Fraţilor, mi-a tihnit ! Ca un ceai fierbinte de mentă pe caniculă, singurul care te ajută să nu simţi luna lui cuptor ca pe o pedeapsă, ci ca pe un dar de la Dumnezeu.
Ce anume ? Feţele creponate ale „înalţilor” europeni, răvăşite de furie , pumnişorii cu care băteau în masă şi picioruşele cu care tropăiau pe podeaua podiumului pe care s-au aburcat, construind structuri contra naturii. „To lose face” se cheamă în engleză momentul când îţi cad pantalonii şi rămâi în izmene. Părea că nici nu ştiu ce i-a lovit, de au luat-o atât de personal, încât am auzit chiar întrebarea, la unul dintre ei : „ Dar cine-şi închipuie ăştia că sunt ?”, „ăştia” fiind grecii. La „ăştia” sentimentul naţional este un format spiritual. Pentru ei naţiunea este chiar ce spun sociologii, adică o sinteză specială dintre un sentiment etnosocial şi o nouă idee socială. Iar noua lor idee socială este că s-au săturat să danseze pe muzică străină, chiar dacă ştiu prea bine că cine plăteşte, comandă muzica. Sigur, pentru a înţelege, ne putem uita în gura atâtor „experţi” în europolitică, eurofinanţe, euroculise şi alte euroexpertize .
Dar, mai bine este a folosi sfatul lui Simion Bărnuţiu din „Discursul de la Blaj”: „ Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii atât de uşor în partea lor …” . Iar din gura grecilor obişnuiţi am auzit cuvinte pe care de muuult nu le-am mai auzit din vreo gură de român: „ Cred că ţara mea este una din cele mai bune din lume” !!! Sau: „Tot ce se întâmplă e bun. Ne vom descurca, sunt optimist.” Sau un proprietar de mare hotel, despre „fraţii” mai mici: „ Voi ajuta imediat cu plăcere hoteluri mai mici la nevoie”. Unde mai pui replierea rapidă pe troc de servicii şi produse şi solidaritatea exprimată în refreshment-uri duse celor care stau cu răbdare la cozile de la bancomate. În demnitatea lor, par hotărâţi să se descurce cu o capră şi-un măslin. Sunt convinsă şi că îşi vor plăti datoriile , dar fără jertfe inutile pe altarul cămătăriei internaţionale.
Cine sunt „ăştia” ? Ne lămureşte „Noologia” eruditului sociolog Ilie Bădescu la pag. 609 : „Europa este compusă din popoare apostolice şi popoare aduse la „Evanghelie” prin decret regal . Popoarele apostolice sunt cele care au fost creştinate direct de Sf. Apostoli. Acestea au primit, cum se spune, în mod direct, cuvântul Mântuitorului, fără medierea acelui instrument „impus” care este statul sau „legea omenească”. În Răsărit, grecii au fost creştinaţi apostolic.”
În rest, bănci puternice, state slabe, popoare resemnate…
Publicitate
