În tumultul celei de-a 33-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, un festival care aduce anual laolaltă unele dintre cele mai importante nume și creații ale artelor spectacolului din lume, „Valparaíso Vals” a reprezentat unul dintre acele momente rare în care dansul depășește condiția de spectacol și devine emoție pură. Creat de marele coregraf Gigi Căciuleanu pentru Teatrul de Balet Sibiu, spectacolul este mai mult decât o incursiune în universul poetic și muzical al Chile-ului. Este o meditație despre iubire, memorie, dor și apartenență, despre oameni și locurile care îi definesc.
Eleganța unei companii
Teatrul de Balet Sibiu impresionează prin omogenitate, disciplină și sensibilitate artistică. Dansatorii nu execută doar mișcări; ei respiră împreună, construind imagini scenice care curg firesc, asemenea valurilor Pacificului care lovesc țărmurile Valparaísoului. În fiecare duet, cvartet sau moment de ansamblu se simte școala baletului clasic, dar și libertatea dansului contemporan pe care Căciuleanu o cultivă cu o inteligență aparte. Corpurile dansatorilor devin instrumente expresive complete. Frumusețea clasei de balet sibiene constă tocmai în această capacitate de a îmbina forța tehnică cu fragilitatea emoției. Dansatorii au afișat acea eleganță rară care face ca efortul să dispară. Mușchii, echilibrul, precizia și controlul devin invizibile în fața impresiei de naturalețe. Publicul nu mai vede exercițiul, ci poezia.
Gigi Căciuleanu – poetul mișcării
Există coregrafi care construiesc spectacole și există artiști care creează universuri. În „Valparaíso Vals”, Gigi Căciuleanu nu ilustrează muzica și nici nu transpune mecanic versurile. El transformă cuvintele lui Pablo Neruda, Gabriela Mistral, Cecilia Echeñique sau Miguel Hernández într-un limbaj corporal de o expresivitate impresionantă. Căciuleanu tratează dansatorul ca pe un poet al corpului. Fiecare gest are un sens. Această capacitate de a crea sens prin mișcare este semnătura inconfundabilă a marelui coregraf.
Spectacolul devine astfel o declarație de dragoste adresată Chile-ului, culturii latino-americane și oamenilor care au inspirat creația, inclusiv regretatului compozitor și cântăreț Desiderio Arenas „El Chere”, căruia îi sunt dedicate mai multe momente din repertoriu.
Un repertoriu construit ca o călătorie sentimentală
Programul spectacolului este impresionant prin bogăția și diversitatea sa. De la „Valparaíso Eterno” și „Valparaíso en la noche”, până la emoționanta „Gracias a la vida” a Violetei Parra, fiecare piesă adaugă o nouă nuanță tabloului general. Momente precum „Las Muchachas”, pe versurile lui Pablo Neruda, sau „Vergüenza”, inspirată din creația Gabrielei Mistral, aduc pe scenă un amestec subtil de senzualitate și melancolie. În schimb, „Las Migraciones” și „La Joya del Pacífico” deschid perspective mai ample asupra identității și destinului colectiv. Finalul cu „Gracias a la vida” și „Valparaíso Puerto Esperanza” funcționează ca o celebrare a vieții însăși. După o călătorie prin iubire, dor, exil și memorie, spectacolul se încheie într-o notă luminoasă, aproape cathartică.
Oana Berbec – vocea care completează dansul
Prezența sopranei Oana Berbec nu însoțește pur și simplu dansul, ci dialoghează cu el. În anumite momente, cântecul pare să nască mișcarea; în altele, dansatorii par să dea formă vizibilă sunetului. Această întâlnire dintre voce și dans contribuie decisiv la atmosfera poetică.
Frumusețea corpului omenesc ca formă de artă
Poate cea mai puternică impresie lăsată de „Valparaíso Vals” este felul în care celebrează corpul uman. Nu frumusețea superficială, ci frumusețea corpului aflat în mișcare, a corpului care comunică, iubește, suferă și visează. Baletul are această putere extraordinară de a revela armonia dintre forță și delicatețe. În brațele întinse ale dansatorilor, în liniile perfecte ale trupurilor, în echilibrul fragil al duetelor, publicul descoperă o imagine idealizată, dar profund umană, a propriei existențe.
În „Valparaíso Vals”, corpul nu este un simplu instrument tehnic. El devine limbaj, memorie și emoție. Devine poezie vie. Iar când dansatorii Teatrului de Balet Sibiu umplu scena cu această eleganță aproape nepământeană, înțelegi de ce baletul rămâne una dintre cele mai rafinate forme de expresie artistică inventate vreodată.
„Valparaíso Vals” nu este doar un spectacol de dans. Este o celebrare a artei, a sensibilității și a extraordinarului potențial expresiv al corpului omenesc. Unul dintre acele spectacole care rămân în memorie mult după ce cortina a căzut.
Îți mulțumim pentru că alegi să te informezi din ziarul Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
