Loredana Botea, asistent social principal în cadrul Spitalului de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” din Sibiu a câştigat recent cel mai mare premiu la Gala de Excelență organizată de Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali. Fire creativă, cu multă iubire pentru semeni şi mereu în căutarea de noi soluţii pentru pacienţii ei, Loredana, care face de 14 ani munca de asistent social, spune că s-ar apuca de exact acelaşi lucru dacă ar fi să o ia de la capăt.
Născută în Braşov şi venită la 11 ani cu părinţii în Sibiu, Loredana şi-a dorit de mică să ajute. I-a plăcut întotdeauna să stea de vorba cu oamenii, în special cu vârstnicii, de la care şi acum spune că are ce învăţa. În plus, copil fiind, familia ei s-a confruntat cu o problemă şi atunci şi-a dat seama cât de important este ajutorul oferit atât pacienţilor, cât şi familiilor şi s-a hotărât să-şi dedice viaţa semenilor.
“Mie întotdeauna mi-a plăcut să vorbesc cu vârstnicii şi am avut şi o problemă în familie. Tatăl meu a avut o adicţie, este abstinent de ani buni şi am îmbrăţişat aşa asistenţa socială pentru că am vrut să ajut. Am trecut printr-o problemă şi cred că de acolo a pornit această dorinţă de a ajuta”, explică Loredana.
În munca sa i-au venit în sprijin creativitatea nativă, optimismul şi dorinţa de a face bine şi de a se implica. După ce a urmat cursurile şcolilor necesare a reuşit să devină asistent social, iar în timp s-a tot perfecţionat. În 2001 s-a angajat la Spitalul de Psihiatrie din Sibiu şi de atunci este alături de pacienţii care se internează aici, dar, mai ales, de familiile acestora.
Loredana povesteşte că în primul an de muncă a plans pentru fiecare caz de care s-a ocupat. Cu timpul, şi-a dat seama că această sensibilitate nu o va ajuta deloc şi şi-a impus să lase problemele de serviciu, la serviciu.
“Am zis că aşa este mai bine. E bine să fii sensibil în meseria asta, dar nu exagerat. Încerc să las problemele de serviciu la poarta spitalului, dar nu reuşeşti de fiecare dată. În definitiv, lucrezi cu oamenii, nu poţi fi de lemn”, spune Loredana.
Imediat după ce s-a angajat, Loredana s-a gândit că ar trebui să facă ceva pentru pacienţii din Spitalul de Psihiatrie, pentru a-i scoate din rutina zilnică. Aşa a început să conceapă diverse proiecte pe care le-a implementat împreună cu colegii.
Printre primele proiecte a fost Serbarea de Crăciun pe care o organizează în fiecare an.
“Sunt pacienţi care vin ciclic aici şi ştiu. Deja de organizează ei, cântă împreună, se pregătesc. Eu caut sponsori, fac pachetele, împodobim sala. Este altceva ce poți face pentru acești oameni”, spune Loredana.
În munca de zi cu zi, ajunge, rând pe rând, să fie detectiv, duhovnic, confidentă, asistentă, sursa de informaţii a pacienţilor şi a familiilor lor.
Deseori la spital ajung bolnavi neidentificaţi, iar prima grijă ai ei este să-I identifice.
“Am avut un caz adus din Turnişor, un bolnav neidentificat. Cu acordul omului i-am făcut o poză cu telefonul, m-am dus în Turnişor şi am început să întreb pe acolo dacă nu-l cunoaşte cineva şi chiar a doua zi am reuşit să-l identific”, povesteşte Loredana.
O parte importantă a muncii sale este să îmbunătăţească relaţia pacientului bolnav psihic cu familia din care face parte.
“Familia este, de multe ori, atât de depăşită de problemele pe care le ridică un pacient cu o boală psihică şi oamenii au diferite reacţii. Sunt suprasolicitaţi şi depăşiţi de situaţie şi când vin la asistentul social îşi descarcă sufletul. Mie întotdeauna mi-a plăcut să-l ascult pe om. De multe ori faptul că-şi descarcă sufletul este un pas spre bine. În plus, le explic şi le scriu pe hârtie unde şi când trebuie să meargă, ce documente le trebuie, pentru că este multă documentaţie şi multă informaţie”, explică Loredana.
După 14 ani de carieră, Loredana spune că meseria pe care şi-a ales-o a fost exact aşa cum se aştepta: îţi oferă satisfacţii enorme, dar şi provocări pe măsură.
“În primul rând, satisfacţie e zâmbetul pacientului respectiv şi faptul că pot rezolva cazul care vine în spital. Văd zâmbetul pe faţa omului sau, de multe ori, pe aparţinători îi văd altfel…Eu cred că provocarea este să vii în fiecare zi la serviciu. Fiecare caz mi se pare o provocare, fiecare caz este unic.
Îmi place enorm ceea ce fac şi, dacă ar fi să o iau de la capăt, aș face exact același lucru”, spune Loredana Botea.
S-a ocupat de sute de pacienţi în cariera, dar are cazuri care au marcat-o pe viaţă şi care i-au rămas întipărite în minte. Un tânăr cu probleme psihice grave care nu vorbea deloc şi pe care l-a convins, după repetate încercări, să comunice cu ea în scris, acesta scriind pe mâinile ei cum îl cheamă, de unde este şi cum se numesc părinţii, dar şi o tânără neidentificată căreia a fost nevoită să-i dea o altă identitate şi i-a pus propria dată de naştere sunt două dintre cazurile care nu-i ies din minte şi care au impresionat-o cel mai mult.
Întrebată cum trebuie să fi în meseria asta şi ce i-ar recomanda unui tânăr asistent social la început de drum, Loredana spune: “În primul rând trebuie să fie creativ și să se înscrie în Colegiul Asistenţilor Sociali, care chiar îl reprezintă. I-aş mai spune să aibă încredere în el dacă asta este ceea ce-şi doreşte. Nu este un domeniu unde să faci şcoala doar de dragul de a avea o facultate. Trebuie să-ţi pese”.
În 2014, Loredana Botea s-a implicat în mai multe proiecte, iar acestea au diferențiat-o față de restul colegilor ei din țară. Împreună cu colegii, cu voluntarii, cu pacienții și familiile acestora s-au derulat proiectele “În Lumea Basmelor Terapeutice”, “Grădina Terapeutică“, “Ergomeșteșuguri”, “Bazar cu lucruri gratis”, dar si alte proiecte făcute cu și pentru pacienții din spital.
Premiul “Asistentul social al anului 2014” Loredana Botea l-a primit după ce a fost nominalizată în competiţie de către preşedintele Colegiului Asistenţilor Sociali din Sibiu și a primit cele mai multe voturi, în urma prezentării tuturor proiectelor implementate în anul 2014.
Publicitate
