Se spune că talentul este darul lui Dumnezeu pentru tine, însă ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu. Traian Stoiță s-a născut într-o familie în care talentul este deja la el acasă. Cu bunicul care „ne cânta la fiecare” și cu mama, Camelia Stoiță, artist popular consacrat, Traian a venit pe lume cu dragostea pentru folclor în sânge. Astăzi este un tânăr artist popular îndrăgit atât de sibieni, la el acasă, cât și de românii care l-au ascultat în țară și în străinătate. Deținător a numeroase premii și trofee ale diverselor festivaluri la care participă, se numără printre cei mai tineri interpreți, însă cu o vastă experiență a scenei. Fiecare moment trăit de Traian Stoiță în lumea folclorului românesc este special, însă unul singur este neprețuit. Atunci când urcă cu mama și cu sora lui, Ioana, pe scenă. Este pasionat și de literatură, muzică corală și plimbări de unul singur. Locul în care își încarcă bateriile este Mănăstirea Nicula de lângă Gherla, iar „Elevul Dima dintr-a VII-a” este cartea care i-a marcat adolescența.
Avea puțin peste 3 ani atunci când Traian Stoiță participa la primul său festival, „Alină-te dor, alină”, de la Cicărlău, Maramureș. Obține locul I, recitând amintirile lui Creangă, transpuse în versuri. Așa începe povestea lui în lumea folorului. „Fiind atât de mic, părinții mei nu au pus foarte mare accent pe partea artistică, pe care puteam să mi-o dezvolt sau nu. Apoi, în vara anului 1999, mama și-a lansat un album de muzică populară într-un spectacol prezentat de Mărioara Murărescu. Eram și eu acolo, iar părinții mei au vrut pentru prima dată să vadă dacă pot și vreau să cânt muzică populară”. Așa a ajuns maestrul dirijor Stelian Stoica, la Gura Râului, în casa bunicilor lui Traian. „Cu acordeonul în brațe m-a trecut prin câteva melodii, tonalități, ca mai apoi să le spună părinților mei „Voi nu știți ce aveți în casă!” Așa am ajuns pentru prima oară pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Sibiu. Aveam 6 ani atunci.” Pentru Traian a urmat o perioadă de ascensiune. La numai două săptămâni de la lansarea sa a avut și prima apariție la televizor, în cadrul emisiunii Tezaur Folcloric, iar un an mai târziu, pleacă în primul turneu în străinătate, în Austria, alături de nume mari din folclorul românesc ca Ioan Bocșa, Drăgan Muntean, Sergiu Cipariu și mulți alții. De asemenea, îl însoțea și mama sa, care îi devenise și colegă. „În Austria am fost mai mulți ani la rând și în fiecare an am luat trofeul celui mai iubit artist, fiind mascota trupei”.
De la „ficior” la artist consacrat
Nenumărate premii s-au adunat în palmaresul lui Traian, printre care Trofeul la „Festivalul Peștișorul de Aur” (Tulcea), Locul I la „Moștenirea din bătrâni” (Avrig) sau premiul de popularitate la „Inimi fierbinți în țara de piatră” (Abrud). Primul album, „Dragu-mi-i pe vârf de munte” l-a lansat la vârsta de 7 ani jumătate. „Numele albumului era după o melodie din repertoriul regretatului Fărcașu și care mă reprezenta la acea vreme. Avem o strigătură în timpul căreia îmi aruncam pălăria pe jos. Acum nu o mai cânt atât de des, însă o fac cu mult drag și cu o mai mare emoție, pentru că îmi amintește de perioada de început”. Al doilea album a fost unul de romanțe și cântece de petrecere, imprimat alături de mama lui și un altul de muzică populară, intitulat „Mamă dragă, mama mea”, patru ani mai târziu. A urmat apoi o perioadă de schimări și decizii pentru Traian. A luat o pauză de muzica pupulară, impusă de vocea sa aflată în schimbare și în 2008 alege să urmeze Seminarul Teologic de la Cluj. Acolo și-a format un grup coral cu care a aprofundat atât repertoriul religios, cât și pe cel laic, continuând să-și alimenteze pasiunea pentru muzică. A realizat emisiuni de folclor la Radio Renașterea din Cluj, iar revenirea sa la muzica populară a fost făcută treptat. „Abia în momentul revenirii mele am realizat că oricât de mare ar fi fost dragostea mea pentru folclor, fără muncă nu voi putea face performanță. Am înțeles că lumea începe să mă perceapă ca pe un artist și nu ca pe acel băiețel drăgălaș care făcea furori.” Însă, Traian și-a demonstrat în continuare talentul, iar astăzi, la cei 21 de ani ai săi este membru al Uniunii Artiștilor Interpreți de Folclor Muzical din România, al cărei președinte este Ionuț Fulea. În plus, colaboreză cu ansambluri renumite din țară, inclusiv cu Ansamblul Cindrelul Junii Sibiului. A înființat quartetul coral „Anghelus”, format din absolvenți de teologie și studenți la conservator, colaboratori ai Oprei Române din Cluj, alături de care susține concerte în țară. Deși a fost și student al Facultății de Teologie, Traian a decis să o întrerupă, fiind astăzi student în primul an la Facultatea de Litere și Arte Sibiu. La Teologie nu va renunța. Chiar dacă nu o să profeseze, este decis să termine Facultatea și și-a reluat emisiunea de folclor, în Sibiu de această dată, la Radio Eveniment.
Și Ioana cântă
Marea mândrie a lui Traian este surioara lui, Ioana, care la 8 ani cântă alături de el și de mama sa. „Ioana era în fașă când a participat la prima ei emisiune televizată, iar la 4 ani și jumătate a înregistrat prima ei melodie. Pot spune cu mândrie că m-a depășit”. Ioana adoră și ea muzica populară și pe fratele ei deopotrivă. „Pentru mine, muzica populară înseamnă o mare bucurie, pentru că pot să fiu pe scenă lângă mana și fratele meu și atunci mă simt cel mai bine. Nu îmi este rușine să cânt muzica populară chiar dacă unii copii râd când mă aud. Cel mai mult îl iubesc pe Traian și mă bucur că acum ne aplaudă lumea pe amândoi”, spune micuța și curajoasa Ioana. De sărbători, Ioana a înregistrat colide pe un album, alături de fratele și de mama ei, precum și de alți artiști din Ardeal. Sibienii s-au obișnuit deja și cu prezența Ioanei pe scenele evenimentelor folclorice și, fără îndoială, va urma pasiunea mamei și a fratelui ei.
