Stigmatizați adesea de societate, aproape 900 de sibieni condamnați de instanță au diverse variante de reintegrare socială, prin intermediul Serviciului de Probațiune existent la nivel local. Subordonat direct Ministerului Justiției, Serviciul de Probațiune se ocupă atât cu supravegherea minorilor care au săvârșit infracțiuni mai puțin grave, cât și a adulților care primesc condamnări cu suspendare sau sunt eliberate condiționat. Care sunt obligațiile pe care aceste categorii de persoane trebuie să le respecte pentru a nu ajunge în centre de reeducare sau în arest ne spune Corina Muntea, șef Serviciul de Probațiune Sibiu.
Care sunt principalele responsabilități pe care le are Serviciul de Probațiune Sibiu, cu privire la persoanele care au primit condamnări la închisoare, însă, cu suspendare?
Suspendarea executării pedepsei închisorii pe un termen de încercare variabil, stabilit de către judecator pentru fiecare condamnat în parte, reprezintă o șansă oferită acestuia de a executa pedeapsa în libertate, pe care persoana condamnată o poate fructifica îndeplinind câteva condiții. Pe de o parte condamnatul va trebui să colaboreze cu consilierul de probatiune și să respecte 5 măsuri de supraveghere, respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probatiune de la domiciliu; să primească vizitele consilierului de probatiune, să comunice schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să anunțe schimbarea locului de muncă și să justifice mijloacele sale de existență. Responsabilitatea consilierului de probațiune manager de caz este aceea de a supraveghea, monitoriza și evalua modul de îndeplinire a măsurilor menționate, la care se adaugă eventualele obligații impuse de către judecător.
În afara condamnărilor cu suspendare, potrivit Noului Cod Penal, există și alte tipuri de pedepse în care persoanele nu sunt totuși lipsite de libertate. Care sunt acestea?
Noul Cod Penal, intrat în vigoare în 2014 a introdus noi sancțiuni alternative la pedeapsa închisorii, pe lângă suspendarea executării pedepsei existentă în vechiul Cod Penal și este vorba de două pedepse mai ușoare decît suspendarea: amenda penală, care prin neplata ei poate fi trasformată în zile de închisoare sau zile de muncă în folosul comunității și amânarea aplicării pedepsei. Serviciile de probațiune supraveghează modul de executare a muncii în folosul comunității și a modului de executare a măsurilor de supraveghere impuse în mod obligatoriu pe perioada termenului de încercare de 2 ani în cazul amânării aplicării pedepsei. În timpul în care s-a întârziat cu aplicarea unei pedepse, condamnatul este supus unei perioade de încercare în care trebuie să dovedească că și-a îndreptat comportamentul și își respectă măsurile de supraveghere și obligațiile impuse în sarcina sa. În caz contrar persoanei condamnate i se impune o pedeapsă mai severă, cea mai severă fiind pedeapsa închisorii.
O categorie specială de persoane aflate în supravegherea serviciului sunt persoanele eliberate condiționat, până în prezent Noul Cod penal livrând serviciului de probațiune doar persoane minore la data comiterii faptei care au executat o parte din măsura educativă a internării sau a închisorii după Vechiul Cod Penal.
Ce tipuri de pedepse include Noul Cod Penal în cazul minorilor, fără ca aceștia să ajungă în centre de reeducare?
Serviciile de probațiune au atribuții doar referitor la controlul și coordonarea măsurilor educative neprivative de libertate, care sunt în număr de patru.
Prima măsură educativă și cea mai ușoară este stagiul de formare civică ce constă în obligația minorului de a participa la un program cu o durată de cel mult 4 luni, în care i se explică consecințele la care se expune atunci când săvârșește infracțiuni. Cea de-a doua măsură educativă, cea a supravegherii constă în controlarea şi îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între 2 şi 6 luni și are ca obiectiv participarea minorului la cursuri școlare sau de formare profesională și prevenirea desfășurării unor activități sau a intrării în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia. Supravegherea și îndrumarea minorului în executarea măsurii educative a supravegherii se realizează de către părinții minorului. Consilierul de probaţiune este cel care aprobă planul programului zilnic propus de părinte sau altă persoana desemnată cu supravegherea. O altă măsură educativă este consemnarea la sfârșit de săptămână, pe o durată cuprinsă între 4 şi 12 săptămâni consecutive, ce are ca obiectiv evitarea contactului minorului cu anumite persoane sau a prezenței acestuia în anumite locuri care să-l predispună pe minor la manifestarea unui comportament infracțional. Interdicția impusă minorului de a părăsi locuința operează începând cu ora 0.00 a zilei de sâmbătă și până la ora 24.00 a zilei de duminică și operează pe durata unor sfârșituri de săptămână consecutive, sub supravegherea unui adult. Cea mai severă măsură educativă neprivativă de libertate este asistarea zilnică , unde este reglementată ca asistare într-un centru de zi. Constă în obligaţia minorului de a respecta un program zilnic stabilit de serviciul de probaţiune pe o durata cuprinsă între 3 şi 6 luni. Urmarea programului zilnic implică desfășurarea unor activități și respectarea unor interdicții.
Pe parcursul anului 2014, în evidența serviciului de Probațiune Sibiu au fost 39 de copii. Care sunt principalele motive pentru care ei ajung sub supravegherea dumneavoastră?
Minorii care ajung în supravegherea serviciului de probațiune Sibiu au vârsta peste 14 ani, sunt cei care răspund penal și au comis o faptă penală pentru care au fost judecați și condamnați. Majoritatea infracțiunilor comise de către minori sunt patrimoniale ( furturi ) aproape 50%, apoi un sfert dintre infracțiunile comise sunt cele cu violență ( ex. lovire, tâlhărie ) și restul alte infracțiuni (conducere autovehicul neînmatriculat, port ilegal de arme etc).În ceea ce privește rădăcinile atitudinilor și comportamentelor persistent antisociale acestea pot fi puse în legătură în multe cazuri cu influențe din copilărie. Un exemplu ar fi îndeplinirea defectuoasă a rolurilor parentale: atitudine rece și indiferentă față de copil; aplicarea unor pedepse brutale și/sau disciplinare inconsistentă pentru a corecta comportamentul acestuia; lipsa de claritate în formularea așteptărilor pe care părinții le au față de copil etc. O altă cauză ar putea fi situația finanaciară precară a familiei, conflicte din cadrul familiei ( dezacord parental, violență ), modele antisociale din mediul de proveniență sau grupul de prieteni.
Pe lângă măsurile de supraveghere, persoanele monitorizate de Serviciul de Probațiune mai au și alte obligații de respectat, una dintre acestea fiind munca în folosul comunității. Care este rolul acestor măsuri în atingerea scopului pedepsei?
Munca neremunerată în folosul comunității este dispusă ca obligație în cadrul unei pedepse și este stabilită sub forma unui număr de zile de muncă, unde o zi de muncă înseamnă două ore de activitate. Filozofia de la care a pornit idea muncii în folosul comunității este aceea a reparației greșelilor făcute față de societate, faptul că simte mai puternic efectul punitiv al pedepsei chiar și prin menținerea în liberate, oferind o nouă paradigmă asupra modului în care este gândită pedeapsa: pedeapsa înseamnă să faci ceva care să-i ajute pe alții, să ajute comunitatea ( în unele țări condamnatul prestează servicii sociale ).
Anul trecut, peste 40 de adulți au prestat muncă în folosul comunității. Care sunt locurile în cadrul cărora condamnații pot munci în folosul comunității și ce activități pot face?
Anul trecut a fost primul an în care s-a pus în executare munca în folosul comunității la adulți în cadrul unei pedepse. Conform legii munca neremunerată nu se poate desfășura decît în cadrul unor instituții publice, un rol important pentru început având în acest sens primăriile (cu toate serviciile din subordinea lor ) de la domiciliul condamnatului ce au experiența punerii în executarea a acestui tip de sancțiune în trecut. Dar rolul serviciului de probațiune Sibiu este și acela de a forma o baza de date cu instituții și locurile de muncă disponibile și putem spune că alături de primării în orașe au fost deja contactate și implicate aproape toate instituțiile publice: spitale ( de psihiatrie și cel municipal de urgență ), Muzeul Național Astra, Tursib, instituții speciale pentru adulți cu dizabilități . Intenția noastră este de a implica un număr tot mai mare de instituții care să primească condamnați cu muncă neremunerată dar și de a lărgi cât mai mult paleta de activități disponibile astfel încît tipurile de activități pe care le pot presta să fie cît mai bine adaptate tipului de infracțiune ( ex. un condamnat care a produs victime la volan să poată munci într-un spital de urgență dar cât mai aproape de eventuale victime ale accidentelor de circulație ), dar activitățile să poată fi adaptate și pregătirii lor școlare și profesionale ( în prezent majoritatea activităților în care sunt implicați sunt cele necalificate în condițiile în care avem condamnați cu studii superioare, cu diferite calificări profesionale), ținându-se cont și de înclinațiile și aptitudinile acestora.
Ce alte tipuri de programe de reintegrare socială le oferiți persoanelor aflate în evidența serviciului gestionat de dumneavoastra?
Tipurile de programe pe care sunt formați consilierii de probațiune sunt fie adaptate unor tipuri de infracțiuni fie anumitor nevoi identificate ca frecvente la aceștia, fie nivelului de risc de recidivă și pentru siguranța publică, fie individuale, fie de grup. Dintre cele adaptate tipului de infracțiuni menționăm programul de grup „Drink and drive” pilotat experimental la Sibiu, în scopul prevenirii recidivei în cazul infracțiunilor la regimul circulației rutiere comise de persoane aflate sub influența alcoolului, apoi Programul Individual de Gestionare a Furiei, ce oferă participanților posibilitatea înțelegerii detaliate a furiei, a elementelor declanșatoare, precum și însușirea tehnicilor de gestionare și control a acesteia. Programul de grup Dezvoltare Abilități Sociale se adresează condamnaților cu abilități reduse de interrelaționare și socializare . În cadrul servicului se aplică de asemenea un program pentru persoanele cu risc mare și mediu spre mare de recidivă, ( Unul la unul ) și în care pot fi incluși condamnați cu abilități scăzute de a se descurca în viață, care prezintă dificultăți în luarea de decizii, nu au o gândire orientată spre consecințe, planurile lor de viitor sunt îndreptate strict spre necesitățile de bază. Acest tip de program este incompatibil cu infracțiuni de violență în famile și cele sexuale pentru care se recomandă mai degrabă terapie psihologică.
Din ce ați constatat, își ating aceste programe scopul – persoanele condamnate reușesc să revină pe calea cea bună?
Din totalul de 872 de persoane aflate în evidența serviciului de probațiune Sibiu în 2014, doar 12 persoane au săvârșit infracțiuni pe perioada termenului de încercare ( un procent de 1,37% ).
Cât de dificil este să lucrați cu aceste persoane care au încălcat legea, cum gestionați situațiile în care ei refuză să se implice, să coopereze în mod real?
Refuzul total de colaborare nu există, poate exista o colaborare formală, o lipsă de implicare în discuții sau în îndeplinirea obiectivelor propuse. Consilierii de probațiune sunt specializați în lucrul cu persoane mai dificile și cunosc modalitățile de abordare a celor care opun rezistență. Pe de altă parte o anumită reticență la începutul supravegherii este normală, până înțelege care este procedura de supraveghere, rolul metodelor folosite și al discuțiilor legate de viața personală. Modalitatea de abordare nu este niciodată frontală, se evită etichetarea, învinovățirea, critica, discuțiile în contradictoriu. Abordarea motivațională privește rezistența ca pe o parte normală a procesului de schimbarea și în strânsă legătură cu ambivalența față de schimbare. Astfel că, cu mult tact și înțelegere se pot schimba multe în modul de gândire al celor supravegheați ajungând singuri să conștientizeze că trebuie să facă o schimbare în viața lor și ce este foarte important, această decizie le aparține. Dacă relația dintre consilier și beneficiar se bazează pe încredere și respect, este mult mai mare probabilitatea ca motivația pentru schimbare să fie menținută pe toată durata supravegherii și ca schimbarea să se realizeze cu succes.
Pe ce perioade se poate întinde perioada de supraveghere a unui condamnat și care sunt principalele recomandări pe care le faceți celor care ajung în grija serviciului de Probațiune, pentru ca lucrurile să meargă cât mai bine?
Perioada de supraveghere a scăzut mult prin introducerea prevederilor din Noul Cod Penal la 4 ani maxim, însă a crescut intensitatea intervenției pe perioada supravegherii, putându-se opta pentru un număr mai mare de activități/ interdicții ce pot fi impuse de către judecător, multe din ele la propunerea consilierului de probațiune. Pentru minori, durata măsurilor educative neprivative de libertate a scăzut de asemenea de la un an la minim 4 săptămâni – maxim 6 luni, însă în această perioadă este posibil să fie supus unui program intensiv, zi de zi, uneori și pe intervale orare, realizându-se un control strict al activităților.Pentru cei care vin în contact cu Serviciul de probațiune Sibiu le recomand să aibă încredere în profesionalismul consilierului de probațiune. Pentru a crește șansele de a rămâne în libertate este necesar să se abțină de la comiterea de fapte penale și să colaboreze cu serviciul de probatiune respectând măsurile și obligațiile impuse în sarcina lor.
Publicitate
