Primăria Municipiului Sibiu anunță deschiderea unui concurs pentru ocuparea a șase posturi disponibile în cadrul Direcției Amenajarea Teritoriului și Urbanism.
Posturi disponibile la Serviciul Urbanism:
Șef serviciu – este necesară o vechime minimă de 5 ani.
3 posturi de consilier asistent – candidații trebuie să aibă o vechime minimă de 1 an.
Posturi disponibile la Serviciul Autorizare Construcții:
Consilier superior – este necesară o vechime minimă de 7 ani.
Consilier principal – candidații trebuie să aibă o vechime minimă de 5 ani.
Termene limită pentru înscriere:
Pentru posturile de consilier, dosarele pot fi depuse până la data de 7 octombrie 2024.
Pentru postul de șef serviciu, termenul de depunere a dosarelor este 14 octombrie 2024.
Dosarele de înscriere se depun la sediul Primăriei Municipiului Sibiu, situat în Piața Mică nr. 25, camera 109.
Dacă m-ar întreba cineva ce aș vrea să ajung când aș fi mare, de acum aș ști ce să răspund: să fiu (ca) Silviu Guga! La cei 20 de ani (până la 100) ai săi, profesorul de limba și literatura română are o viață doldora de amintiri, cu întâlniri providențiale și interacțiuni cu oameni despre care noi doar am auzit sau am învățat oarecând la școală.
George Călinescu îl cheamă special la București să îl cunoască. Cu Emil Cioran se întâlnește la Paris. Cu Constantin Noica deseori zăbovește la o țuică la „Foamea”, birtul de la gară, când îl aștepta să îl ducă acasă, la Păltiniș. Iar cu Nichita Stănescu se întâlnește de 42 de ori, între ei înfiripându-se o prietenie pe care Silviu Guga o va imortaliza într-un volum special.
Face parte din Comisia Națională de elaborare a manualelor școlare și, de peste jumătate de secol, publică în puzderie de reviste literare și niscaiva volume de autor, cu o receptare critică de invidiat în lumea scriitoricească.
Orice întâlnire cu Silviu Guga e una lucrătoare în bucurie. Întotdeauna m-a fascinat optimismul și vitalitatea cu care știe să înnobileze orice conexiune, cu oricine s-ar intersecta. Povestaș din stirpea naratorilor prin excelență, Silviu Guga e mereu luminos, pus pe șăgalnice butade desprinse de prin anii pe care refuză să îi arate. Și are planuri și proiecte pentru încă cel puțin 100 de ani!
Zilele trecute, Silviu Guga ne-a făcut hatârul de a bea o cafea la redacție și de a se lăsa provocat la o discuție despre cum a crescut mare și frumos.
George Călinescu îi trimite foi de parcurs pentru a veni la București să îl cunoască personal
S-a născut acum 80 de ani în Bățălar (Hunedoara), în „Bretea Română, în buza Țării Hațegului, după Călan, pe Valea Streiului”, cum spune el. Mai are un frate, fizician, cu o contribuție esențială la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Tatăl fusese preot, iar mama învățătoare, însă bunicii fiind considerați de regimul de atunci „chiaburi”, tânărul Silviu va avea destul de mult de tras de pe urma originii sale „nesănătoase”.
Din clasa a IV-a, se mută la internatul Liceului Decebal din Deva, școală pe care o absolvise și tatăl, și fratele său. După terminarea liceului (care era de 11 clase pe atunci), „consiliul de familie” hotărăște ca Silviu să dea admiterea la facultatea de filologie din București. Nu la voia întâmplării, de altfel, pentru că tânărul licean deja își adunase în palmares câteva experiențe notabile pe partea de aptitudini literare. Iar ca tot românul care știe să se orienteze, bunicul vorbește cu renumitul critic și istoric literar Romul Munteanu (și el din Călanul Mic), ajuns prodecan, să pună un cuvânt bun pentru admiterea lui Silviu la facultate, la București. Aceasta, având în vedere stigmatul de „chiabur” al familiei. Și, bașca, mai era și formația de popă a tatălui!
De altfel, Silviu are foarte vie în memorie episodul în care un camion al miliției vine să îl salte pe bunicul (care făcuse și ambele războaie mondiale și îl are coleg de arme pe Rainer Maria Rilke), pentru a-l trimite în Bărăgan. Noroc cu servitorul de care se milostivise cândva „moșul”, luat zgribulit din gară, și care, ajuns acum ditamai secretar de partid al raionului Hunedoara, apare în ultimul moment și revocă ordinul de expulzare.
Student la Timișoara
Vine anul 1962. Și, odată cu el, momentul admiterii la o facultate. Iar cum o admitere nu era una de ici-de colo, Silviu ia drumul Bucureștilor, pentru a se pregăti temeinic, cu meditații serioase, de examen. Nimerește în capitală taman când se inaugurează Complexul Studențesc Grozăvești. Ocazie cu care se întâlnește cu Adrian Păunescu, și el aspirant la studenție. Ia 7 la gramatică, deși nu greșise o iotă! Desigur, pică la admitere, nici până în ziua de astăzi neprimind răspuns la întrebarea adresată atunci comisiei: „Bine, îmi spuneți ce am greșit?” A fost ultimul an când dosarul era un impediment. Și nici Romul Muntean nu a putut face nimic. Tot în 1962 debutează în revista „Tribuna” de la Cluj.
Foto. Arhiva personală
Se întoarce acasă și, pentru un an, e pedagog la o școală de construcții din Deva. Aici colaborează la „Drumul socialismului”, cu o rubrică de autor intitulată „Cartea, scena, ecranul, discul”. E „vecin de rubrică” cu Mircea Lucescu, pe atunci la Corvinul Hunedoara, care semna și el o cronică săptămânală la același ziar.
Anul următor dă admitere la filologie la Timișoara. E admis cu brio! Unul din cei fix 100 de studenți de anul I. Aici se remarcă destul de repede. Aici are parte de dascăli de excepție: Eugen Todoran, Gheorghe Tohăneanu, Ștefan Munteanu, Victor Iancu etc. E membru fondator al cenaclului „Pavel Dan”, unul din cele mai impozante cenacluri literare din țară.
Începe să colaboreze la „Amfiteatru”, cu o povestire publicată de Băieșu și Fănuș Neagu. Scrie critică literară. Publică și la „Orizontul” recenzii și critică literară. La „Drapelul roșu” ținea rubrica „Cenaclul tineretului”. În 1963, e remarcat de George Călinescu. Scrie o „năzbâtie”, un scenariu de film despre Eminescu. Călinescu avea pe atunci „Cronica optimistului”, în „Contemporanul”. Se interesează de Silviu și îl cheamă special la București pentru a-l cunoaște.
Monica Lovinescu îl face, concomitent, celebru și ciumat între colegi
În 1968, apare într-o antologie memorabilă a cenaclului „Pavel Dan”, alături de cu Șerban Foarță, Andrei Ojica, Aurel Turcuș…
Anul 1968 avea să fie însă și unul rămas ca un moment de cotitură pentru Silviu Guga, în ceea ce privește „vizibilitatea” sa ca scriitor. Acum are loc și invazia de la Praga. Silviu publică, în Revista „Amfiteatru”, o povestioară intitulată „Întrerupere zadarnică”. E vorba de un tânăr nenorocit, care duce o viață mizerabilă; e bătut și închis într-un beci, trăind experiența morții. Crede că e mort, e eliberat și își continuă aceeași viață. Monica Lovinescu dă de povestire și, la „Europa Liberă”, începe să laude, în termeni fulminanți, povestirea. Interpretarea ei e că așa e societatea românească, iar tânărul scriitor face aluzie la tarele sociale în care se desfășoară, că „șopârlește” regimul și altele asemenea.
Foto: Arhiva personală
Desigur că vocea Monicăi Lovinescu se face imediat auzită la Timișoara. „Pentru unii colegi, eram un ciumat. Pentru alții, deja o mare personalitate!, rememorează episodul Silviu Guga. Făceam recenzii la «Orizont». Și mă duc cu o recenzie la Teodor Mazilu, să îmi publice recenzia. Acesta mă fugărește, nici nu vrea să audă de mine. Cobor și mă întâlnesc cu Anghel Dumbrăveanu. Care era prieten bun cu Nichita Stănescu. Îi povestesc ce am pățit. «Ce îți trebuie ție să publici în revista asta de trei lulele? Tu ești mare, mă! Tu ești o celebritate!» Și atunci îmi dezleagă misterul. Eu încă nu auzisem de comentariul Monicăi Lovinescu”. O va întâlni pe Monica doar în 1990, în Piața Universității din București. Și aceasta își va aminti momentul.
Prin repartiție, ajunge la Călan, la un liceu teoretic. Rămâne aici, ca profesor de limba și literatura română, vreme de 16 ani. Se căsătorește în această perioadă cu o sibiancă, profesoară de chimie. Nu face rabat la activitatea publicistică. Dimpotrivă! „În 1972 am vrut să debutez, ne spune Silviu Guga. Am avut și pile. Pe Mircea Sântimbreanu. Era de la Brad. Eram de-o țară, din județul Hunedoara. M-am dus la el cu o sticlă din țuică din aia serioasă. A fost foarte amabil. Am stat de povești și, gata, îmi apare cartea! Era vorba de Editura Albatros. Volumul se chema «Ceva trebuie sacrificat». Era proză scrisă. Am fost prins în proiectul editorial. Dar tocmai a fost pe nu știu unde Tovarășul Nicolae Ceaușescu, și a venit cu niște idei năstrușnice. Și s-a restrâns libertatea de a publica. Mi-au propus să schimb titlul, să fac modificări. Și nu a mai apărut”.
De la profesor de seral, la membru în Comisia Națională de elaborare a manualelor școlare
În 1981 susține concursul pentru a obține un post la Sibiu. E dat afară din sala de examen, pentru că… nu are buletin de Sibiu.
În 1984 prinde o suplinire în Cisnădie. Ajunge aici în 1985 și rămâne până la Revoluție. În 1989 are o inspecție din partea Ministerului Învățământului. Silviu Guga preda la câteva clase de seral, foarte bune, la Liceul Textil. „Majoritatea erau moldovence, pasionate de literatură”, ține să precizeze Silviu. Inspectorul îl asistă la predare și concluzia e una firească: „O clasă de seral cum nu a mai văzut!” Dovadă că, la finalul inspecției, îi strânge mână și concluzionează: „A fost extraordinar!”
E drept, nu același lucru îl constată în ceea ce privește partea de propagandă UTC, unde trebuia să țină ședințe lunare, să pregătească viitorii elevi pentru societatea socialistă, iar el nu avea niciun fel de document, de implicare. Stă două după-amieze cu șeful clasei și întocmește toate documentele. Prin sondaj, elevii sunt întrebați când au avut ultima ședință de profil. Nu exista așa ceva! Mai mult, în sala de clasă, care trebuia să abunde în citate din Ceaușescu afișate pe pereți, are o singură lozincă. Și aceea din Lenin: „Învățați, învățați, învățați!” „Asta e veche!”, i se reproșează. „Nu e actuală?”, întreabă nevinovat profesorul de română.
A ieșit prost la acest capitol. Dar i-a căzut cu tronc inspectorului, cu felul său de a fi și cu calitatea profesională care l-a impresionat iremediabil. Pentru că, imediat după Revoluție, același inspector îl propune pe profesorul Silviu Guga să fie membru în Consiliul Național de Limbă și Literatură Română, de pe lângă minister. Organism care, între altele, avea în fișa de lucru schimbarea și elaborarea manualelor școlare.
Foto: Arhiva personală
„Băiatul din două lumi” își bea cafeaua la Cotroceni
În Sibiu, predă la Liceul Energetic, la Liceul de Industrie Alimentară, la Colegiul Național Gheorghe Lazăr, „la Ghibu”, „la Arte”. E coleg de cancelarie cu Carmen Iohannis. E într-o „relație bună”, crede Silviu Guga, și cu președintele Klaus Iohannis. Și îl credem, că altfel nu ar fi fost invitat de onoare la ceremonia de numire în funcție și depunere de jurământ, cu recepția aferentă la Palatul Cotroceni. De altfel, cu o modestie nedisimulată, Silviu Guga „scapă” și remarca: „Mergeam din când în când la Cotroceni. Doamna Delia Dinu (consilier prezidențial Protocol, n. n.) ne făcea cafea, tot așa bună că a voastră…”
Silviu Guga se pensionează în 2008. Vorba vine, pentru că, ne spune el, „dar după pensionare, se trăgea de mine. Am fost încă un an la Lazăr, la Economic, la Arte, la Ghibu. Am fost și meditator de clasă”.
Între timp, îi apar pe rând și cărțile de autor. Prima carte, „Băiatul din două lumi”, e publicată în 2007, după o absență lungă de proză. Un roman tradus în italiană și maghiară. A doua, o carte de eseuri, „Guvernat de memorie”, îi apare șase ani mai târziu. De curând, a publicat volumul „Incredibile iubiri”,
una din cărțile care deja are un destin promițător pe piața de carte românească. Mai are pe tapet o altă carte, „Luț”. Și, după insistențele celor care îl cunosc, va curs publicării unei alte apariții editoriale de excepție: „O samă de cuvinte despre Nichita”.
Cu președintele Klasu Iohannis. Foto: Arhiva personală
Liiceanu și Pleșu, la împins Dacia lui Silviu Guga. Iar Noica, fotbalist apostrofat de antrenor
Silviu Guga, cu o modestie nefirească pe alocuri, e unul din cei care l-au cunoscut mult mai bine decât recunoaște el însuși, pe Constantin Noica. Cum s-a „petrecut” această întâlnire? „Un unchi de-al meu a stat în pușcărie cu el, ne spune Silviu Guga. Au fost colegi de celulă. M-am născut în același an, aceeași lună, aceeași zi, aceeași oră, cu Alexandra, fiica lui Noica. O coincidență extraordinară! Noica nu a vrut să vină inițial la Păltiniș. Voia să vină mai sus de Săliște, spre Poiana Soarelui.
Dar nu era lumină electrică, iar el voia să citească. Și pe urmă a ajuns la Păltiniș, adus de Nicu Borza. Tata mi-a povestit de Noica, de Țuțea. Îmi spunea tata: «Țuțea era de o deșteptăciune extraordinară! Dar nu a făcut nimic. Numai proiecte avea!» Datorită lui Noica, puteam să îi cunosc și pe Țuțea, și pe Steinhardt. Și nu i-am cunoscut, dintr-o prostie. Nu m-am dus. Dar pe Noica îl așteptam la gară, când venea de la București. Mergeam la «Foamea», un birt ordinar. Beam țuică fiartă împreună acolo. Și când era drumul bun, aveam o Dacie și îl duceam la Păltiniș. Odată am rămas fără baterie în Păltiniș. Și pe cine crezi că i-a pus la împins mașina? Pe Liiceanu și pe Pleșu!
Noica și-a dat seama că sunt ageamiu în filosofie. Dar eu îl copleșeam ca istoric literar. I-am adus odată revista «Azi», unde a colaborat. Era o revistă cam de stânga. Așa s-a bucurat! Am reviste de la Noica. Și multe cărți. El nu ținea cărți. Le dădea cui apuca. Primea autografe de la diferiți autori… Îmi e și rușine să le spun că au ajuns la mine. Era un om om formidabil! Nu era numai cu capul în nori, un filosof. Putea vorbi cu oricine, despre orice. A fost și fotbalist. A jucat fotbal, la o echipă locală. Și odată, nu a mai fugit după o minge. Și antrenorul îi spune: «Fugi după orice minge! Nimic nu o să se aleagă de capul tău!»”.
Silviu Guga a legat o prietenie frumoasă și cu Relu Cioran, fratele lui Emil. „Aveam un unchi care a simpatizat cu legionarii. Nici nu știu dacă a fost sau nu, mărturisește Silviu. Noica e nașul lui Relu Cioran. Așa ne-am și cunoscut. Pe Emil Cioran l-am cunoscut la Paris, pe când el avea năzbâtia să vorbească doar în franceză. Franceza mea era de baltă. Doar l-am văzut, dar nu am vorbit cu el”.
Nichita Stănescu și polițistul moralist
Însă cele mai minunate și cu totul speciale amintiri Silviu Guga le păstrează din cele 42 de întâlniri cu Nichita Stănescu. „Avea o vocație a prieteniei extraordinară Nichita!, ne spune Silviu. De unii oameni se lipea foarte tare!” Ei bine, Silviu Guga face parte dintre acei oameni rari de care Nichita s-a „lipit” într-un mod aparte.
Cum a fost prima întâlnire? „Am fost coleg, la Grozăvești, la pregătire, cu Marin Mincu, din Slatina. Un oltean extraordinar! Când am reușit la Timișoara, am venit la București, să se știe că am ajuns student. Și stăteam pe trepte, în București, în fața facultății de litere. Și cum stăteam noi de povești, zice Mincu: «Uite-l pe Nichita!» Iar Nichita spune: «Salut, băieți!» Vorbea cu noi de parcă ne cunoșteam de când lumea. Nici pe el nu îl știa. Și am mers cu el la o vodcă. Așa l-am cunoscut. Dar ce se întâmplă? M-a ținut minte Nichita!”
Următoarea întâlnire va avea loc la Timișoara, pe când Silviu era deja student. „Nichita a venit la Timișoara. Și eu eram bine văzut în cenaclul acela, datorită lui Franyó Zoltán. Am avut noroc de apropierea de unele personalități. Când m-a văzut Nichita: «Servus, Silviu!» Ălora, scriitori valoroși acolo, nu le venea să creadă. Îmi spune poetul Damian Ureche: «Când am văzut cum te îmbrățișează Nichita, mi-au căzut plombele! Am rămas căscat vreo două ceasuri!»”
De la Timișoara, și tot cu Nichita, Silviu Guga are un episod de o savoare formidabilă. „Au fost numai întâmplări, spune Silviu. Cea mai frumoasă întâmplare, tot la Timișoara a fost. O spune și Cristian Tudor Popescu undeva. Nu știu de unde a auzit-o. A venit Nichita să își cumpere pantofi Guban. Guban lucra numai pentru export. Și a ajuns la ei pe relația cu Anghel Dumbrăveanu și un polițist, care lucra la circulație. Eu eram recenzist. Nu eram în lumea scriitoricească. Stăteam deoparte. Dar lui Nichita nu îi păsa de asta. Eram prieteni! Zice: «Diseară mergem la Cina! Anghele, vezi, ia-l și pe Silviu». Bineînțeles, student fiind, mie îmi pria să merg la restaurantul Cina.
Înspre restaurant, la un moment dat, era sens unic de circulație. Dumbrăveanu și-a luat șofer pe poetul acesta, polițist, care era șef la circulație. Milițian serios. Nichita și-a cumpărat pantofi noi. Îi încalță și îl strângeau. Mergem spre restaurant. Nichita, în față, cu șoferul polițist. Și șoferul, șef la circulație, și-a permis să intre pe sens interzis. Și apare un polițist! Îi sare în cale și îl vede pe Nichita. Și zice: «Dumneata! Ai pus șoferul să intre pe interzis!» «Domnule, mă cunoști?», îl întreabă Nichita. «Cum să nu, că-s la seral!» Deci auzise de Nichita. Și îl ceartă pe Nichita, și îi zice că îl învață el să circule corect. Dar Nichita deschide ușa, scoate piciorul și zice: «Ascultă, tovarășe milițian! M-aș trage de șireturi cu dumneata, dar uite că sunt desculț!»”
Lecția despre cub a lui Nichita, pentru Silviu Guga
Întâlnirile cu Nichita au continuat. În București sau pe unde se nimerea. De unde și mulțimea de cărți cu autografe, poeziile scrise și dedicate lui Silviu. „Știi cum scria poezii?, spune Silviu. Parcă le vărsa, așa. De fapt, vorbea numai în poezie Nichita. Era un fenomen! Am o poezie pe care o țin minte așa: «Nu-mi spânzurați cuvintele. Ele oricum sunt între cer și pământ». Iar un autograf e celebru. Pe «Operele imperfecte». Mi-a desenat mai întâi Sorin Dumitrescu, un cub. Nereușit. Și mi-a desenat Nichita un cub extraordinar, cu un colț ciobit. După poezia «Lecție despre cub». Și poezia aceea pe care mi-a dat-o și care circula mult, a ajuns ferfeniță”.
Ultimele întâlniri? Cum altfel, decât cea inițială! „Ultemile întâlniri, tot la vodcă. Atunci eram bun și eu! Elena Ceaușescu a vrut să îl interneze în spital, la dezalcoolizare, să își repare ficatul. Avea așa, o considerație deosebită pentru el. A și scris volumul «Roșu vertical», foarte sofisticat, cu mesaje care nu erau foarte clare. Iar dincolo de toate, Nichita a fost de un patriotism extraordinar! «Lumea română e patria mea…» Cuvinte celebre!
În final, l-am întrebat pe Silviu Guga dacă îi lipsește interacțiunea cu elevii „Uneori am deformația asta profesională și mă apuc să dau lecții cui nimeresc”, răspunde amuzat profesorul de vocație, care face cinste Sibiului. Regrete? „Că nu i-a cunoscut pe Petre Țuțea și Nicu Steinhardt. Regret enorm! Așa cum regret enorm că nu îl ascultam pe Moșu cum vorbește despre Rainer Maria Rilke”.
Educația montană devine tot mai populară printre familiile din Sibiu, cu numeroși părinți care își însoțesc copiii la drumeții și tabere organizate în cadrul programului „Anii Drumeției”.
Catri Naicu, unul dintre ghizii locali cu experiență, a fost implicat în organizarea mai multor sesiuni de instruire pentru copii și adulți în timpul verii.
„Este important ca toți cei care ajung pe munte să cunoască regulile de bază privind echiparea și deplasarea. În lipsa acestor noțiuni se pot produce accidente și chiar adevărate tragedii”,” avertizează Naicu. El subliniază, de asemenea, că mulți drumeți adulți fac greșeala de a-și supraestima rezistența: „Foarte mulți adulți își supraestimează rezistența la oboseală. Au abordări de genul că „lasă, am mai făcut traseul și acum 15 ani, mă descurc și acum.” Or, anii au trecut, corpul se schimbă și oamenii ating pragul de epuizare și ajung să sune la Salvamont după ajutor”.
Pentru a-și pregăti copiii în mod corespunzător, mulți părinți din Sibiu preferă să apeleze la specialiști. Astfel, excursiile și taberele montane dedicate celor mici au câștigat popularitate.
„Interesul este mare, mai ales că județul Sibiu dispune de o rețea dezvoltată de trasee montane. Îi învăț despre cum să-și ajusteze echipamentul, dimensionarea hranei și lichidelor, alegerea traseului în funcție de condițiile meteo, orientare, montarea cortului, aprinsul focului, recunoașterea plantelor și fructelor comestibile sau îngrijirea rănilor superficiale. Apoi, este important să știe cum să-și construiască un adăpost din ce au la dispoziție, atunci când sunt fără cort, unde este indicat să-și depoziteze alimentele și cum să-și aleagă locul în care vor fi reperați de către salvatori, în cazul unei accidentări”, explică Naicu. Copiii învață, de asemenea, cum să monteze cortul, să aprindă focul, să recunoască plantele comestibile și să trateze rănile minore.
Activitățile practice nu lipsesc din aceste sesiuni, copiii aplicând cunoștințele dobândite pe poteci montane.
„Urcatul și coborâtul pe cordelinele de alpinism îi încântă cel mai mult, dar îi și obosește. Vă dați seama că după o zi plină în aer liber, noaptea este foarte liniștită întrucât somnul este greu” povestește ghidul.
Excursiile de o zi, precum „Micii montaniarzi” și „Drumeție pentru educație montană”, atrag tot mai multe familii din Sibiu. Aceste evenimente sunt o oportunitate pentru părinți și copii de a învăța împreună despre munte, printr-o combinație de pregătire teoretică și practică.
Astfel, munții au devenit vaste săli de clasă pentru copiii și adulți: „Oricine este binevenit, cu condiția să-și dorească să învețe cum să petreacă, în siguranță, timp prețios pe potecile și crestele munților noștri. Apoi, mai trebuie să învețe că natura trebuie respectată și protejată”, a mai adăugat Catri Naicu.
Programul următoarelor lecții de educație montană în munții județului Sibiu este disponibil pe pagina de internet www.aniidrumetiei.ro, alături de informații privind destinația, costuri și echipamentul necesar.
Intervenim cu utilajele de deszăpezire însă vă avertizăm să nu vă aventurați în zona alpină dacă nu sunteți pregătiți pentru condiții de iarnă”, a transmis Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov.
Nu trebuie să ai o recoltă uriașă pentru a te bucura de legume proaspete și sănătoase; chiar și o mică grădină de balcon poate aduce satisfacție și poate contribui la o dietă mai sănătoasă. În plus, transformarea balconului într-o mică oază verde este o activitate relaxantă și creativă.
Dacă ai nevoie de fonduri suplimentare pentru a achiziționa echipamentele necesare, un credit nevoi personale te poate ajuta să îți pui planurile în aplicare fără a afecta bugetul de zi cu zi.
Ghid practic pentru alegerea plantelor potrivite
Alegerea plantelor potrivite pentru balcon este esențială pentru succesul grădinii tale urbane. Într-un mediu limitat cum este balconul, este important să selectezi plante care să se adapteze bine condițiilor oferite de acest spațiu.
În plus, este benefic să iei în considerare plante care se completează reciproc, cum ar fi cele care resping dăunătorii sau cele care pot fi cultivate în straturi, pentru a crea un microclimat sănătos pe balcon.
Plante ușor de crescut în ghivece
Pentru început, este recomandat să alegi plante care se dezvoltă bine în spații restrânse și în ghivece. Printre acestea se numără ierburi aromatice precum busuiocul, rozmarinul, pătrunjelul și menta, care nu necesită mult spațiu și sunt ideale pentru începători. De asemenea, poți opta pentru legume precum roșiile cherry, ardeii și salatele verzi, care cresc bine în ghivece și sunt ușor de întreținut.
Plante cu cicluri de creștere scurte
Dacă vrei să te bucuri rapid de roadele muncii tale, alege plante cu cicluri de creștere scurte, cum ar fi ridichile, rucola sau spanacul. Acestea pot fi recoltate la doar câteva săptămâni după plantare, oferindu-ți satisfacția de a vedea rezultatele într-un timp scurt.
Ghid practic pentru amenajarea balconului
O bună organizare a spațiului pe balcon este esențială pentru a maximiza potențialul acestuia și a crea un mediu armonios și funcțional. Aceasta presupune o planificare atentă a amplasării fiecărei plante și a mobilierului, astfel încât să optimizezi utilizarea fiecărui colț disponibil.
Separarea zonelor de relaxare de cele dedicate grădinăritului contribuie, de asemenea, la o mai bună organizare, permițându-ți să te bucuri atât de activități de recreere, cât și de cele de îngrijire a plantelor fără a te simți aglomerat.
Folosește eficient spațiul vertical
Într-un balcon mic, fiecare centimetru contează. Folosește spațiul vertical pentru a amplasa rafturi, suporturi de ghivece sau grilaje pentru plantele cățărătoare. Aceste soluții nu doar că economisesc spațiu, dar creează și un aspect estetic plăcut. Plantele cățărătoare precum fasolea sau mazărea pot adăuga un plus de verdeață și pot fi cultivate pe suporturi verticale.
Alege ghivece și containere adecvate
Alege ghivece și containere de dimensiuni adecvate pentru fiecare plantă, asigurându-te că au suficiente găuri de drenaj. Materialele ghivecelor pot varia de la ceramică și plastic la lemn și metal, fiecare având propriile avantaje. Este important să te asiguri că recipientele sunt suficient de mari pentru a permite dezvoltarea rădăcinilor și că sunt plasate în zone unde primesc lumină solară adecvată.
Ghid practic pentru întreținerea grădinii de balcon
Întreținerea corectă a plantelor este esențială pentru a te bucura de o recoltă bogată și sănătoasă.
Udarea și fertilizarea
Plantele de balcon au nevoie de udare regulată, mai ales în timpul verii. Folosește un sistem de udare care să permită o hidratare uniformă, fără a inunda ghivecele. Fertilizează plantele periodic cu un îngrășământ adecvat pentru a le oferi nutrienții necesari creșterii. Este important să nu exagerezi cu fertilizarea, deoarece acest lucru poate afecta sănătatea plantelor.
Protejarea plantelor de dăunători
Fiind expuse la mediu, plantele tale pot atrage dăunători. Verifică-le regulat și folosește soluții naturale pentru a combate insectele, cum ar fi apa cu săpun sau extractele de plante. Dacă problema persistă, poți apela la insecticide organice care să nu afecteze calitatea recoltelor.
Transformarea balconului într-un spațiu verde productiv nu este doar o modalitate de a economisi bani și de a consuma plante aromatice și legume proaspete, ci și o activitate plăcută și relaxantă. Cu planificare și câteva investiții inițiale, poți crea o mică grădină urbană care să îți aducă bucurie și satisfacție.
Dacă banii economisiți deja nu îți sunt de ajuns pentru a achiziționa echipamentele necesare sau pentru a extinde proiectul, poți lua în considerare credite online în rate pentru a acoperi costurile integral. Astfel, vei putea să îți dezvolți hobby-ul și să te bucuri de roadele muncii tale chiar și în mijlocul orașului.
Până luni dimineața la ora 8, în contextul manifestării fenomenelor hidrometeorologice periculoase, echipajele operative au acționat în mai multe localități pentru înlăturarea efectelor generate de vremea rea.
În acest interval de timp, din cauza precipitaților abundente, salvatorii au intervenit în sprijinul populației în următoarele situații:
localitatea Bradu – o curte a fost inundată; la locul solicitării s-a deplasat un echipaj de pompieri din cadrul Punctului de Lucru Avrig cu o autospecială și o motopompă;
DJ 106 E pe drumul dintre Jina și Șugag- degajare copaci căzuți; la locul solicitării s-a deplasat un echipaj de pompieri din cadrul Secției Miercurea Sibiului cu o autospecială;
DN 14 A pe raza localității Blăjel – degajare copac căzut; la locul solicitării s-a deplasat un echipaj de pompieri din cadrul Detașamentului de Pompieri Mediaș cu o autospecială;
DN 1, pe raza localității Bradu – degajare copac căzut; la locul solicitării s-a deplasat un echipaj de pompieri din cadrul Punctului de Lucru Avrig cu o autospecială;
localitatea Rusciori, o pivniță a fost inundată, la locul solicitării s-a deplasat un echipaj de pompieri din cadrul Detașamentului de Pompieri Sibiu cu o autospecială și o motopompă.
„În continuare, autoritățile monitorizează îndeaproape evoluția fenomenelor meteorologice și hidrologice, urmând ca măsurile luate să fie adaptate în funcție de evoluția situației din teren.
Având în vedere avertizările meteorologice emise de ANM, recomandăm cetățenilor să adopte un comportament preventiv, pentru preîntâmpinarea situațiilor care le pot pune în pericol viața și bunurile.
Mai multe informații despre modul de comportare în cazul producerii unor situații de urgență pot fi obținute prin accesarea Platformei Naționale de Pregătire pentru Situații de Urgență (https://fiipregatit.ro) și aplicația de mobil DSU care poate fi descărcată gratuit din App Store și Google Play”, a transmis ISU Sibiu.
Cinci persoane au fost implicate, luni dimineața, într-un accident rutier pe A1, în zona Săliște, pe sensul Sebeș-Sibiu.
„Din primele cercetări efectuate a rezultat că, în timp ce conducea un autoturism pe banda 2, un bărbat în vârstă de 58 de ani, din Vâlcea, pe fondul oboselii la volan, ar fi adormit, intrând în coliziune cu o autoutilitară condusă pe banda 1 de către un bărbat în vârstă de 43 de ani, din județul Arad, după care s-a răsturnat în zona benzii de urgență.
În urma evenimentului a rezultat vătămarea corporală a doi pasageri din autoturism, o femeie în vârstă de 80 de ani și un bărbat în vârstă de 82 de ani, care au fost transportați la spital conștienți”, a precizat Elena Welter, purtătorul de cuvânt al IPJ Sibiu.
„Pompierii militari sibieni au intervenit de urgentă pe A1 la km 270 pe sensul de mers către Sibiu, la un accident rutier în care sunt implicate un autoturism și o autoutilitară.
La fața locului au fost mobilizate, două autospeciale de stingere cu modul de descarcerare, două echipaje SMURD și două echipaje SAJ dintre care unul cu medic.
La fața locului au fost găsite cinci victime dintre care una încarcerată. S-au efectuat manevre de descarcerare pentru un bărbat în vârstă de aproximativ 82 de ani, fiind transportat spital de către echipajul SAJ cu medic.
O femeie în vârstă de aproximativ 80 de ani care a suferit un traumatism toracic și a fost transportată la UPU Sibiu conștientă„, a precizat sergent major Raluca Marcu, purtătorul de cuvânt al ISU Sibiu.
„Serviciul de Ambulanță Județean Sibiu a intervenit cu două echipaje, unul de tip C (cu medic) și unul de tip B la un accident rutier produs pe A1, km 270,sensul de mers Sebeș-Sibiu.
Echipajul SAJ cu medic a transportat la UPU Sibiu un bărbat în vârstă de 82 de ani cu traumatism cranian iar un echipaj ISU a transportat o altă victimă”, spune Vasile Scridon, purtătorul de cuvânt al Ambulanței Sibiu.
Atleta medieșeană Vanesa Giangu, a câștigat proba de 10 kilometri în cadrul crosului umanitar de la Târgu Mureș.
Sâmbătă, 28 septembrie, platoul Cornești din Târgu Mureș a găzduit a 8-a ediție ASCOTID Trail Race, competiție de cros organizată de Asociația Copiilor și Tinerilor Diabetici Mureș, asociație care militează pentru educarea și sprijinul copiilor cu diabet zaharat insulino dependent.
Între sutele de atleți de toate vârstele care au luat startul în probele crosului ASCOTID s-a aflat și atleta medieșeană Vanesa Giangu, legitimată la Clubul Sporti Școlar din oraș a luat startul în proba de 10 kilometri, probă pe care a încheiat-o pe prima poziție cu timpul de 51 de minute și 4 secunde.
„O felicităm pe Vanesa Giangu din clasa a X-a Instructor Sportiv pentru acest rezultat și pentru participarea la o probă sportivă care își propune să conștientizeze importanța sportului în prevenirea diabetului. ASCOTID asociază activitatea fizică și starea de sănătate, prin parcurgerea a kilometri întregi pe poteci marcate, care spre deosebire de frumusețile peisajelor de pe traseu aduc o stare de bine organismului uman”, au precizat reprezentanții Liceului Teoretic „Axente Sever” Mediaș.
IGSU informează că, până luni la ora 0.00, au fost evacuate 5.438 de persoane din 28 localități situate în 4 județe.
Galați – 5.361 persoane din 23 localități. Alte 467 de persoane au refuzat evacuarea; Vaslui – 60 persoane din 3 localități; Brașov – 6 persoane din o localitate (Budila); Argeș – 11 persoane din o localitate (Lerești)
Din cauza vântului puternic, pompierii au acționat pentru degajarea a 45 de copaci și a doi stâlpi de electricitate prăbușiți pe carosabil. În urma acestor evenimente, au fost avariate 11 autovehicule și 2 imobile.
În ceea ce privește circulația rutieră, pe drumurile naționale DN 11/BC și DN 3/IF și drumurile județene DJ 248A/IS și *DJ 687/HD s-a circulat cu dificultate din cauza apei acumulate pe carosabil.
De asemenea, circulația feroviară a fost temporar oprită pe secția de cale ferată nr. 202 între localitatea Simeria și localitatea Petroșani, din cauza unui copac căzut pe linia de contact.
”În contextul avertizărilor de fenomene meteorologice ce vizează instabilitate atmosferică, ploi însemnate cantitativ și intensificări ale vântului, în data de 29.09.2024, în intervalul orar 07.00 – 20.00, s-au înregistrat efecte în 35 localități din 16 județe (AR, AG, BR, BV, CV, DB, HD, IS, IF, NT, OT, PH, SJ, SB, TM și VL) și municipiul București, unde s-a intervenit pentru evacuarea apei din 3 case, 7 curți, 3 beciuri, 1 subsol de bloc, 1 instituție publică și 1 depozit operator economic, cât și pentru degajarea a 25 copaci și 2 stâlpi de electricitate prăbușiți pe carosabil, fiind avariate 3 autovehicule”, precizează DSU.
Ce copil nu a fost fascinat de viața din Vestul Sălbatic, fie ea ilustrată în cărți, fie în filme?! Copilăria multora a fost marcată de cowboy, șerifi sau indieni. Unul dintre scriitorii emblematici de romane de aventuri western a fost Karl May, originar din Germania, însă puțină lume știe că a existat un scriitor de romane western poate chiar mai informat decât acesta, dar și mai apropiat de spațiul transilvănean, și anume Anton Maly. Acesta a avut o viață plină de aventuri.
Pe lângă faptul că a plecat încă de tânăr în America de Sud, la începutul anilor 1900 (mai precis în Argentina, Uruguay etc.), a luptat în Primul Război Mondial de partea Austro-Ungaria, apoi s-a stabilit în Sibiu. A scris și peste 100 de romane western, peste 60 de piese de teatru și a publicat aproximativ 300 de poezii. A rămas în Sibiu până spre sfârșitul anilor ’30, cu rezidență provizorie, după care a plecat în Germania, deoarece nu a reușit să obțină cetățenia română. Mai mult, acesta a fost în mod fățiș împotriva nazismului și a lui Adolf Hitler.
Anton Maly a publicat numeroase cărți plasate în așa-zisul Vest Sălbatic, motiv pentru care a fost cunoscut și sub numele de „Karl May ardelean”. Una dintre cele mai citite cărți ale sale este „Der Entfesselte Tod. Die Tragodie Des Pontiac”. Faptele istorice din acest roman includ munca de pionierat a coloniștilor germani în coloniile engleze din America de Nord, revolta indienilor conduși de șeful Pontiac în 1763 și câteva scrisori ale generalului britanic Amherst către colonelul elvețian Bouquet.
Într-una dintre aceste scrisori, Amherst întreabă: „Nu s-ar putea aranja răspândirea variolei printre aceste triburi indiene cu părul murdar? Cu această ocazie, trebuie să folosim toate mijloacele pentru a o reduce”.
Într-o altă scrisoare, acesta sugerează introducerea bolii la indieni prin intermediul păturilor vechi în care muriseră bolnavi de variolă. Băieții Paxton, o hoardă de hoți de frontieră care au masacrat indieni lipsiți de apărare, sunt de asemenea figuri istorice. Moartea șefului indian Pontiac a fost anticipată în roman, deși acesta a fost ucis de un negustor abia în 1767. Toate celelalte evenimente din roman sunt create liber. Datele istorice din acest roman se bazează pe lucrarea de istorie americană F. Parkmann, „The Conspiracy of Pontiac”, München, noiembrie 1939.
Nepotul lui Anton Maly. În 2024, s-au împlinit 140 de ani de la nașterea acestuia
Povestea lui Karl May de Transilvania, cum mai este cunoscut autorul, am aflat-o de la Heinrich Höchsmann, nepotul său, într-o vizită recentă la Redacția Sibiu100%. Înainte să discutăm de viața plină de aventuri a lui Anton Maly, l-am rugat pe Heinrich să ne spună câteva cuvinte despre activitatea sa, pentru a încadra și mai bine povestea familiei.
Viața lui Heinrich, deși nu a fost ca un film western, are ceva din libertatea ce o promite Vestul Sălbatic al lui Maly. „M-am născut în Sibiu, am urmat IEFS, Institutul de Educație Fizică și Sport, cum se numea pe atunci. În timpul școlii, am jucat handbal și schi. Iar după terminarea studiilor, cinci ani, am fost profesor la o școală de pe Strada Dealului. Apoi am plecat în Germania timp de 50 de ani, datorită împrejurărilor politice.
În România, câștigam bani, eram respectat, dar îmi lipsea ceva: libertatea de a putea călători în voie. Odată ajuns în Germania, ca să pot preda și altceva în afară de sport am mai urmat un studiu, unde am făcut geografia și biologia. Apoi m-am orientat spre industria farmaceutică, unde am activat 30 de ani în domeniu. După pensionare, în 2012, am intermediat pentru scurt timp asistente medicale din România pentru Germania. Dar mi-am dat seama că nu e moral să iau cadrele medicale dintr-o țară și să le duc în alta, mai ales că România are tot mai multă nevoie de acestea. Am încetat și am început să predau germana la o universitate din Germania. Șapte ani am stat acolo, până într-o zi.
Nu pot să suport ceea ce se întâmplă acum în Germania, așa că am decis să mă reîntorc în România, în Sibiu. Am fost în vizită în România și patronul de la librăriile și editurile Erasmus și Schiller m-a întrebat dacă aș fi de acord să mă reîntorc în România, să fiu profesor. Am fost de acord pe loc, am zis că este un semn ceresc! Am plecat în Germania, iar în două săptămâni m-am reîntors, am semnat contractul și iată, sunt în al treilea an ca profesor la un liceu particular din Sibiu”, ne relatează Heinrich Hochsmann.
„Ce se naște din pisică șoareci mănâncă”
Foarte mulți dintre noi am fost înzestrați cu o parte dintre talentele bunicilor sau părinților noștri. De acestea nu poți fugi. Datoria noastră este să șlefuim „cele moștenite” și să înmulțim darurile cu care suntem înzestrați spre a face cinste înaintașilor noștri. Heinrich e un exemplu de urmat. El continuă tradiția familiei. Bunicul lui a scris, mama lui a scris și… scrie și el.
„Am început să pun fraze pe hârtie datorită genelor moștenite de la bunicul meu, bunica mea, mama mea. Am publicat cinci cărți până acum, pe care le-am prezentat în Germania, dar și în România, o parte dintre ele. Eu scriu cărți de satiră și umor. Cărțile sunt în germană, dar am început să scriu și bilingv odată ce am revenit în țara mamă. În momentul de față, fac o reeditare a primei mele cărți, ce cuprinde 77 de texte, unde am mai adăugat texte noi pe care le-am scris acum de când sunt în România. Aș vrea să o scot până la Crăciun”, ne spune sibianul.
Plecarea în America de Sud
Heinrich vorbește cu mare mândrie despre bunicul său, și pe drept cuvânt, pentru că viața sa este ruptă din literatură sau filme. Scoate dintr-o geantă niște cărți vechi, dintre care una pare ceva mai nouă, niște poze cu Anton Maly, și le pune pe masă. Simt miros de carte veche, unul inconfundabil.
Ia o carte în mână, ne arată mai bine una dintre poze și începe să povestească: „Bunicul meu s-a născut în anul 1884 la Hadres, aproape de Viena, Austria. La opt ani s-a mutat în capitala țării, unde a făcut școala. În timpul studiilor a făcut înot și canotaj. A urmat apoi trei ani de specializare, unde a devenit specialist farmaceutic. Iar la 21 de ani a plecat în America de Sud, după ce a aflat că are moștenire o fermă în Argentina.
Moștenirea s-a demonstrat a fi un miraj, dar acesta a rămas acolo timp de cinci ani. A parcurs în șa țări ca Peru, Bolivia, Brazilia, Uruguay și Argentina. La început a lucrat la o firmă viticolă, și a acolo a avut ocazia cunoască lumea și să scrie. Prima sa lucrare a fost tipărită și publicată la Montevideo (n.red.- capitala statului Uruguay), unde activa o redacție germană a unui ziar. Majoritatea timpului și-a petrecut-o în orașul argentinian Mendoza”. Orașul este unul dintre cele mai mari din Argentina și este recunoscut pentru plantațiile viticole.
Întoarcerea acasă
Viața este plină de lucruri neprevăzute; multe fapte și întâmplări nu le putem controla. Așa s-a întâmplat și cu Anton Maly. După cinci ani petrecuți în America de Sud, 42.000 de kilometri parcurși, a trebuit să se reîntoarcă în Austria, deoarece suna goarna de război. „La 26 de ani, bunicul a fost chemat în armată, unde a fost transferat la Sibiu, în Transilvania, cu regimentul său. În 1916 se căsătorește cu Christine Maly Theil, bunica mea, urmând să aibă două fiice. În 1917 scoate o a doua carte, unde descrie câteva scene de pe front și a contribuit la înființarea asociației de teatru german a orașului”, povestește Heinrich.
Plecarea în Germania
„În 1930 se desparte de bunica mea, iar în anul 1936 pleacă în Germania, unde stă la Jena, în Saxonia, într-un cămin pentru scriitori. Aici a avut liniște, avea casă, masă și a continuat să scrie. A plecat din Sibiu deoarece autoritățile i-au refuzat cetățenia română, după mai multe încercări. Iar între timp a refuzat-o și pe cea austriacă, așa că a devenit apatrid. Autoritățile române i-au refuzat cetățenia, deoarece era și contra naziștilor, care în acea perioadă se dezvoltau foarte mult la Sibiu. În acest cămin a scris majoritatea cărților sale. În toată cariera sa de scriitor a publicat în jur de 100 de romane de aventură, aproximativ 60 de piese de teatru și peste 300 de poezii.
În anii 1950 a încercat și genul romanelor polițiste, dar, în ciuda productivității ridicate, Maly nu a reușit să obțină succesul economic până la sfârșit. Cu toate acestea, Maly nu a cedat niciodată tentației evidente de a urma spiritul vremurilor din cel de-al treilea Reich din motive comerciale, personajul principal chiar fiind cunoscut ca un fel de James Bond”, relatează nepotul lui Maly.
Goana după „moștenire”
Heinrich, împreună cu cei doi frați ai săi, caută de ani de zile să întregească colecția de volume ale bunicului lor. Această muncă de echipă încheagă și mai mult familia. „Anton Maly a iubit aventura, viața, chiar a fost de patru ori căsătorit. A murit în 1959, în orășelul Planegg, lângă Muchen, Germania, și este înmormântat la cinci metri de cel mai mare comic bavarez. Eu am făcut o poveste din această întâmplare, zicând că ei și acum comunică printr-un mediu comun, care sunt eu.
Eu, împreună cu cei doi frați, încercăm să strângem toate titlurile de romane, și nu numai, scrise de bunicul nostru. De ani de zile căutăm pe la anticariate și pe Internet, în speranța că le putem găsi pe toate într-o bună zi. Avem în jur de 60 de titluri până acum. Iar fratele meu mijlociu, Frank, după terminarea Facultății de Turism și Marketing, s-a dus șapte ani în Columbia, de unde s-a întors în Germania, urmând șase ani în Uruguay, la Montevideo. A mers pe urmele bunicului”, mărturisește Heinrich Höchsmann.
Unii oameni trăiesc aventuri pe pielea lor, alții preferă să le citească ori să și le imagineze. Dacă fratele lui Heinrich, Frank, a urmat fizic drumurile bunicului lor, acesta încearcă să o facă altfel: povestind oamenilor despre viața înaintașului său.
Circulația rutieră pe strada Uzinei din Cisnădie a fost restricționată din cauza apei care s-a acumulat pe respectiva arteră.
„Ca urmare a avertizării meteorologice de Cod Portocaliu în județul Sibiu, pompierii sibieni au fost solicitați să intervină pentru evacuarea apei de pe strada Uzinei din orașul Cisnădie unde s-a acumulat apa pe o suprafață de 200 de metri pătrați cu adâncime de 50 de centimetri.
Pompierii au intervenit cu o motopompă fiind sprijiniți de SVSU Cisnădie.
Din fericire nu există victime sau persoane asistate medical”, a precizat Raluca Marcu, purtătorul de cuvânt al ISU Sibiu.
„În orașul Cisnădie, polițiștii rutieri dirijează traficul în zona străzii Uzinei, unde, pe o suprafață de aproximativ 200 de metri, s-a acumulat apă din cauza precipitațiilor, ceea ce a dus la restricționarea circulației”, explică Elena Welter, purtătorul de cuvânt al IPJ Sibiu.
Un cutremur cu magnitudinea 3,4, s-a produs duminică, la ora locală 15:23, în zona seismică Vrancea, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP).
Seismul a avut loc la adâncimea de 140 kilometri, în apropierea oraşelor: 46km V de Focșani, 61km N de Buzău, 66km E de Sfântu-Gheorghe, 76km E de Brașov, 92km NE de Ploiești.
Cutremurul cu cea mai mare magnitudine, de 5.4 grade pe scara Richter, de anul acesta s-a produs pe data de 16 septembrie.
