150.000 de români lipsesc. Ei au fost avortați în 2013. Evident, de femei. Oare?
Căci din câte știm Dumnezeu i-a dat bărbatului să propovăduiască cuvântul Adevărului, în schimb femeii i-a poruncit să tacă, deoarece orânduise pentru ea ceva mult mai complicat: să fie izvorul vieții. Și pentru aceasta i-a dat și o putere extraordinară: dragostea. Dar nu orice fel de dragoste, ci pe aceea care îndelung rabdă, este binevoitoare, nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește, cea care nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Epistola I către corinteni a Sf. Apostol Pavel (cap 13) răspunde de două mii de ani tuturor celor care se întreabă: oare mă iubește?
Românii mai au în schimb și un mare filozof (care, dacă ar fi fost neamț sau englez se studia obligatoriu. Așa, bietul Blaga, Lucian Blaga vreau să zic, interzis cândva de comuniști, e din nou interzis prin ignorare) și care înțelege genial femeia. Ea este elementul rostuitor, adică rostuiește destine, prin iubire dă rost vieții Oamenilor pe care-i formează în copiii ei. În timp ce bărbatul – elementul rotitor – duce înainte istoria prin înțelepciune.
Există însă și reversul medaliei când bărbatul, împotrivindu-se menirii sale, în loc să slujească Adevărului, slujește minciunii, strâmbând astfel căile istoriei spre înapoi, spre repetabilele ei dezastre. Femeia în schimb, împotrivindu-se menirii ei devine din izvorul vieții un izvor al morții. Iată pe scurt sinteza politică și mondenă a săptămânii televizate care se încheie de „ziua femeii”. Politic, tatăl minciunii a fost slujit, recunoașteți, pe săturate. Mulți chiar spun că le-a ajuns până-n gât. Iar la mondene – anarhie curată, ce mai. Citeam deunăzi într-o minunată carte chiar despre femeie că, în vreme de anarhie și dezordine ea devine forța dizolvantă a societății prin depravare și sterilitate voită, trăind pentru propria plăcere și frumusețe toată gama de cruzimi a egoismului. Mai contează cheful de post? Doar e ziua „femeii”.
Există însă în tradiția Românilor Femeia la vreme de înaltă disciplină morală. Ea este puterea conservatoare a unui neam – cum spune aceeași minunată carte de care vom povesti altcândva. Ea asigură stabilitatea familiei, viitorul neamului, rostuiește destine, dă viață. Nu butonați ca n-o s-o vedeți la televizor. E ocultată în România profundă, așteptând cu bunăcuviință sărbătoarea Buneivestiri.
