Sub lumina girofarului se zvârcolesc nu numai un ministru de interne, ci chiar Patriarhia și alți demnitari plictisiți de culoarea roșie a semaforului. Organizația Mondială a Sănătății descoperă „moartea” carnivoră din farfurie. Carnea de vită produce cancer, iar legumele și fructele intenționează să ne ucidă. Încă nu suntem siguri dacă și oxigenul are tendințe criminale sau dacă ar trebui să ne abținem de la inhalări pofticioase de aer. Suntem în viață și avem o certitudine de sută la sută că totuși vom muri la un moment dat.
Între alte informații suculente pline de entuziasm guvernul Republicii Moldova a căzut în urma unei moțiuni de cenzură. Având în proximitatea estică, după zguduita Ucraină și fosta republică sovietică Moldova în pragul anarhiei, ce se află în stadiul descentralizării statale datorită avariției oligarhice, putem privi cu admirație către București. Îndelung claxonatul Iohannis, mustăciosul teleormănean Dragnea și chiar al nostru Ponta cel șerpos nu au atins nici pe departe culmea disperării situată în estul României.
Știrile idiot-amuzante nu vin niciodată singure. Dacă Chișinăul stă pe o tipsie a ororii din cauza slăbiciunilor și vorbelor goale, Ankara devine prin comparație un ospiciu televizat. Sunt alegeri parlamentare în Turcia, o țară ce s-a zbătut amarnic să simuleze democrația cu gaze lacrimogene. Sultanul neîncoronat Erdogan, președintele cu palatul imperial de o mie de camere, își arestează adversarii politici, închide televiziunile și își pregătește un regim de autoritate cum a văzut el la prietenul moscovit Vladimir Vladimirovici Putin. Statul turc, aliatul nostru în Alianța Nord-Atlantică pare că se pregătește de un mare spectacol de artificii. Dacă Ucraina a provocat teamă și îngrijorare, o Turcie sfâșiată între AKP-ul lui Erdogan și opoziția de toate culorile ce îi sfidează tendințele hegemonice, ar fi un coșmar pentru spațiul european.
Cuprinsă de îngrijorare pentru securitatea europeană, dar mai ales pentru economia germană, cancelarul Merkel a executat rapid un desant diplomatic ruso-chinez. Temperaturile scăzute, războiul de pe fronturile siriano-iarakiano-yemenite ca și atracția strategică irezistibilă a Statelor Unite către Marea Chinei de Sud-Est, împing Berlinul către perspectiva unui armistițiu estic.
Noi, între pauzele de chiloțăreală publică, cu diverși „grei” intrând și ieșind de la pușcărie, putem să ne reîntoarcem la afacerile noastre domestice. Fără un divorț și o păruială televizată, fără subiecte idioate vânturate în fiecare seară de presa noastră moale, nu am putea realiza norocul nostru. Suntem o țară aproape normală, iar asta e suficient.
