Succesul în sport nu depinde doar de pregătirea fizică, ci și de forța mentală.
În toate marile competiții câștigă cel care știe cum să își acceseze potențialul în momentele-cheie. Toți sportivii se antrenează, toți sportivii își doresc succes, dar nu toți reușesc să îl atingă.
Psihologia sportivă este al patrulea picior de la un scaun, după pregătirea fizică, tehnică și tactică, iar rolul ei e să optimizeze performanța sportivilor prin dobândirea unor abilități mentale.
Vorbim aici de cum să gestionezi emoțiile intense, cum să depășești blocajele, cum să folosești formula performanței sportive, cum să crești încrederea și randamentul fizic în antrenamente și competiții.
Despre toate aceste subiecte, am stat de vorbă cu Nina Buru, psiholog sportiv din Sibiu. Nina este psiholog și psihoterapeut autonom, acreditat de Colegiul Psihologilor din România, având o vastă expertiză în domeniul psihologiei sportive aplicate. În prezent, colaborează cu sportivi din peste 10 discipline diferite, de la fotbal la înot, de la handbal la jiu-jitsu, de la baschet la tenis de câmp, taekwondo, IGP, schi și mountain bike. Indiferent de sport, provocările mentale sunt similare: frica de eșec, dificultatea de a gestiona presiunea, scăderea motivației și a încrederii, precum și riscul crescut de accidentare. Spune despre ea că este omul din echipă care se ocupă de jocul interior în sport.
„Am lucrat peste 10 ani în mediul organizațional, unde s-a pus un accent pe relația cu oamenii și pe învățarea continuă. Peste 90% dintre problemele cu care ne confruntăm în sport, s-ar putea rezolva printr-o colaborare mai bună între oamenii implicați în cele 3 tipuri de antrenamente: antrenorii, responsabili de antrenamentul fizic, tehnic și tactic, psihologul sportiv, cel care se ocupă de antrenamentul mental și părinții, care au toată partea de antrenament invizibil: ce mănâncă, cât dorm, cum îi susțin, fără să pună presiune, cum interacționează cu copiii după un eșec, cât intervin în pregătirea sportivă. M-a pasionat dintotdeauna legătura dintre minte și comportament. M-a interesat de ce unii oameni sunt atât de încrezători, în timp ce alții, deși au foarte multe abilități și cunoștințe, nu reușesc să le pună în valoare”, ne spune Nina.
Nu eu am ales această meserie, ci ea m-a ales pe mine
„De fiecare dată zâmbesc când sunt întrebată de ce am ales psihologia sportivă. Contrar opiniei generale, nu eu am ales această meserie, ci ea m-a ales pe mine. Am fost manager într-o companie de telecomunicații timp de peste 10 ani. La un moment dat, am simțit nevoia să iau o pauză. Aveam suficiente resurse și mi-am spus că vreau să-mi ofer un an pentru a reflecta asupra a ceea ce îmi doresc cu adevărat să fac.”
De ce este importantă psihologia sportivă?
Când ne gândim la sportivi de top, ne imaginăm ore nesfârșite de antrenament fizic, diete stricte și strategii tactice. Însă, un aspect adesea trecut cu vederea, este antrenamentul mental, un factor determinant al succesului. Studiile arată că sportivii care își dezvoltă abilitățile mentale au o rezistență mai mare la stres, o încredere crescută și o capacitate superioară de a gestiona presiunea competițională (Gucciardi, et al., 2016).
Potrivit Asociației Americane de Psihologie Sportivă (AASP), peste 70% dintre sportivi recunosc că performanța lor este influențată de starea mentală. Emoțiile, motivația și gestionarea presiunii sunt aspecte esențiale care pot face diferența între un campion și un sportiv talentat care nu își atinge potențialul maxim.
Nina Buru explică: „Sportivii care învață să-și controleze gândurile, emoțiile și reacțiile în fața provocărilor au un avantaj major. Antrenamentul mental nu înlocuiește antrenamentul fizic, ci îl completează”.
Psihologia în sport, un subiect în ceața pentru România
A început să caute psihologi sportivi și a realizat că este o nișă restrânsă, cu foarte puțini specialiști pe piață. Astfel, a decis să meargă mai departe și să se perfecționeze în acest domeniu. Și-a ales mentorii potriviți, iar unul dintre aceștia a fost profesorul Marius Crăciun de la Cluj – fost sportiv de performanță, devenit profesor universitar.
Nina a participat la numeroase ateliere alături de alți psihologi sportivi și a constatat că, în România, sunt foarte puțini specialiști care desfășoară cercetări în acest domeniu: Radu Predoiu, Mihai Epuran, Florentina Tonița, Irina Holdevici. Ce a apreciat cel mai mult a fost faptul că echipele încep să fie din ce în ce mai deschise către această ramură, iar sportivii și antrenorii înțeleg tot mai bine că psihologia sportivă poate face diferența la nivel de performanță. Psihologia sportivă oferă un avantaj mental în competiții. Orice sportiv se antrenează și își dezvoltă aptitudinile fizice și tehnice, însă succesul revine celui care reușește să se concentreze și să se activeze cel mai bine în momentul decisiv. Aici intervine componenta mentală. A observat această diferență mai ales în rândul copiilor și juniorilor, care pun un accent deosebit pe dezvoltarea personală. Odată ce psihologia sportivă este integrată în pregătirea lor, aceștia nu doar că devin sportivi mai buni, ci și oameni mai echilibrați.
Cele mai expuse categorii de sportivi sunt, în primul rând, fetele, apoi sportivii sub 25 de ani, cei care au suferit accidentări anterioare și cei care nu sunt considerați parte din elita sportului. În final, ceea ce îi menține pe sportivi ancorați în performanță este plăcerea și bucuria pe care o găsesc în sportul practicat.
„Oamenii tind să creadă că a fi campion înseamnă să mergi relaxat și într-o stare de liniște la competiții. Este o percepție complet greșită. Mulți cred că ar trebui să avem doar emoții pozitive, dar, în realitate, există șase tipuri de emoții fundamentale, iar cheia este să le acceptăm. Atunci când apare frica, majoritatea sportivilor încearcă să scape de ea, însă acest lucru nu este posibil. Frica nu poate fi eliminată complet, ci doar diminuată în intensitate – de exemplu, de la un nivel 10 la un nivel 5 – sau redusă în frecvență. Deseori, părinții care nu sunt familiarizați cu psihologia sportivă îmi spun: Vreau ca fiul meu să nu mai aibă frici. Ceea ce îmi cer, de fapt, este imposibil – ar însemna să șterg o emoție umană de bază, ca și cum aș șterge o aplicație de pe telefon și aș aștepta ca acesta să funcționeze la fel de bine. Creierul nostru este conceput pentru supraviețuire, ceea ce înseamnă că avem nevoie de alerte și mecanisme de protecție”, precizează psihologul.
Sportiv începător versus profesionist
Diferența dintre un sportiv începător, aflat la început de drum, și un sportiv cu experiență vastă, este semnificativă. Cei aflați la început de drum, până la vârsta de 13-14 ani, atunci când accesează un program de psihologie sportivă, tind să caute vinovați în afara lor. Nina spune că ei se concentrează pe problemele legate de relațiile cu antrenorii, părinții, școala sau colegii – aspecte care nu țin neapărat de ei, ci de mediul înconjurător. Vor ca totul să fie perfect, dar nu se gândesc la propria lor dezvoltare, pentru că nu au încă capacitatea de introspecție necesară pentru a reflecta asupra lor înșiși. Aceasta este o etapă legată de dezvoltarea creierului. Nu putem cere unui adolescent să gândească și să acționeze ca un sportiv care a ajuns la vârsta de 25 de ani și are o experiență solidă.
„Am o mulțime de sportivi de care mă mândresc. Am exemple de campioni europeni care, plecând de la statutul de membri ai lotului, dar fără rezultate remarcabile, au ajuns să obțină performanțe extraordinare. Am lucrat cu sportivi care își doreau să ajungă în lot, iar după ce au lucrat o perioadă cu mine, au reușit să își îndeplinească acest obiectiv. Îmi amintesc de un mesaj primit într-o seară de la un sportiv, imediat după ce a terminat o competiție. Mi-a scris: Jumătate din medalia de aur de la Campionatul Mondial este a dumneavoastră. Asta mi-a demonstrat cât de mult înseamnă pasiunea în ceea ce facem. După părerea mea, programele de psihologie sportivă ar trebui să înceapă încă de la vârsta de 10 ani, pentru a construi o fundație solidă și a ajuta sportivii să ajungă la performanțe înalte”, e de părere Nina.
Psihologia sportivă a ajuns în România cu puțini ani în urmă, în timp ce în SUA, primul laborator de psihologie sportivă a fost înființat încă din 1920.
„Îmi doresc foarte mult să înființez un laborator de psihologie sportivă la Sibiu, un centru în care să se testeze programe mentale, să se măsoare impactul lor asupra sportivilor, să se pună în aplicare programe de prevenție și recuperare mentală după accidentări, lucruri care nu există în acest moment și avem nevoie de oameni care cred în acest domeniu: sportivi, antrenori, părinți, pentru a integra tehnicile mentale în planurile de antrenament.
Din păcate, suntem încă foarte în urmă la acest capitol. În 1958, echipa de fotbal a Braziliei a angajat primul psiholog sportiv, în timp ce la noi încă există un subiect tabu legat de acest domeniu. Toată lumea vorbește despre premii și rezultate bune, dar nu și despre frustrare, frică, rușine sau presiunea pe care o resimt sportivii”, precizează Nina.
Despre frica de a greși și mesajele pe care vor să le audă sportivii, ca să fie (un pic) mai bine data viitoare
„Dacă ar fi să nominalizez o temă care apare în absolut orice formă de sport, individual sau de echipă, este, de departe, frica de a greși. În 2023 am făcut un Chestionar al Nevoilor Emoționale în Sport adresat părinților de sportivi, iar majoritatea răspunsurilor primite la întrebarea Care sunt fricile sportivului dumneavoastră? au fost: frica de a greși. O explicație a fricii de greșeală în teren vine din partea psihologului Neal Miller, care a observat că ceea ce simțim față de un eveniment important din viața noastră (un meci, o competiție) este în relație cu timpul necesar până la eveniment.
Ce spune Miller este că, emoțiile noastre sunt predominant pozitive atunci când există o distanță temporală (suntem fericiți că am fost aleși în Lot, în echipă, în grupă), dar pe măsură ce se apropie obiectivul (meciul, competiția, turneul, jocul), apare neliniștea, frica, aversiunea. Și noi, ca oameni, ne facem scorul: dacă greșesc și pierd validarea, confirmarea și acceptarea celor din jur?”, mai adaugă psihologul.
Frica și anxietatea de performanță se află printre primele blocaje emoționale ale sportivilor.
„Dacă o să fiu eu cel mai slab jucător?”
„Dacă pierd(em) din cauza mea?”
„Dacă se supără părinții, antrenorul, colegii, suporterii?”
Pierderile se simt mai intens decât câștigurile, prin urmare, tindem să dezvoltăm aversiune la pierdere
Ce poate ajuta în aceste situații este antrenamentul mental practicat acasă, în familie, în discuțiile despre sport, emoții, situații de viață. Cu toții am experimentat succesul și eșecul. Cu toții am înțeles că niciunul nu e permanent. Mai rămâne să transmitem corect mesajul sportivului din viața noastră: pe lângă îmbunătățirea performanței, sportul formează deprinderi, abilități care ne vor ajuta să fim varianta noastră cea mai bună și în afara terenului. Ce am descoperit în munca mea cu sportivii, este că primul lucru la care se raportează atunci când vorbesc despre gânduri, emoții sau comportamente mai puțin performante din teren sunt… părinții, antrenorii și prietenul cel mai bun.
Sportivii au așteptări de la persoanele relevante din viața lor
Mesajele pe care vor să le audă sportivii, ca să fie (un pic) mai bine data viitoare, ca să nu-și piardă încrederea pe ultima sută de metri, sunt:
Frica este o emoție universală. Toți o avem. E un indicator că îți pasă. Putem gestiona emoțiile împreună.
Succesul și eșecul vin și pleacă. Ca un nor pe cer. Bucură-te de joc! Nu e numai despre rezultate, e și despre cum te simți ca sportive.
Noi suntem aici pentru tine. Te susținem și te acceptăm necondiționat. Fiecare sportiv are propriul ritm de dezvoltare și creștere. Nu te compara cu alții, fii tu însuți, ești valoros.
Frica de a nu greși poate fi o capcană. Te face să iei decizii precaute, care îți ușurează pe moment emoțiile, dar te fac să eviți, să amâni, să stai într-o stare de frustrare și să nu arăți tot ce poți.
Uneori, lucrurile nu ne ies. Nici nouă, nici altora. Hai să facem un pas în spate și să vedem ce putem lua din experiența de pe teren! Noi te susținem indiferent de rezultat. Știm că poți face față oricărei provocări.
Încurajare, sprijin și susținere e ceea ce și-ar dori sportivii să audă de la părinți în momentele în care apare frica de a greși. E important ca părinții să ofere validare și acceptare. De restul, se ocupă antrenorul!
Singurul club de fotbal din Sibiu care are o colaborare cu un psiholog sportiv
„Marele meu privilegiu ca psiholog sportiv este că am colaborări doar alături de oamenii cu care rezonez, oameni care, dincolo de profesia lor, rămân umani și deschiși să învețe și să contribuie în dezvoltarea sportivilor. Uite, un model de bune practici cu care mă mândresc este CS Alma Sibiu, cu 850 de copii și juniori care cresc și se dezvoltă cu ajutorul antrenorilor și mentorilor din Alma. E singurul club de fotbal din Sibiu care are o colaborare cu un psiholog sportiv. Lucrând alături de ei, am avut privilegiul să văd cum sportul aduce împreună oameni care cred în muncă, pasiune și progres. Este o bucurie să contribui la dezvoltarea acestor sportivi extraordinari și să fiu martor la efortul lor zilnic.
Pentru fiecare sportiv care citește acest articol: ține minte că drumul performanței este plin de provocări, dar cu determinare și o mentalitate puternică, poți depăși orice obstacol. Bucură-te de fiecare antrenament, fiecare victorie și fiecare lecție învățată. Succesul nu este doar despre rezultate, ci despre cine devii pe acest drum!„, încheie Nina.
