Dex-ul spune că un clown, sau clovn, este un comic de circ, unul care stârnește râsul prin înfățișare, îmbrăcăminte, pozne și glume și se mai cheamă și bufon, paiață, măscărici și saltimbanc. Pe la noi i se mai spune pe limba poporului și mucușor. Nu știu de ce. Așa-l vede poporul. Ce să-i faci! Că împotriva umorului nu există lege!
Circul a venit în țara noastră de Moș Nicolae, acum un an și jumătate și de atunci se joacă pe scena națională și pe nervii poporului cu casa închisă. Zilnic câte o reprezentație. Piesa e tot aia de un an jumate încoace, nici bufonii nu se schimbă – doar uneori, și numai între ei – și nici aplaudacii din cort. De afară nu pătrunde nimeni, că nu îngăduie nici scenariul, nici regia. Ambele sunt de import și costă scump. Deci jocul se execută întocmai precum este stipulat în contractul de obediență față de finanțatorul circului, căci – nu-i așa? – cine plătește, comandă muzica, zice un proverb autohton.
Se schimbă doar numele reprezentației, în funcție de nevoia mai acută sau mai laxă de manipulare a mulțimilor de gură cască, a celor care mai așteaptă minuni artistice de la circăraia din cort și care în limbajul sondajelor de opinie se numesc nehotărâți. În ei stă nădejdea paiațelor din arenă, că la o adică vor îngroșa rândurile de aplaudaci care să-i susțină în stagiunea asta fără de sfârșit.
Iată câteva titluri de piese, de acum notorii:
„Pupați-aș tălpile, Bruxelles”; „Cu limba în stră-fundul Europei”; „Tătucă Zele, mai ia piele de pe cârca țării mele!”; „Gaia Maia” sau „Vin rușii!” – din seria thriller. Mai e și serialul inspirat din Rocky 1,2,3,4, în limba noastră „Bolovan 1,2,3,4…” sau „De-aș mai duce-o pân la toamnă, să vă-ndoi spinarea”. Nu mai vorbim de: „Cacofonie la palat”, „Haita” sau „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau… în meniu”. Deci, dragi spectatori, mai bine zis telespectatori, că circul se televizează – aveți de unde alege.
Cum spunea Moliere: „Când un clown se mută într-un palat, el nu devine rege, ci palatul devine circ”.
Deci nu sunt șanse nici să vă plictisiți și nici să vă îngrijorați, căci stagiunea pare de lungă durată!
Ei bine, măscăricii ăştia sunt pecinginea rea care s-a revărsat peste ţară, o specie nouă de hominizi, A-morali şi diabolici, care se lăţesc şi put ca mucegaiul, sau mai rău, ca mofetele de pucioasă. După putoarea lor recunoşti că slujesc lui mamona. N-au tată, n-au mamă (că şi pe ăştia i-au vândut), n-au scrupule, nici nu ştiu ce sunt alea, n-au conştiinţă, nici inimă, n-au ruşine şi nici frică, n-au milă!!! Vând copii, abuzează femei, schingiuiesc bătrâni, vând ţara, şişul şi bâta sunt argumentele lor şi teroarea le este garanţia succesului. Am spus hominizi pentru că nu mai arată a oameni.
Umflaţi la chip şi la burdihan de atâta trai bun, cu un tupeu nemăsurat de vechil pe moşie, fac numai „ce vrea muşchiul lor”, în văzul lumii şi spre gloria impotenţei statului, aflându-se în permanentă cârdăşie cu soroşeala internaţională pusă pe jaful absolut al popoarelor. Am spus A-morali şi nu imorali, pentru că imoralul are conştiinţă şi câte unul se mai şi pocăieşte şi se salvează. A-moralul nu are repere morale la care să se raporteze. Seamănă întru totul stăpânului lui din iad şi lasă dârele de pucioasă pe unde trece, ca pe un brand.
Mint de îngheaţă apele. Dacă mârâi puţin la ei, dau un pas înapoi. Dar, doar spre diversiune. Să nu ne facem iluzii! The show must go on – spectacolul TREBUIE să continue!
E comandă din regie!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
