România, Republica Moldova și, începând din acest an, Ucraina marchează oficial Ziua Limbii Române la 31 august. Dincolo de ceremonii și mesaje aniversare, o pagină de carte tipărită în 1858 ne amintește că limba română are o istorie pe care mulți dintre vorbitorii săi nu o mai pot citi fără ajutor: vreme de secole, cuvintele românești au fost scrise cu litere chirilice.
La prima vedere, fotografia care însoțește acest articol pare să înfățișeze o carte într-o limbă străină. Literele sunt neobișnuite pentru cititorul de astăzi, titlul este imprimat cu roșu, iar pagina este înconjurată de ornamente și reprezentări religioase.
Odată transcrise în alfabet latin, primele cuvinte devin însă imediat recognoscibile: „Întru slava lui Dumnezeu celui în Treime slăvit”.
Nu este rusă. Nu este nici un text slavon. Este limba română, tipărită la Mănăstirea Neamț în anul 1858, cu un an înainte de Unirea Moldovei cu Țara Românească.
Cartea se numește „Ceasoslov”, forma veche a cuvântului „Ceaslov”. Pagina de titlu precizează că era tipărită pentru a cincea oară și îi menționează pe cârmuitorul Moldovei, Nicolae Conache Vogoridi, pe mitropolitul Sofronie Miclescu, pe starețul Gherasim și pe ieromonahul Teofilact, tipograful. Ediția este înregistrată în Bibliografia românească modernă a Bibliotecii Academiei Române.
La 168 de ani de la apariție, această pagină oferă un punct de plecare pentru o întrebare potrivită Zilei Limbii Române: cât de bine ne cunoaștem limba, dincolo de forma în care o folosim astăzi?
Deși este o limbă de origine latină, româna a fost scrisă vreme de secole cu alfabet chirilic, prin legăturile religioase și culturale ale românilor cu lumea ortodoxă sud-slavă. La temelia acestei tradiții se află activitatea fraților Constantin-Chiril și Metodiu, misionari bizantini originari din Salonic, care, în secolul al IX-lea, au tradus texte religioase în slavă și au susținut folosirea ei în slujbe.
Chiril a creat alfabetul glagolitic; alfabetul chirilic, numit în cinstea sa, s-a dezvoltat ulterior în mediul ucenicilor celor doi, în Primul Țarat Bulgar, îndeosebi la Preslav, în timp ce Clement și Naum au contribuit la răspândirea culturii slavone la Ohrid. Importanța acestui spațiu pentru vlahii balcanici este ilustrată și de organizarea lor bisericească: în 1020, împăratul Vasile al II-lea confirma jurisdicția Arhiepiscopiei autocefale de Ohrid, continuatoarea fostului scaun patriarhal bulgar, asupra vlahilor din Bulgaria de atunci.
Izvoarele medievale atestă și o „episcopie a vlahilor”, interpretată de unii istorici ca o structură destinată comunităților răspândite în regiune, fără un teritoriu propriu bine delimitat, deși această interpretare rămâne discutată. Aceste legături explică mediul cultural în care scrierea chirilică s-a răspândit, nu un moment unic al adoptării ei de către români. Slavona a devenit limba slujbelor și a cancelariilor domnești din Țara Românească și Moldova, iar cărturarii formați în această tradiție au folosit și adaptat literele chirilice pentru a scrie românește. Limba rămânea romanică; alfabetul reflecta tradiția culturală a celor care o așterneau pe hârtie. Trecerea la alfabetul latin s-a generalizat în secolul al XIX-lea, după o perioadă de folosire a unor alfabete mixte, de tranziție.
Pentru prima dată, sărbătoare oficială și în Ucraina
Anul 2026 aduce o noutate: Ziua Limbii Române este marcată oficial și în Ucraina.
Prin Decretul nr. 235 din 12 martie 2026, președintele Volodîmîr Zelenski a instituit Ziua Limbii Române în Ucraina, stabilind celebrarea sa anuală la 31 august. Documentul invocă dezvoltarea înțelegerii, respectului reciproc și cooperării în relațiile ucraineano-române, precum și păstrarea și dezvoltarea identității lingvistice și culturale a cetățenilor Ucrainei.
Comunitățile românești de acolo sărbătoreau limba și înainte. Noutatea este recunoașterea zilei printr-un act al statului ucrainean. România, Republica Moldova și Ucraina marchează astfel aceeași limbă la aceeași dată, fără ca aceasta să aibă același statut juridic în cele trei state. În România și Republica Moldova, româna este limbă oficială; în Ucraina, sărbătoarea privește limba și patrimoniul cultural al comunității românofone, fără a transforma româna în limbă oficială a statului.
De ce 31 august?
Data trimite la evenimentele din 1989 din actuala Republică Moldova. La 31 august 1989, în contextul mișcării de renaștere națională, autoritățile de la Chișinău au adoptat legislația privind limba de stat și revenirea la grafia latină. În formularea oficială de atunci era folosită denumirea de „limbă moldovenească”. Din 1990, ziua de 31 august a devenit sărbătoare, cunoscută sub numele „Limba noastră” și asociată afirmării limbii române și recuperării identității culturale.
În România, Ziua Limbii Române a fost instituită prin Legea nr. 53 din 14 martie 2013. Legea prevede posibilitatea organizării unor manifestări culturale, educative și științifice, inclusiv prin reprezentanțele diplomatice și institutele culturale din străinătate. Sărbătoarea depășește însă granițele celor trei țări. Pentru comunitățile românești din diaspora, ea este și un prilej de a readuce limba în centrul vieții de familie, al școlilor comunitare și al întâlnirilor culturale.
Româna nu a fost întotdeauna scrisă cu literele de astăzi
Pagina Ceasoslovului din 1858 ilustrează o distincție esențială: limba și alfabetul nu sunt același lucru. Româna este o limbă romanică, provenită din latină, dar în tradiția sa scrisă a folosit timp îndelungat alfabetul chirilic. Acest fapt nu o transforma într-o limbă slavă.
Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, din 1521, cel mai vechi document datat în limba română păstrat până astăzi, este scrisă cu litere chirilice. Tot cu asemenea litere au fost tipărite numeroase cărți bisericești și redactate documente, scrisori și însemnări.
În Principatele Unite, adoptarea oficială a alfabetului latin s-a consolidat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, prin măsurile administrative din anii 1860–1862. Reforma încheia un proces început cu decenii înainte, în care cărturarii promovaseră scrierea latină, iar tipografiile folosiseră și alfabete de tranziție, cu litere latine și chirilice. Schimbarea nu s-a produs însă peste noapte: vechea grafie a continuat să fie utilizată o vreme, mai ales în cărțile bisericești și în însemnările personale.
Ceasoslovul din fotografie aparține tocmai acestei perioade de schimbare. În timp ce societatea românească se îndrepta spre unificare politică și modernizare, tiparul bisericesc păstra încă formele tradiționale. Vechea scriere româno-chirilică nu trebuie confundată nici cu grafia bazată pe alfabetul rus utilizată în perioada sovietică în Republica Moldova. Sunt etape istorice și contexte politice diferite.
O carte de rugăciuni și o mărturie despre limba română
Ceaslovul nu era doar o carte de rugăciuni, ci și un instrument de învățare a cititului în școlile de odinioară. Ion Creangă îl evocă în „Amintiri din copilărie”, în paginile dedicate școlii din Humulești, unde copiii descifrau slovele cărților bisericești. Cu umorul său bine cunoscut, povestitorul amintește și năzbâtiile școlarilor care prindeau muște între filele ceasloavelor. Dincolo de hazul întâmplării, episodul păstrează imaginea unei lumi în care învățătura începea adesea cu texte religioase. Ceasoslovul din fotografia noastră, tipărit în 1858, aparține aceleiași tradiții de carte, fără a fi însă exemplarul sau ediția pe care a învățat Creangă.Ceaslovul cuprinde rugăciuni și slujbe pentru diferitele momente ale zilei.
Privită astăzi, pagina din 1858 este mai mult decât o introducere într-o carte de cult. Ea păstrează vocabularul și formulele de adresare ale unei epoci.
Întâlnim „blagoslovenia”, acolo unde astăzi am spune „binecuvântarea”, „osârdia”, cu sensul de râvnă sau străduință, și „monastire”, în locul formei actuale „mănăstire”. Alte cuvinte — „slavă”, „silință”, „stareț”, „tipărit” — au rămas familiare. Dificultatea lecturii vine, așadar, în mare parte din alfabet. Dincolo de literele pe care nu le mai recunoaștem se află o limbă pe care încă o înțelegem.
Această apropiere este poate cea mai interesantă întâlnire cu o carte veche: descoperim că trecutul nu vorbește întotdeauna atât de diferit de noi pe cât ne imaginăm.
Sibiul, parte din istoria tiparului românesc
Pentru Sibiu, Ziua Limbii Române are și o dimensiune locală. Orașul este legat de începuturile tiparului românesc prin Catehismul din 1544, atribuit lui Filip Moldoveanul, considerat prima carte tipărită în limba română. Nu se mai cunoaște astăzi un exemplar păstrat, însă existența sa este atestată documentar.
Tradiția a continuat în secolele următoare. Catalogul Bibliotecii Academiei consemnează numeroase ediții ale Ceaslovului tipărite la Sibiu, inclusiv în 1833, 1851 și 1859, cu caractere chirilice.
O limbă se păstrează folosind-o
Ziua Limbii Române nu se reduce la recitarea unor poezii, la arborarea unui drapel sau la publicarea unor mesaje aniversare.
Pentru un copil din diaspora, poate însemna posibilitatea de a vorbi cu bunicii fără traducere. Pentru o comunitate românească din Ucraina, poate însemna acces la educație și cultură în limba maternă. Pentru Republica Moldova, data păstrează memoria luptei pentru recunoașterea limbii și revenirea la alfabetul latin. Revenirea la grafia latină, legiferată în 1989 în actuala Republică Moldova, a însemnat mai mult decât schimbarea literelor din manuale.
Copiii care au început școala după această trecere au învățat de la primele lecții să citească și să scrie cu alfabet latin. Pentru generațiile școlarizate anterior în grafie chirilică, inclusiv pentru elevii aflați atunci în băncile școlii, a fost necesară adaptarea la un alt mod de a scrie aceeași limbă. Unii părinți și bunici au deprins literele latine alături de copiii sau nepoții lor, fără să dobândească imediat aceeași ușurință la citit. Preferința pentru caracterele chirilice, într-o carte sau pe un ecran, putea reflecta astfel o obișnuință formată în decenii, nu respingerea limbii române ori a identității românești. Alfabetul nu trebuie confundat cu limba, iar dificultatea de a schimba o deprindere nu este o măsură a apartenenței unui om.
Iar pentru cei care trăiesc în România, unde folosirea limbii pare firească și garantată, poate fi un îndemn la lectură, la exprimare limpede și la respect față de interlocutor.
Pagina tipărită în 1858 ne arată că literele se pot schimba, cuvintele pot căpăta alte forme, iar granițele politice se pot redesena. Limba continuă prin oamenii care o vorbesc, o citesc și o transmit.
La 31 august sărbătorim limba română. În celelalte zile ale anului îi hotărâm viitorul.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
