Despre muzica folk, despre cei care o cântă și despre istoria ei se pot spune multe. Este considerată de pasionați ca fiind singurul gen al cărui caracter muzical nu a fost niciodată definit, în mod special pentru diversitatea artiștilor care-l interpretează. Mulți dintre noi și-au clătit sufletul și și-au alimentat trăirile cu muzica folk. În România a fost un adevărat curent, promovat cu o forță și intensitate ieșite din comun, de Cenaclul Flacăra, creația lui Adrian Păunescu. Să nu-i uităm nici pe marii noștri folkiști, Mircea Vintilă, Valeriu Sterian, Dorin Liviu Zaharia, Dan Andrei Aldea, Nicu Alifantis, Nicu Vladimir, Florian Pitiș, Vasile Șeicaru, Ștefan Hrușcă, Victor Socaciu și mulți alții. Chiar dacă în ultimii ani muzica folk nu a mai fost atât de mediatizată și rar am auzit-o pe posturile de radio sau la televizor, aceasta a rămas în inimile oamenilor. A continuat să evolueze, să atragă tineri, să se reinventeze. Patricia Thomits este o copilă de 14 ani, cu ochi mari și verzi, plini de entuziasmul pe care i-l dă dragostea pentru acest gen muzical. În ultimii doi ani, Patricia a câștigat tot ce înseamnă diplomă sau trofeu la Festivalurile de Folck din țară și cântă și încântă pe oricine o ascultă. Își povestește cu drag experiențele, visele și așteptările și anunță cu mândrie că în Sibiu, în medii boeme, se cântă, cu succes, folk.
Povestea și pasiunea Patriciei Thomits pentru folk nu sunt întâmplătoare. Pati s-a născut într-o familie care respiră acest gen muzical. Tatăl ei, Florin Thomits este unul dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți folkiști din țară. Dacă numele lui nu vă spune nimic, aflați că este interpret și compozitor de muzică folk, deținător a sute de trofee, creator și organizator de spectacole, producător și compozitor. Alături de un astfel de tată se naște Pati, la 18 decembrie 2001, în Sibiu. La vârsta de 2 ani își însoțește tatăl la un spectacol, fuge din culise pe scenă, înhață microfonul din mâna părintelui său și cântă prima ei melodie. „Melc, melc codobelc, probabil”, povestește ea cu zâmbetul pe buze. A fost prima ei tangență cu scena. Debutul oficial însă, îl are la vârsta de 7 ani, la Săliște, la ultima manifestare a Cenaclului Flacăra, cu melodiile „La oglindă” și „Ding, Dong, Ding”. „Am avut mari emoții. Cred că a fost printre primele dăți când le-am avut. A fost de asemenea și bucuria că am ajuns să cânt în cenaclu. Nu cred că a mai cântat vreun copil din generația mea, pe acea scenă”. De doi ani încoace, Patricia câștigă tot ce înseamnă festival de folk din țară. Printre cele mai importante se numără Festivalul „Poarta sărutului”, „Chitara de Argint”, iar ultimul festival câștigat a fost în urmă cu doar câteva săptămâni, „Dor de Folk” susținut la Brașov, unde a obținut premiul I și primul trofeu la categoria ei de vârstă. Această ultimă competiție a fost și cea mai importantă din punctul Patriciei de vedere. „Am interpretat o piesă din repertoriul Mariei Gheorghiu. Aflată la festival, Maria a urcat pe scenă și a spus că din miile de copii care i-au cântat piesele, eu am impresionat-o în mod deosebit. Asta a contat foarte mult pentru mine .”
„Să-l întrec pe tata la numărul de trofee”
Patricia Thomits este, în prezent, elevă în clasa a VII-a la școala „Regele Ferdinand”. Marea pasiune a Patriciei este muzica folck pentru că, așa cum spune ea „… este printre puținele genuri de muzică pe care o poți transmite din suflet și cu adevărat.” Nu are o melodie sau un interpret preferat, deși recunoaște că intrerpretează cel mai adesea piesele Tatianei Stepta sau ale Mariei Gheorghiu. De asemenea, Pati își compune singură melodiile. „Am compus până acum 6 piese, dintre care 5 cu muzică și versuri, iar pentru cea de-a 6-a doar muzica. Sunt 3 teme pe care le folosesc în versuri. Dragostea, foarte cântată în muzica folk, ploaia și cotidian. Atunci când compun nu am nevoie decât de chitara mea și de acea stare care te ajută să te transpui, apoi versurile vin de la sine. În ceea ce privește dragostea … nu știu foarte multe despre acest sentiment. Sincer, reușesc să scriu versurile, chiar dacă nu le înțeg.” Patricia își dorește să crească în pasiunea ei, să-și întreacă tatăl, mai ales în numărul de trofee și să ajungă să trăiască din muzica folk. Este cea mai mică la părinți, însă nu singura. Mai are un frate și o soră, care au cântat și ei, la un moment dat folk, dar care, între timp, au renunțat. Pati însă nu va renunța, pentru că este decisă să arate farmecul și frumusețea acestui gen muzical tuturor celor dornici să o asculte, cu atât mai mult cu cât, în ultimul timp, folk-ul a luat noi forme. „Trebuie să țin pasul cu evoluția folk-ului, pentru că acum putem vorbi și despre noi curente cum este folk jazz sau folk rock. Nici versurile nu mai sunt la fel. Astăzi se merge mult mai mult pe cele vesele, ce binedispun.” Celelalte pasiuni ale Patriciei sunt muzica populară, jazzul, dansul (a făcut timp de 4 ani dans de societate) și, în mod deosebit, matematica. Iubește natura, toamna și iarna ca anotimpuri, iar atunci când va fi mare, își va face o casă în pădure. Va fi în aceeași măsură contabil șef, pentru că și-a propus să preia firma mamei sale, dar și un muzician profesionist.
Patricia Thomits și talentul ei, ne demonstrează că povestea folkului nu este încheiată și că, undeva, un tânăr, învață să cânte la chitară, din dragoste pentru acest gen muzical. Este de apreciat. Pati știe și recunoaște că, de multe ori, cel mai important pentru ea sunt respectul și dragostea cu care este ascultată de public și că, de fiecare dată își dorește să fie cât mai cunoscută.
