmat Colegiul „Gheorghe Lazăr”, iar anul acesta a participat, încă o dată la Olimpiada Națională de Astronomie și Astrofizică! Mădălina s-a întors acasă cu Medalia de Aur. „La acestă olimpiadă am mers mult mai încrezatoare, cu vise mari și pot spune ca mi le-am împlinit. Dincolo de medalia obținută, m-am calificat în lotul lărgit, pentru Olimpiada Internațională”. De curând, Mădălina a susținut examenul de bacalaureat în sesiunea specială pentru olimpici, examen la care notele i-au confirmat valoarea. A obținut 9,90 la matematică, 10 la fizică și 8,40 la limba română. Își va continua studiile în țară, la Facultatea de Fizică din București.
„Visul meu este să lucrez în cercetare, în acest domeniu și sper ca Institutul de la Măgurele să devină un centru de cercetare puternic. De asemenea, mi-aș dori foarte mult să pot ajuta la dezvoltarea astrofizicii în țară, în rândul tinerilor, deoarece există mulți elevi care nu au auzit de această olimpiadă. Până și eu am descoperit târziu acest domeniu și îmi pare rău că nu am studiat astrofizica mai devreme. […] Astrofizica este un fel de fizică aplicată pe întreg universul. Astronomia și Astrofizica studiază absolut tot ce există în spatiu și răspunde la o mulțime de întrebări, iar asta mă atrage foarte mult”.
Darius Străulea este copilul care a reușit să obțină locul II la Olimpiada Națională de Muzică de anul acesta, după doar doi ani de când studiază acest instrument. A terminat clasa a VIII-a la Liceul de Artă din Sibiu unde, inițial, a studiat pianul. La începutul clasei a VII-a, însă, a descoperit clarinetul. A fost atât de fascinat de sunetul său catifelat și construcția sa, încât s-a decis să-l studieze. Profesorul la care a apelat pentru a studia acest instrument este Călin Călugăru, profesor de clarinet la Liceul de Artă din Târgu Mureș. La început, acesta recunoaște că a fost reticent, însă a acceptat. Și iată că nu a trecut nici un an și jumătate de studiu al acestui instrument și deja au apărut primele performanțe. Darius a obținut aproape punctaj maxim la olimpiadele pe județ. 99 din 100 de puncte. Astăzi, este deținătorul locului II, la diferență foarte mică de primul loc, la Olimpiada Națională, acolo unde a avut o concurență acerbă.
„Pentru Olimpiada Națională m-am pregătit intens, pentru că știam ce concurență este. Așa am reușit să fac față cerințelor și să-mi interpretez melodia foarte bine. Punctajul meu a fost foarte apropiat de cel care a obținut locul I. Îmi place să interpretez muzică clasică, pentru că este cea mai variată muzică. […] Clarinetul la care cânt face parte din familia sopran și, dacă mi s-ar ivi posibilitatea, aș cânta în America. Nu am fost niciodată acolo și am auzit că este foarte frumos”.
Gabriel Chirică este elev în clasa a VII-a la Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr 2, din Sibiu. Profesoara lui de pictură spune că este un talent înnăscut, iar Gabi pictează de când se știe. Este olimpic. Anul acesta a participat pentru prima dată la Olimpiada Națională de Educație Plastică și a obținut locul al II -lea pe țară. Copilul este la fel ca toți ceilalți: senin, vesel, curios și la fel ca orice pictor își spune povestea prin culori. Cu toate că Gabi nu aude, el găsește mereu căi prin care să se exprime. Astfel, cei din jur ajung să-l cunoască. Deși în lumea lui nu sunt sunete, există tonuri puternice de culoare.
„Este un băiat deosebit, creativ, liniștit, visător. O fire de artist. De multe ori se pierde într-un punct fix, gândește, își imaginează după care reproduce. În excursii sau pe oriunde merge este foarte atent la detalii. Îi place sportul, în mod special fotbalul și este un copil cuminte și un bun coleg. ”, prof. Manuela Ionescu, diriginta lui. „Este un desanator bun, perseverent, dornic de a cunoaște tainele artei. A cucerit comisia încă de la prima lui participare. De câte ori pictează este fericit. Se vede că tot ceea ce face, face cu pasiune”, Ioana Guta, profesoara de desen.
Stefanie Ziegler este elevă în clasa a XI-a, la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal”. Anul acesta a obținut locul II la Olimpiada Națională de Germană maternă. Pasionată în aceeași măsură și de alte limbi străine și de citit, Stefanie mai participă și la olimpiade de istorie și engleză, la care a obținut rezultate frumoase. De excelat, a excelat însă la germană și recunoaște că nu a știut exact ce-și dorește până nu a descoperit de ce este capabilă la această materie.
„Eu cred că germana a jucat şi joacă în continuare un rol important în Sibiu. Oraşul a fost construit, administrat şi locuit de poporul german timp de aproximativ opt secole. Majoritatea actelor au fost eliberate fie pe latină, fie pe germană. Cea mai mare parte din istoria Sibiului a fost scrisă pe limba germană. Acum, germana este valoroasă pentru oraş deoarece deschide noi posibilităţi economice. […] În ceea ce privește generația mea, cred că există foarte mult potenţial, din care, din nefericire, rămâne mult nefolosit.”
Raphael Toth a terminat clasa a VIII-a a Școlii Gimnaziale „Herman Oberth” din Mediaș și tocmai a încheiat cu brio examenul de Evaluare Națională. Dincolo de asta însă, Raphael este olimpic național. Anul acesta a obținut locul II la Olimpiada Națională de Germană Maternă. Din septembrie ar vrea să meargă la Liceul „Stephan Ludwig Roth”, la care va ajunge doar trecând strada de la el de acasă. Regretă despărțirea de școala generală unde a fost într-o clasă pe care o consideră extraordinară, cu profesori buni și în care colegii lui, dicolo de faptul că învățau foarte bine, au dovedit și că sunt buni prieteni cu care a împărțit clipe frumoase. Regretul lui însă nu ține mult, pentru că, pe mare parte din prietenii din școală îi va reîntâlni, la liceu, la profilul pe care și l-a ales: matematică – informatică. Atunci când va trebui să ia o decizie cu privire la cariera sa, va lua în considerare posibilitatea de a deveni psiholog, ghid turistic, neurolog sau profesor.
„Prima și cea mai importantă regulă pe care o respect din clasa I este aceea de a fi atent în ore. Asta mă scutește de munca grea pe care ar trebui să o fac de unul singur acasă. În afară de aceasta sunt curios și mă uit la multe filme documentare în diferite domenii: istorie, chimie, psihologie, arhitectură. Curiozitatea, trăirea și înțelegerea materiilor predate sunt pentru mine succesul notelor mari. […] Premiul obținut la olimpiadă mi-a dovedit că, dacă îți dorești din tot sufletul ceva, lupți pentru acel ceva și crezi în visele tale, îl poți obține.”
Dora Mocan, una dintre medaliatele naționale ale Sibiului la flaut, se întoarce în Sibiu, după 3 ani de studiu la Conservatorul din Berna, Elveția. Cu un talent de necontestat și o specializare într-o altfel de pedagogie, își dorește să ofere tot ceea ce știe copiilor iubitori de muzică. Pentru un micuț, învățarea unui instrument aduce zeci de beneficii, de la sporirea capacității de gândire, la căpătarea încrederii în ei, la învățarea răbdării și până la stimularea creativității. Dora își dorește să le împărtășească acest limbaj universal, așa cum este considerată muzica a fi, copiilor. Dincolo de experiența atâtor ani de studiu, de certificarea dată de premiile obținute și a proiectelor la care a participat, fata a învățat muzică și teoria vieții muzicale de la unii dintre cei mai mari compozitori și muzicieni contemporani nouă.
„Am început să înteleg că muzica nu este totul în viață, cel puțin pentru mine. Bucuria pe care o am fiind aproape de familie și de prietenii mei dragi, nu prin muzică am dobândit-o. Chiar dacă la noi în țară, muzica nu este o carieră din care să poți să ai un venit pe măsura efortului depus, pentru că sunt multe ore de studiu, am deci să o dăruiesc. Să lucrez cu copiii, să cânt de plăcere, alături de alți muzicieni și să aduc bucurie oamenilor din jur, prin talentul care l-am primit. Am avut ocazia, în Elveția să studiez sub un alt sistem de pedagogie, care din punctual meu de vedere, este unul benefic și mult mai eficient, pe care vreau să-l folosesc pentru ca micuții să învețe muzică. […] Acum, marea mea dorință este să dau această bucurie de a cânta la un instrument și altor copii care au potențial și în mod special voința și dorința să învețe un instrument.”
Petrușca Roman este singurul elev din județul Sibiu care a reușit performanța de a obține 10 pe linie la examenul de bacalaureat. Nota maximă a obținut-o în urma contestațiilor. La afișarea primelor rezultate, la limba și literatura română, Petrușca a avut 9,60, însă băiatul a avut curaj și, deși stia că există și riscul ca media să-i fie micșorată a încercat. „Am depus contestația pentru că materia era româna. Dacă era matematică sau biologie probabil aș fi știut exact nota pe care trebuie să o am. Am fost pe deplin conștient că la română, lucrurile, orice s-ar spune, rămân subiective. Aveam în plan cu mult înainte să depun contestație dacă nota nu era 10. Știam doar ce pot, pentru că româna este materia mea preferată. Nu am avut nicio ezitare în a depune contestația, deși multor colegi le-a fost scăzută nota după contestații.” A câștigat, pentru că profesorul care i-a corectat pentru a doua oară lucrarea a decis că este de 10. Povestea tânărului care întotdeauna a demonstrat că știe ce vrea, într-un inteviu dedicat tuturor tinerilor cu ambiții.
„Ca să ajungi să ai 10, trebuie mai întâi să îți propui să ai 10. După deviza asta m-am ghidat. […] Foarte multă lume mi-a spus să rămân cu picioarele pe pământ, iar la un moment dat, ajunsesem să mă gândesc și să-mi împărtășesc planurile cu tot mai multă reticență. Simțeam teama, de altfel normală, că nu le voi putea duce la bună îndeplinire. Chiar dacă existau îndoieli, niciodată nu am încetat să sper că voi reuși. Ideea este că succesul nu constă în tocit continuu, nici în izolare, nici în epuizare prin învățat. Nu am făcut niciunul din aceste lucruri. M-am simțit bine, am încercat să îmi scot prietenii din casă de câte ori aveam ocazia, etc. Evident că am depus un efort considerabil, mai ales acum, în ultimul an, însă ideea de bază e că trebuie să crezi în tine orice ar fi, să muncești mult, să speri și să ai și un dram de noroc. […]Am un mesaj pentru tineri și este foarte simplu. Sunt miliarde de oameni în lumea asta – ce te diferențiază este standardul pe care ți-l impui și visele pe care le ai. Poate nu le vei îndeplini pe toate, însă asta te caracterizează din start.”
Ana Maria Cîrstea este eleva care a obținut anul acesta locul II la Olimpiada Națională de engleză, a terminat Colegiul Național Gheorghe Lazăr, a luat Bacalaureatul cu media 9,93 și a fost admisă la Durham University în Marea Britanie, unde va studia antropologie și sociologie. Ana Maria este născută pe 16 aprilie 1997, la Sibiu și este singurul copil la părinți. Susținută mereu de aceștia, spune că a fost ușor să reușească. „Părinții mei, Maria și Octavian Cîrstea sunt oameni foarte deschiși și mereu m-au încurajat să fac alegeri curajoase și să încerc lucruri noi. În afara sprijinului material, mi-au oferit încredere și respect, lucruri fără de care nu aș fi reușit să îmi ating obiectivele. Cred că am moștenit simțul umorului și optimismul de la tatăl meu, în timp ce mama mi-a oferit un spirit responsabil și altruist.” Ana Maria le transmite tinerilor de astăzi să fie, în primul rând curajoși. „Într-o societate care condamnă tot ce este diferit, deseori simțim presiunea de a ne încadra într-o categorie. Însă, aceeași societate ne oferă multe oportunități care nu sunt accesibile dinăuntrul unei carapace. Mediul competitiv nu ne permite detașare și nepăsare. A avea curajul de a fi tu însuți și de a-ți alege o cale a ta sunt ingredientele unei vieți împlinite.”
„Atunci când te afli în competiție cu tine însuți învingi dificultățile mult mai ușor și câștigi mult mai mult decât un premiu. […] Ideile cum că „tocilarii” pot avea doar note mari, nu și o viață socială, întăresc niște stereotipuri. Nu cred că trebuie să alegi între a fi un elev silitor și a avea mulți prieteni. Din potrivă, abilitatea intelectuală, în lipsa inteligenței emoționale, nu duce la nota 10. Perseverența și ambiția dobândite în urma studiului constant sunt abilități necesare în viață. Acestea sunt dublate deseori de o relație bună în familie, de o atitudine pozitivă și sociabilă. În cazul meu, prietenii joacă un rol important în reușitele mele. Aceștia mi-au fost mereu alături: m-au susținut la concursuri, am învățat împreună și m-au încurajat mereu. Atâta timp cât anturajul tău are preocupări similare, nu văd de ce viața socială ar fi o problemă. Elevul de nota 10 nu este unul stresat, dezorientat și singuratic, ci un tânăr cu zâmbetul pe buze și cu o minte antrenată.”