Cu voia lui Dumnezeu, intrăm în Noul An cu o Duminică al cărei text ne introduce în propovăduirea Sfântului Ioan Botezătorul. Mărturie-punte între Așteptarea Vechiului Legământ și Împlinirea celui Nou.
Pentru că Ioan nu doar că împlinește cu sine proorocia lui Maleahi (3.1) și Isaia (40.3), care anunța un Înainte-Mergător dinaintea lui Mesia, care să-i gătească calea și drepte să-i facă Aceluia cărările, ci se pune mărturie că Acela nu este el, ci că prin el doar se vădește cum Acela este mai mare decât el.
Cum am spune mai simplu, Ioan nu se dă drept Mesia. Își împlinește misiunea și arată cine anume este Mesia. Dar evită cu o smerenie născută din adevărata cunoaștere a voii lui Dumnezeu să se lase „furat” de ifosele unui profetism despre sine.
Evanghelia lui Marcu este scrisă, singura, în aramaică și pentru poporul simplu, cunoscător al limbii și păstrător cu sfințenie al unei tradiții israelite legate de Lege. De aceea, cu o pedagogie vrednică de un Apostol, Evanghelistul Marcu descrie evenimentele vieții Mântuitorului cu precizia simplității.
Atent la detaliile profetice și descriind personaje care, la vremea aceea, aveau încă ecou în conștiința oamenilor. În cazul nostru, nu aduce argumente cine este Ioan, nu oferă o fișă a familiei și creșterii sale, ci mai degrabă descrie limitele curajului său propovăduitor. Ne spune ce face și cum prin ceea ce face împlinește Legea propovăduită de prooroci. El însuși comportându-se ca un prooroc.
Imaginea botezului cu apă în pustie, propovăduirea pocăinței întru iertarea păcatelor, este prilejul de a descrie cum mulțimile se apropiau de el și cum figura sa ascetică – haine din păr de cămilă, cingătoare de piele și hrana sa (lăcuste și miere sălbatică) – îi îngăduie o propovăduire pe măsură: „Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălțămintei” (Marcu 1.7).
Vestirea lui Mesia îi oferă lui Ioan posibilitatea de a se prezenta ca un slujitor umil al Aceluia, căci gestul dezlegării sandalelor face aluzie la ultima dintre slugi, care dezlega stăpânului încălțările. Dar vine și să arate diferența lucrării dintre el și Hristos-Mesia: „Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt” (Marcu 1.8).
Vă asigur că lectorii dintâi ai Evangheliei acesteia, iudei și cunoscători ai Legii, cunoșteau mai bine decât noi astăzi diferența de conținut dintre cele două botezuri. O spălare rituală care aducea iertarea păcatelor – care făcea din întregul Iordan un mitzvah al curățirii – nu putea înlocui, în viziunea lui Ioan, botezul ce-l va aduce Mesia și care propunea reașezarea în filiație directă cu Dumnezeu a omului.
Pentru aceea Tatăl va da mărturie că Hristos este Fiul Său întru Care a binevoit. Pentru a pecetlui o lucrare care aduce nu doar iertarea, ci și Învierea noastră. Pentru că oricât de departe vi s-ar părea acum, malurile Iordanului ne obligă să privim Crucea Golgotei. Și pe Mielul lui Dumnezeu adus de jertfă pe culmea ei de lumină.
Duminica dinaintea Botezului Domnului. Încă mai răzbate liniștea sărbătorilor. Nu o pierdeți!
Urmărește Sibiu 100% în Google News
