A doua zi din Ștafeta Veteranilor INVICTUS – Ad Finem et Ultra – etapa Moldova a început cu ceremonia ceaiului moldovenesc și de o sută de ori serviți, înainte de aerul rece care mă trăgea spre comuna cu blocuri din Bălți. Nu s-au schimbat prea multe în mlaștina lagărului nr. 33, unde au ajuns în vara-toamna anului 1944, 50000 de suflete, sub soare crunt, între gardurile ghimpate, pradă NKVD, bolilor și păduchilor.
Ca să ajungi, pleci ironic de pe str. Nicolae Iorga, treci de la un salon luxos de nunți la valuri de moloz și bălării cât ai spune vae victis, spre monumentul tânguit de trestii și batice colorate aduse de vânt. Port la deal tristețea, pe un drum nou, semn că Europa nu mai este doar o etichetă pe stațiile de autobuz.
Trec prin sate istorice, prin românismul din Sângerei și opresc la Copăceni, la un monument amputat, ridicat în memoria unor oameni care au luptat pentru libertatea lor. Târziu, după întâlnirea cu Victor și Sergiu, aveam să mai aflu cât de sucite și încâlcite sunt lecțiile istoriei din Basarabia și cât de „curve naziste” am fost predați de către sovietici la ora de istorie.
Drumul m-a dus apoi în pescăria lui Ion Cazacu, posesor de tractor-tanc T40 cu grilaj de Rover și de record mondial al primului vânzător de pește sărat – uscat, care nu mai consumă alcool din 2016. El îmi arată drumul spre satul Verejeni, unde bustul nou al Regelui Ferdinand I a fost repus recent peste soclul care mai păstrează nume de Ion și Sava și Gheorghe și Mihai, mâncate în calcarul cioplit de vreme și de gloanțe rusești.
Trec iar pe la nea Ion – record mondial și țin drumul Orheiului și ajung într-o zonă cu 4 cimitire de onoare românești, Mana, Neculăileuca, Morozeni și Tabăra. Nu sunt mai mari decât ai priponi o capră în trifoi, dar tot par greu de îngrijit de buruiana memoriei sucite. După două zile în Moldova, mi-am amintit gluma detectorului de mine albanez și a elefantului din magazinul de porțelanuri. Fiecare cu adevărul lui despre război, 41, unire, și Nicușor.
Sergiu, un puști fericit pe o trotinetă puternică, îmi arată monumentul din Neculăileuca. E plin de flori, îngrijit în curtea mănăstirii. Sergiu mă întreabă dacă românii au luptat în război împotriva alor lui. Mă ajută Victor să înțeleg cum s-a predat în timp istoria locală. Îi promit lui Sergiu că nu suntem curve fasciste și ajung în Orheiul parfumat de Sărbătoarea Vinului.
152 km, nicio cramă, 100 de serviți.
Go INVICTUS!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
