Adrian Teodorescu a plecat, cu bicicleta, spre Republica Moldova. Vreme de 5 zile, va ajunge în 38 de localități, la cimitirele, monumentele și mormintele soldaților români. Redăm, în cele ce urmează, ce ne transmite Adrian din cea de-a treia zi a acestui demers al demnității.
A treia zi din Ștafeta Veteranilor INVICTUS 2026 – etapa Moldova a început cu moftul Garmin de a dormi 72 de ore, de parcă a simțit că m-am hidratat singurel, pe nerăsuflate, cu două Chișinău-blondă de cum am ajuns la Orhei. Împac garminul și la pedală pe buclele Orheiului, un fel de urcări Tenerife, doar cu asfaltul oleacă mai încet.
La drumul mare mai opresc să deslușesc semnificația unor monumente all inclusive, cu alură de Superman zburător de mână stângă, manta de beton și porumbei albi la picioare. Sunt monumente amestecate în semnificație și adevăr, ridicate la 50 de ani de victorie, peste memoria încâlcită a acestor oameni și locuri care doar de liniște nu au avut parte.
Spre Cimitirul de Onoare al militarilor români din Călărași
E duminică și la capăt de rând răzbate miros de poamă coaptă în oboroace. După chinul dealurilor, dau de un indicator cu flori și inimi forjate care mă abate prin vii din soiul Lidia căpșună și câmpuri cu salvie spre Cimitirul de Onoare al militarilor români din Călărași. Drumul nisipos curge prin salcâmi spre o poiană uscată, unde dorm sub glie 42 de camarazi. Ei, bețele drepte de răsărită și tufele de măceșe rănite.
Cimitirul este frumos îngrijit de doamna Ana Stavilă, actor păpușar la Teatrul Guguță. Se vede grija și o știe tot dealul care culege de zor la căpșunică. Dau de drum bun și de fratele Ghenadie Însoțitorul. Ajungem împreună la Cimitirul Miclăușeni, înființat inițial la 17 iulie 1941, după ce trupele române au adunat rămăşiţele pământeşti ale militarilor căzuți în luptele de pe Valea Dolnei. În perioada regimului sovietic, necropola a fost distrusă. A fost ulterior refăcut și reinaugurat prin eforturile comune ale autorităților locale, orașul Lugoj și ale Oficiului Național pentru Cultul Eroilor din România.
Go INVICTUS!
Aici își dorm somnul de veci 223 de militari români (aparținând în mare parte regimentelor 63 artilerie și 67 infanterie), majoritatea fiind eroi necunoscuți, înhumați în 11 morminte comune. Locul e cuprins de trandafiri și de grija gimnaziului din localitate, spre lauda lor. Suntem aproape de cel mai înalt loc din Basarabia, în raiul prunelor uscate. Ajungem la Cimitirul de Onoare din Vărzărești, cu cele 93 de morminte individuale și 5 gropi comune.
Fratele Ghenadie îi strigă pe rând. Numele și prenumele. Gradul. Trece printre rândurile de cruci pentru un apel de seară, în râpa Vărzăreștilor, la locul cunoscut unde au fost ambuscați cei 178 de soldați români în 1941, cum povestește de la bunici camaradul Sergiu.
Ne luăm rămas bun de la frați cu un douăzeci de ceva bun și trei bătăi de clopot și avem parte de un apus așternut peste livezile de prun și blocurile albe ale Chișinăului ostenit de vinul festival.
Go INVICTUS!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
