Nebunia grecească a incapacității de plată s-a aflat toată săptămâna în atenția opiniei publice. Deși fluctuațiile bursei chineze au un impact mult mai mare asupra economiei mondiale, Grecia a fost cea care a mobilizat mai multă pasiune. Supralicitarea unei mândrii naționale și a unui referendum pentru a confirma politica partidelor de guvernare extremiste au dat naștere unor rezultate înfiorătoare. Atena a acceptat recent condiții draconice și reduceri bugetare de 13 miliarde de euro în speranța că Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană vor finanța în continuare statul grec.
La Berlin, cancelarul german Angela Merkel a spus un „nein” răspicat unei noi reduceri a datoriei de peste 200 de miliarde a Greciei.
În România, stereotipiile la adresa lenii grecești continuă împletindu-se cu noua capră a vecinului, comunitatea musulmană de aici. Tonul l-a dat fostul președinte ce vede pericolul fundamentalismului islamic la București și se trage de mânecă cu muftiul Iusuf Muurat. Ridicol e faptul că mulți intelectuali și formatori de opinie împărtășesc astfel de poziții șovine și îmbrățișează idei xenofobe despre cei 70 000 de turci și tătari din Dobrogea și alți 10 000 de musulmani bucureșteni. Ignoranța, lipsa de înțelegere și asocierea sub umbrela cultului musulman a uneia din cele mai pașnice minorități naționale cu psihopații din Statul Islamic nu fac cinste nimănui. Președintele Iohannis și premierul Victor Ponta și-au arătat sprijinul pentru muftiu, iar „uriașa moschee” preconizată a se construi cu banii statului turc pe un teren cedat de Guvernul României e un lucru cât se poate de îmbucurător. Contrar minciunilor aruncate în spațiul public de fostul președinte, există reciprocitate în acordul turco-român. La Istambul se va construi un cimitir și o biserică ortodoxe românești.
Moscheea de la București va elimina casele de rugăciune musulmane neautorizate, iar spiritul moderat și tolerant al muftatiatului din România va influența în continuare mica comunitate musulmană. În numele adevărului nimeni nu a pomenit în spațiul public de presiunile la care a fost supus muftiul Iusuf din partea wahabiților pentru a da mână liberă pentru diverși imami radicali expulzați periodic de SRI.
Poate sirtaki-ul grecesc și ramadanul ne sunt indiferente, însă genunchiul premierului Victor Ponta naște tot atâtea pasiuni politice ca Adelina Pestrițu și Leo de la Strehaia. Premierul rezistă în ciuda DNA-ului, PNL-ului și președintelui Iohannis, apocalipsa PSD de atâtea ori anunțată seamănă cu povestea “Petrică și lupul”, dar noua modă e ironia la pilozitatea facială redusă a lui Victor Ponta. Presa românească se sufocă în goana ei după audiențe, însă dorința cetățeanului pentru bârfă e atât de mare, încât spirala degradării bunului simț e un drum cu două sensuri.
Măcar arșița lunii iulie s-a mai domolit un pic…azi.
Publicitate
