Nimeni n-a fost și nu este, în lumea aceasta, lipsit de ispite. Chiar și Apostolii au trecut prin ele. De exemplu, odată, Apostolii s-au mâniat pe frații Iacob și Ioan, fiindcă I-au cerut lui Iisus favorul de a-i pune de-a dreapta și de-a stânga, atunci când va veni întru slava Sa (Marcu 10, 41).
Hristos, văzând aceasta, „i-a chemat la Sine” și le-a spus: „între voi să nu fie așa!”, ci să domine pacea. De aceea, salutul Lui a fost mereu: Pace vouă!
Pentru aceasta, i-a învățat cultivarea iubirii și smereniei. Cum? Prin ascultare! Adică prin supunere liberă, din iubire nefățarnică și smerenie statornică. Așa cum avea să scrie, mai târziu, Sf. Ap. Petru: „Curățați-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată ardoarea” (Petru 1, 22).
Pe această ascultare s-a fundamentat toată Biserica. Pe ea se întărește și astăzi. Semnul distinctiv, că toți credincioșii suntem în ascultare, este tunderea părului. Aceasta se face gradual, la intrarea în Biserică prin Botez, la intrarea în cler și la intrarea în mânăstire.
Tunderea părului înseamnă tăierea voii personale, pentru că așa putem asculta de voia lui Dumnezeu și de voia celor din Biserică. Din acest motiv Sf. Ap. Pavel, când și-a tăiat voia făcând o făgăduință, și-a tuns părul (Fapte 18, 18).
Astfel, toți cei tunși în numele Sf. Treimi, trebuie să ascultăm de Dumnezeu și, firește, de mai-marii noștri. Dar, în Evanghelia de azi, Hristos ne învață că, ascultarea adevărată, deplină, este nu numai atunci când ascultăm de mai-marii noștri, ci și atunci când ascultăm unii de alții, indiferent de treapta pe ne aflăm. Acesta este sensul cuvintelor: „Cine va vrea să fie mai-mare, să fie slujitorul vostru” (Marcu 10, 43).
Adică, pentru a deveni „mai-mari”, trebuie să ne facem „mai-mici”. Fiindcă, spunea Părintele Arsenie, cine nu se face „mic” de bună voie, devine „mic” de nevoie.
Există suferință în lume, însă unii dintre noi se întâlnesc zilnic cu ea. Dar oare problemele noastre cotidiene sunt cu adevărat niște ”tragedii”? Imaginați-vă că de mâine nu vă mai puteți ridica din pat sau vă pierdeți vederea ori auzul. Oare ați mai avea voința să trăiți în continuare? Să mai luptați cu voi, cu problemele cu care vă confruntați?
Marius Țichidelean este preot, de aproximativ doi ani jumătate, la o instituție unde oamenii suferă de cea mai grea pierdere: pierderea rațiunii. ”Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Rîu Vadului” este locul unde peste 60 de suflete își duc existența, parcă ascunși de restul oamenilor, din cauză că au avut neșansa de a se naște diferiți. Cât de greu este să lucrezi cu sufletele acestor bolnavi (căci doar sufletele au rămas din ei), numai preotul ne poate lămuri.
Vocația pentru o misiune specială
Marius Țichindelean, pe lângă activitatea ca preot, mai are două job-uri. Vine la centru doar duminica, în zilele de sărbătoare, când mai are de făcut activități liturgice sau când este vreo urgență. Cum a ajuns să fie preot misionar, ne explică prin următoarea mărturisire: „În urmă cu aproximativ doi ani jumătate, eram preot undeva în județul Brașov, dar stăteam în Sibiu și tot făceam naveta. Plus că lucram, și lucrez în continuare, în domeniul privat. La un timp, mi s-a părut o povară prea grea, pentru mine și pentru familie, aceste drumuri și a trebuit să schimb ceva.
Într-o zi, am aflat că s-a eliberat un post de preot la Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Rîu Vadului. M-am gândit foarte mult până să aplic, pentru că nu știam ce mă așteaptă. M-am sfătuit cu familia, L-am întrebat pe Dumnezeu dacă să fac pasul acesta sau nu. Am vorbit și cu preotul căruia trebuia să-i iau locul, Nicolae Bogdan, l-am întrebat ce presupune să fii preot într-un spital neuropsihiatric, unde bolnavii sunt cazați permanent, ce înseamnă slujirea, cum decurge, îmi făceam o mie de gânduri. După mai multe rugăciuni și sfătuiri cu mai multe persoane, am acceptat”.
Pr. Marius Țichidelean
Atunci când omul e lipsit de cel mai important lucru: rațiunea
Bolnavii cu dizabilități mintale sunt ca niște copii în trupuri de oameni maturi. Primul contact cu astfel de persoane poate provoca schimbări în interiorul privitorului, în funcție de moralul fiecăruia. „Primul contact cu bolnavii te pune pe gânduri automat. Am fost reticent la început, dar după o perioadă mi-am dat seama că Dumnezeu dorește să slujesc pentru oamenii de aici. De la prima slujire și până în momentul acesta, pot spune, cu mâna pe inimă, că m-am schimbat. O simt eu, o văd și cei apropiați mie. Nu poți să vii într-un mediu ca acesta și să rămâi neutru, insensibil, să te întorci înapoi acasă și să-ți vezi de treburile tale. N-ai cum să lași lumea din centru și să duci în continuare o viață normală.
Venind și slujind aici, văzând câtă suferință umană e prezentă între gardurile acestea, mi-am dat seama că cel mai rău lucru pe care omul poate să-l piardă este rațiunea umană. Oamenii din aceste centre sunt privați de judecată, sunt aproape ca niște copilași sugari. Mulți dintre ei nu știu să mănânce, unii nu o pot face singuri. Ații au fost toată viața lor imobilizați la pat, așa s-au născut și așa vor trăi, până când va vrea Domnul să-i treacă la El”, relatează preotul.
Trebuie să vorbești pe limba fiecărui bolnav
În viața de zi cu zi, uneori este greu să te înțelegi până și cu oamenii normali, în deplinătatea facultăților mintale. Gândiți-vă, cât de greu este să comunici cu persoane care nu au rațiune, care au diferite ticuri sau probleme de vorbire. „Ca să mă pot înțelege cu enoriașii mei, am luat legătura cu personalul din cadrul spitalului. Ei cunosc cel mai bine nevoile bolnavilor, metodele prin care pot să comunic cu ei. Am vrut să-i cunosc pe fiecare în parte, să știu problemele tuturor. Cauzele pentru care se află în spital, de cât timp se află, dar mai ales, pe mine m-a interesat prezentul, problemele actuale. De când sunt aici am început să-i cunosc, să le știu patologia, gradul de violență. În primul an de slujire am avut și bolnavi violenți, am fost, într-un fel, bruscat de ei, dar nu am luat-o ca pe un afront, pentru că ei nu au discernământ”, ne mărturisește părintele Marius.
Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Rîu Vadului
Bolnavii Îl simt pe Dumnezeu
Sunt oameni care simt mai mult prezența lui Dumnezeu, însă sunt și oameni care nu simt o legătură cu nicio divinitate. Dar bolnavii care au retard mintal, ei, oare simt prezența lui Dumnezeu? Preotul Marius încearcă să ne dea un răspuns: „Eu sunt sigur că bolnavii Îl simt pe Dumnezeu! Am câteva întâmplări care mi-au dat de înțeles acest lucru. Inconștientul lor Îl simte pe Dumnezeu. Aveam bolnavi care aveau crize, unii erau chiar violenți fizic. Și atunci prima mea grijă era să-i spovedesc, să-i împărtășesc, să le citesc slujbele de dezlegare, rugăciuni de liniștire, de împăcare cu Dumnezeu, de iertare de blesteme (dacă aveau blesteme), să îi stropesc cu agheasmă.
Atunci când recurgeam la ajutorul lui Dumnezeu, dacă nu pe moment, mai târziu, se linișteau. Îmi spuneau și cadrele medicale că după ce plecam, în minutele sau în orele ce urmau, bolnavul își revenea, dormea liniștit. De multe ori tratamentul medicamentos nu-și făcea efectul, iar atunci știam că e nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. De aceea biserica se află în instituțiile de genul acesta, ca să aducă liniștea și pacea celor care au nevoie”.
Cum ajung oamenii să aibă boli mintale
Cu siguranță fiecare dintre noi ne-am întrebat măcar odată de ce unii oameni suferă mai mult și alții mai puțin. De ce există copii cu boli groaznice și tineri de tot felul de afecțiuni. Când vedem asemenea fenomene tindem să spunem că Dumnezeu doarme. Dar oare așa să fie? „Nu pot să zic că există o cauză anume în ceea ce privește nenorocirea acestor oameni. La întrebarea: «De ce Dumnezeu permite asemenea boli să afecteze omul?» doar El poate răspunde. Dar încerc, ca slujitor al Lui, să dau niște răspunsuri. Primul, eu cred că Dumnezeu permite ca bolnavii aceștia să existe, să sufere, poate ani, zeci de ani, o viață întreagă, pentru ca noi, cei care suntem sănătoși, să vedem că sunt și semeni de-ai noștri care o duc mai rău decât noi și să conștientizăm că putem să ajungem în ipostaza lor dacă nu trăim cumpătat. Fiecăruia dintre noi Dumnezeu ne-a dat această viață să ne bucurăm de ea, dar să nu exagerăm cu plăcerile lumești. Din când în când, trebuie să ne întoarcem și înspre El. Să-L căutăm duminica la biserică, să ținem un post, să ne împărtășim, deci să ducem o viață echilibrată. Oricând de puternici mental am fi, societatea cunoaște oameni, personalități istorice, artiști cărora Dumnezeu a permis să își piardă mințile. Sunt oameni bogați, săraci, care devin bolnavi mintali.
Aceste boli nu se manifestă doar la o anumită clasă socială. În zilele noastre, acești oameni sunt ascunși de societate după niște ziduri, după niște porți închise, în niște clădiri. Omul, din comoditate, cere să fie privat de asemenea imagini, a unor oameni cu probleme speciale. Biserica vine și ea cu un răspuns, și anume că există așa numitele păcate ale părinților, păcatele grele pe care le-au făcut părinții sau bunicii, care pot să cadă ulterior asupra copiilor, nepoților. De exemplu, mamele când sunt însărcinate, ele trebuie să aibă grijă de sarcină; medicina recomandă o viață diferită față de cea de dinainte a femeii: să nu fumeze, să nu consume alcool, să se ferească de toate lucrurile acestea nocive, care știu că îi aduc rău ei și copilului. Demența sau sau alte boli degenerative ale creierului pot să provină și genetic și, repet, doar printr-o viață echilibrată gena nu se activează”, ne spune preotul.
Bolnavii se împărtășesc conștient
Împărtășania este Sângele și Trupul Domnului nostru, Iisus Hristos; toată suflarea creștină o primește pentru iertarea păcatelor și pentru a simți legătura cu Dumnezeu. Bolnavii oare simt bucuria împărtășaniei, sunt conștienți de primirea ei? „Da, unii sunt conștienți, de exemplu, avem o categorie de bolnavi care au doar un retard mintal, deci nu suferă de alte boli psihice degenerative ale creierului. Alții au fost instituționalizați de copii, abandonați de părinți, de familii, și au ajuns în orfelinat, și au rămas aici, nu i-a luat nimeni. Până la urmă, nici ei n-au mai vrut să plece. Cu retardul mintal respectiv, conștientizează, sunt conștienți de prezența lui Dumnezeu. Se întâmplă foarte rar, o duminică pe an, să lipsesc de la biserică, doar dacă sunt chemat să slujesc în altă parte, la un hram la vreun coleg, iar ei duc lipsa. Nu a mea efectiv, ci a slujbei. Unii dintre ei știu să cânte. Nu am oameni care să mă ajute. Tot bolnavii sunt cei care îmi sunt de ajutor: aprind lumânări, dau lumânări altor bolnavi sau angajați, cu tot ce înseamnă cadrul liturgic. Unii chiar țin post și refuză, în mod conștient, masa de dimineață, pentru a se împărtăși”, declară părintele Marius.
Bolnavii mintali nu au păcate
Copiii, până la șapte ani, nu au păcate, sunt puri. Așa sunt și bolnavii mintali, nu sunt conștienți de ceea ce fac, tocmai de aceea nu au păcate. „Noi, preoții misionari, cei care sunt în spitale, penitenciare, armată, jandarmerie, avem două conferințe anuale, la Arhiepiscopia Sibiului, unde este prezent și Mitropolitul, și dezbatem anumite teme. Anul trecut am avut o conferința pe tema celor bolnavi psihic. L-am întrebat pe Mitropolit dacă persoanele fără discernământ pot avea păcate, iar acesta ne-a răspuns că Dumnezeu nu socotește păcatele pe care le fac. Chiar dacă se împing, se mai jignesc, unii pe alții, nu o fac în deplinătatea facultăților mintale”, relatează preotul.
Cea mai mare pomană o faci omului neputincios
O pomană o faci cu adevărat persoanelor neajutorate, celor singure, care nu au posibilitatea să-și satisfacă singuri nevoile. „Mai vin oameni din împrejurimi la parastase. Știu că fac o adevărată pomană cu bolnavii de aici. Știu că acești oameni când spun «Dumnezeu să-l ierte!», chiar o zic din tot sufletul și se bucură ca niște copii de tot ce primesc. Comunică, fiecare după posibilitatea lui, cu orice vizitator. Îmi cer și mie anumite lucruri. Mai ales cei care sunt cât de cât conștienți de ei. Își doresc ceasuri, îmbrăcăminte, să le mai schimbe, să nu fie tot aceleași zi de zi. Femeile și doresc obiecte de înfrumusețare, cercei, inele, lănțișoare. Le mai fac mici cadouri, nu au magazine în cadrul spitalului, nici bani ”, mărturisește preotul.
Pr. Marius Tichindelen
”Copiii nimănui”
Există copii orfani, de toate vârste. Unii dintre noi am crescut cu părinți, dar ne-am simțit orfani. Din păcate, această problemă o găsim tot mai des în zilele noastre. „Aici, la centru, oamenii au un spațiu deschis, în jur de aproape două hectare de verdeață. Bolnavii se plimbă, se bucură de natură, e cel mai prielnic loc pentru traiul unui om în suferință. Dar, din păcate, familia le lipsește mult. Sunt oameni care își mai amintesc părinții lor, chiar dacă sunt la 70, 60, 50 de ani. Îmi spun unii dintre ei înainte de slujbă: «Părinte, pomenește pe mama sau tata, acum împlinește n ani de când a murit». Iar la înmormântarea unui bolnav, oamenii chiar plâng, e impresionat câtă compasiune au acești oameni. Se văd ca niște rude unii cu alții. Veneau seara, când făceau priveghiul, sărăcusta, aprindeau o lumânare, și își luau rămas bun de la el, sau de la ea. Singurătatea este poate cea mai grea boală, de aceea oricine ar veni aici la centru cu un pachet de biscuiți sau doar să strângă mâna unui om, ar stârni o mare bucurie între cei năpăstuiți de aici, cum am mai spus, sunt ca niște copii inocenți”, declară părintele Marius.
Un polițist rutier sibian a fost acroșat de un șofer băut, sâmbătă seara, pe raza localității Șura Mică.
Sâmbătă seara, în jurul orei 19.30, în timp ce efectua activități specifice pe linie rutieră, pe DJ 106B, în localitatea Șura Mică, un agent de poliție din cadrul Poliției Orașului Ocna Sibiului a fost acroșat de un autoturism condus de către un bărbat căruia agentul îi făcuse semn să oprească întrucât fusese surprins de aparatul radar circulând cu viteză peste limita legală.
Agentul a suferit escoriații superficiale, fără a necesita transportul la spital.
„Testarea alcoolscopică a conducătorului auto, în vârstă de 54 de ani, din Ocna Sibiului, a indicat un rezultat de 0,68 miligrame/litru alcool pur în aerul expirat, bărbatul fiind însoțit la o unitate medicală unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sânge.
În cauză, la nivelul Poliției Orașului Ocna Sibiului, s-a deschis un dosar de cercetare penală care vizează săvârșirea infracțiunii de conducere sub influența alcoolului.
Cercetările sunt continuate sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu”, a declarat Elena Welter, purtătorul de cuvânt al IPJ Sibiu.
„Bărbatul a suferit escoriații minore la glezna stângă și nu a necesitat transportul la spital”, a declarat Vasile Scridon, purtătorul de cuvânt al Ambulanței Sibiu.
În doar trei ani și jumătate, muncind și câte 17 ore pe zi, a stenografiat toată Biblia. Și-a dorit mult să transcrie cărțile cu tirajul cel mai mare de vânzări din lume. Și a reușit. De o vreme, i s-au încredințat spre descifrare stenogramele lui Nicolae Ceaușescu, pentru serialul documentar „Tovarășu`: facerea, gloria și desfacerea unui dictator”. Serial unde apare în echipa de cercetare, la ”descifrare stenograme”. Imediat după liceu, s-a îndrăgostit de stenografie, pasiune pe care a cultivat-o în ciuda tăvălugului digitalizării.
Purtând această pasiune ca pe o sabie a unui samurai din vremurile străvechi, de curând a reintrat în lupta pentru supraviețuirea acestei îndeletniciri pe cale de dispariție și a decis să împărtășească și altora din experiența sa, în cadrul unor evenimente tematice.
Daciana Frățilă, „demonstrație” în Redacția Sibiu 100%
Și-a descoperit pasiunea pentru stenografie, la coadă la aprozar
Daciana Frățilă e o învingătoare. După ceva ani în învățământ, unde a predat stenografia și dactilografia, s-a trezit prizoniera propriei pasiuni. Materia s-a desființat, varianta de disciplină opțională a fost exclusă din majoritatea școlilor, așa că Daciana, la modul cel mai realist, ar fi trebuit să se reprofileze. A refuzat să o facă. S-a închis în ea însăși, și-a adunat risipirile și, cu o voință extraordinară, a continuat să stenografieze. Pentru ea, pentru a nu se înstrăina de ceea ce făcuse ani și ani. Pentru a nu abandona o meserie care i-a adus unele din cele mai mari satisfacții.
Pe Daciana Frățilă o întâlniți și în postura de ospătăriță, la una din cafenelele iubite de sibieni. Face asta de 14 ani, part-time, pentru că îi place acest mod de relaționare cu oamenii. A absolvit facultatea de jurnalism la Sibiu, e fotograf profesionist, e sculptor în sticlă și face o mulțime de alte lucruri. A trecut printr-o cumplită problemă medicală, din care s-a salvat prin ce altceva, decât prin… stenografie?!
La stenografie a ajuns dintr-un hazard, ca de altfel, fiecare etapă a reușitelor ei. Se întâmpla la Mediaș. „Eram la coadă, la un aprozar, să cumpăr niște roșii, își începe Daciana povestea. Terminasem liceul, era în 1992. Și era acolo și fratele unei colege de-ale mele, de ciclism. Pe vremea aceea eram o primă echipă de cicliste din România. Și cum stăteam acolo la coadă, el în spatele meu, mă întreabă ce gânduri am, ce voi face după liceu. I-am spus că nu știu, pentru că nu pot să plec din oraș, nu am condiție financiară foarte mare ca să ies să mă duc la nu știu ce studii… Și vede el la un moment dat un anunț, exact pe aprozarul respectiv: «Școală de secretară cu profil stenograf, dactilograf și corespondent comercial». Și îmi zice: „Uite, în locul tău, acolo m-aș duce. E o meserie de viitor». Eu mă gândeam așa, în acea perioadă, la cam ce aș vrea să devin în viață. Și am zis că secretar, aș vrea secretar! Îmi place să scriu mult, să aranjez actele. Am ochit anunțul, m-am dus și m-am înscris la examen”.
A susținut examenul, a intrat în prima clasă și de aici s-a orânduit o veritabilă poveste despre viață, pasiune, obstacole, provocări și, mai ales, despre cum poți să redobândești ce îți dorești în momentele în care totul pare pierdut.
După absolvirea școlii postliceale, i se oferă un post în învățământ la liceul teoretic din Târnăveni, și începe să predea stenografie și dactilografie. E angajată pentru un an, apoi i se prelungește contractual pe șase ani. Îi place foarte mult ceea ce face. Din această perioadă are unele din cele mai frumoase amintiri. Și nostalgii. Mai ales pentru că, spune ea, atât de mult au îndrăgit copiii material, încât: „Nu a fost un elev care să nu știe alfabetul stenografic. Iar pentru mine aceasta era extrem de important. Cu clasele a XI-a, a XII-a deja puteam chiar traduce cărți, stenografia articole din ziare… Am avut elevi buni ca mine!”
După trei ani de predare, material e scoasă din grila de învățământ. Se înscrie la facultatea de jurnalistică din Sibiu, pe care o absolvă în 2011. Dar marea ei dragoste și, totodată, neîmplinire, îi rămâne stenografia. „În tot acest timp, am scris stenograme, doar pentru mine. Nimeni nu era interesat de ceea ce fac. De 27 de ani, eu doar pentru mine am scris”.
E perioada în care stenografiază Biblia, „Dracula”, romanul lui Bram Stoker, , „Jurnalul Fericirii” al lui Nicolae Steinhardt, „Pirații din Caraibe”.
Semne de carte
A început stenografierea Bibliei de trei ori
La Biblie lucrează trei ani jumătate, o muncă sisifică, însumând 66 de dosare, cu câte 16-17 ore de muncă pe zi. ”E o lucrare pe care am făcut-o pentru mine. Prima dată când am făcut-o, m-am gândit să scriu ceva mai multă stenografie, ca să nu uit semnele. Pentru că mă plictisisem să o stenografiez pe Andreea Esca sau pe mai știu eu cine de pe la televizor. M-am plictisit enorm și am zis că trebuie să fac ceva, să am în fiecare zi ceva de făcut, de scris în steno, ca să fiu focusată pe ceva. Am început Biblia de trei ori! Prima dată am început-o pe caiete. Șapte caiete, de 48 de file, scrise încontinuu, fără versete, fără nimic. Scris încontinuu! Când am terminat cele șapte caiete, mi-am dat seama că aș putea să fac un lucru fain. Și am început pe coli ministeriale colorate. Dar fără chenar, fără nimic, tot așa… Iar am luat-o de la capăt. După vreo 30-40 de foi, îmi zic: trebui să fac ceva… Și am făcut un chenar la fiecare pagină. Cu linia, cu creionul, împărțit pe mijloc. Exact cum e Biblia, versetele scrise cu roșu, iar stenograma pe cealaltă parte, făcută cu stiloul, cu albastru”.
Stenograma Bibliei
I s-a încredințat toată arhiva cu stenogramele lui Nicolae Ceaușescu. Face parte din documentariștii filmului „Tovarășu`”
Prin 2019, o prietenă insistă să își facă o pagină de facebook: „Daciana Stenography”, unde să își pună ea orice dorește legat de pasiunea ei. Refuză inițial ideea, pentru că nu este o adeptă a expunerii în virtual și nu i se potrivește postura. De aici, viața i se schimbă, la modul cel mai propriu: ”Am făcut pagina și la niciun an, cineva m-a găsit acolo. Erau niște domni de la București care lucrau pentru un film cu Nicolae Ceaușescu. Mi-au lăsat un mesaj acolo. Eu n-am răspuns la mesaje, că nu intram în mesagerie. Și oamenii, dacă au văzut că nu răspund, m-au sunat. Dar m-au sunat într-o zi foarte proastă din viața mea. Pot zice cea mai proastă zi din viața mea. Am avut o problemă medicală și în ziua aceea mi-am aflat diagnosticul. A sunat telefonul: «Bună ziua! Mă numesc Lucian Dobrovicescu. Sunt de la București, cercetător, și v-am găsit pe pagina Daciana Stenography. Am și eu nevoie de un stenograf să-mi descifrez stenogramele lui Nicolae Ceaușescu».
După toate prin câte am trecut, când vedeam că această profesie nu mai interesează pe nimeni, vă dați seama, mi-am zis că cineva își joc de mine. Deci, efectiv, nu îmi venea să cred și l-am luat așa, peste picior: «Dar dumneata îți bați joc de mine?» «Nu, doamnă, sunt Lucian Dobrovicescu! Dacă nu sunteți disponibilă azi, vă mai caut. Să știți că eu insist! Revin mâine». Și a revenit a doua zi. Și a revenit a doua zi. Eram și eu mai relaxată un pic, mi-am cerut scuze și am început să vorbim. Deci omul îmi dădea de lucru, cum să zic, să îmi împlinesc un vis de-al meu: să am în mână caietele cu stenogramele lui Nicolae Ceaușescu! Nici nu visam așa ceva! Îmi ziceam că nu se poate! Niciunul din apropiații mei nu îmi cunoștea visul. Eu visam să ajung stenograf în Parlament. N-am ajuns niciodată. Se dea examen din patru în patru ani și niciodată nu eram pe fază. Plus de asta, nu credeam să ajung vreodată să am în mână caietele cu convorbirile lui Ceaușescu. Și scrise în stenografie! Și în sistemul învățat de mine”.
Daciana Frățilă (descifrare stenograme), pentru filmul ”Tovarașu”
Daciana e conștientă însă de munca imensă la care se face responsabilă și de problemele medicale cu care se confruntă. De aceea îi explică cercetătorului contextual în care se află. Primește toate asigurările că va fi o colaborare fără termene epuizante și în condițiile ei de lucru. Traduce 5-6 caiete, după care I se încredințează toată arhiva, însumând aproximativ 200 de caiete. Cu toate întâlnirile de lucru ale lui Nicolae Ceaușescu, întrevederi cu președinți de state, delegații guvernamentale etc. Identifică pe texte, totodată, faptul că Ceaușescu avea doi stenografi, pe care îi lua permanent cu el, să îi consemneze orice eveniment la care participa, detaliu pe care nimeni nu îl remarcase până atunci.
Stenograme, caietele lui Nicolae Ceaușescu
Colaborarea, începută în 2020, continua și acum. Filmările pentru primele episoade au avut loc în 2021-2022, iar primele episoade s-au difuzat în 2023. Daciana refuză să apară în film, însă acceptă să apară pe genericul producției documentare.
„Dacă văd un text în limba română, îi văd direct stenograma”
Am întrebat-o pe Daciana dacă nu a fost tentată să renunțe la stenografie, mai ales în acele momente în care i s-au închis toate ușile, problemele personale s-au rostogolit peste ea, a rămas fără catedră și, mai cu seamă, și-a pierdut speranța. Răspunsul a venit categoric: ”Niciodată! Am văzut în stenografie, așa, un un mod de relaxare și, efectiv, nu puteam sta și nici acum nu pot să stau nicio zi fără să nu stenografiez sau fără să descifrez ceva. Egoismul acesta, ca să îl numesc așa, a venit din faptul că mi s-au închis toate ușile în față. Și m-am întristat foarte tare. Nicicum director de școală nu s-a arătat interesat de un curs opțional de stenografie. Ba, mai mult, mi s-a vorbit așa, că au câteva ore la clasele de filologie, dar sunt acoperite. Adică eu veneam șefă de promoție la postliceal și eram, efectiv, ignorată. Și mi-am promis, pec e aveam mai scump pe lume, că pe nimeni, niciodată, nu îl voi mai învăța stenografie”.
Lucrurile s-au schimbat în urma colaborării la filmul despre Nicolae Ceaușescu, atunci când a văzut că această profesie își are încă pasionații ei și că munca aceasta trebuie dusă mai departe. Și așa a ajuns Daciana Frățilă la celălalt vis al ei: „Visam să ajung să organizez un eveniment și să le vorbesc oamenilor despre stenografie, chiar dacă s-a dus totul pe apa sâmbetei în România cu materia aceasta. Deși alte țări o folosesc. Eu a trebuit să îmi fac cont pe instagram ca să văd că India, Olanda, Germania folosesc stenografia. Noi nu o mai folosim. Au și olimpiade de stenografie”.
Stenograma romanului Dracula – Bram Stoker
A organizat primul eveniment despre stenografie la Caffe Wien, la sfârșitul lunii februarie a acestui an. Surprinzător, a fost un moment apreciat și un extraordinar imbold pentru a continua. Al doilea eveniment va avea loc în 26 aprilie. Daciana va ține o lecție deschisă, la Coolturada, pe strada Liviu Rebreanu, nr. 22, oara 18.00. Acestui eveniment, cel mai probabil, îi va urma un atelier de stenografie, pe care Daciana îl va anunța perioada următoare.
Ce înseamnă pentru Daciana stenografia? O spune la modul cel mai plastic, ca pe o formulă de dependență: „Mi s-a întipărit atât de bine stenografia în minte, încât dacă văd un text în limba română, eu îi văd direct stenograma”.
Ce este stenografia?
Stenografia (cuvânt provenit din grecescul “stenos” – “strâns”/”scurt” și “graphe” – “scriere”) denumește tehnica folosirii unor semne convenționale, pentru a scrie într-un ritm la fel de rapid precum vorbirea. Nu este nici pe departe o invenție a epocii moderne.Primele informații legate de utilizarea unui asemenea sistem de scriere rapidă sunt menționate în opera lui Diogenes Laertius, poet și doxograf (comentator al gândirii filozofice antice grecești), din secolul al III-lea î. Hr., acesta consemnând faptul ca Xenofon, cu mai mult de o sută de ani înaintea sa, obișnuia să folosească stenografierea pentru a transcrie discursurile lui Socrate.
Stenogramă Biblie
Aproximativ în aceeași epocă, în Egipt, scribii, în administrație, corespondență, tranzacții comerciale, texte literare sau științifice, apelau la scrierea hieratică, aceasta permițându-le să scrie rapid, simplificând hieroglifele. Un alt tip de scriere simplificată era „demotica” (din grecescul „demotikos” – „popular”), o variantă și mai simplă a hieraticii, așa cum s-a descoperit pe „Piatra din Rosetta” (pe care este consemnat același text, în hieroglifică, demotică și greacă). În anul 63 î. Hr., Tiron, un sclav-secretar al lui Cicero (om de stat roman), a inventat propria metodă de stenografiere, bazată pe 1100 de semne, printre care se află și bine-cunoscutul astăzi & (și), rezultat din legătura literelor din cuvântul latinesc et.
Sistemul lui Tiron, utilizat mai bine de un mileniu, stă la originea stenografiei moderne. În Evul Mediu, stenografia se învăța în școlile înființate în cadrul bisericilor. În 1602, a fost publicat primul tratat de scriere rapidă, de către John Willis, care se folosea de 29 de semne – forme geometrice diferite – linie, punct, cerc etc. Secolul al XIX-lea a însemnat și pătrunderea treptată a stenografiei în mediile jurnalistice și judiciare. Odată cu inventarea mașinii de scris, stenografia a fost concurată tot mai mult de stenotipie – care însemna redactarea unui text tot la un fel de mașină de scris, dar cu mai puține semne și, ulterior, de „mașina de înregistrat”, adică fonograful lui Edison. Până în anii 2000 (și, în unele părți, chiar și în prezent), stenografia s-a folosit pentru a transcrie, mai ales, dezbaterile parlamentare, preferându-se, la momentul actual, tehnicile de înregistrare audio-vizuală.
În România, un sistem stenografic, cu 24 de semne grafice, a fost creat în 1908, de către Henri Stahl, scriitor, istoric și jurist, discipol al lui Nicolae Iorga. Metoda sa (valorificând un schelet consonantic) permite scrierea a 180 de cuvinte pe minut.
Sâmbătă, 20 aprilie, s-a desfășurat a 28-a ediție a Crosului Primăverii de la Sovata, la care a participat și o sportivă din Mediaș.
Concursul a avut loc pe străzile stațiunii pe un traseu de 4 kilometri, fiind destinat tuturor categoriilor de vârstă feminin și masculin.
La startul competiției s-a aflat și Vanesa Giangu. Atleta legitimată la Clubul Sportiv Școlar Mediaș a alergat fără probleme cei 4.000 de metri ai cursei, pe care a încheiat-o pe prima poziție la categoria juniori 2.
De altfel, Vanesa este o „veterană” a Crosului Sovatei, ea participând la această competiție încă din 2015, atunci când s-a clasat tot pe primul loc.
„O felicităm pe Vanesa Giangu pentru acest rezultat, îl felicităm pe antrenorul Vasile Herman care o îndrumă neîntrerupt de aproape un deceniu și-i dorim axentistei noastre să continue pe panta ascendentă a competițiilor naționale și internaționale din domeniul atletismului”, au transmis reprezentanții Liceului Teoretic „Axente Sever” Mediaș.
Marian Cristian Minae, al doilea suspect în cazul asasinării omului de afaceri Adrian Kreiner, a acceptat să fie adus în ţară din Irlanda, iar de luni încep procedurile de predare, a anunţat sâmbătă ministrul Justiţiei, Alina Gorghiu.
„Vreau să vă dau câteva date despre un dosar important pentru statul român. Este vorba de dosarul Kreiner, crima odioasă de la Sibiu.
Vineri, a avut loc termenul la instanţa din Irlanda şi unul dintre inculpaţi, unul dintre fugari, pe numele lui Cristian Marian Minae, a consimţit la predare.
Asta înseamnă că, de luni, vom începe procedurile de predare.
Poliţia Română, ANP, Ministerul Justiţiei, vă asigur că vor fi foarte atente, astfel încât întreaga procedură de predare să se deruleze în bună regulă”, a spus Gorghiu, într-un mesaj pe Facebook.
Doi dintre cei trei bărbaţi care l-ar fi bătut şi ucis pe omul de afaceri au fost prinşi în Marea Britanie, unul în Scoţia – Laurenţiu Ghiţă, altul în Irlanda de Nord – Marian Cristian Minae.
Laurenţiu Ghiţă a fost adus în ţară în decembrie 2023, urmând ca Marian Cristian Minae să fie predat de autorităţile irlandeze săptămâna viitoare.
Al treilea individ implicat în crimă, Cosmin Costinel Zuleam, nu a fost încă prins.
Un complice al criminalilor, Ilie Sitariu, cel care le-a fost călăuză, a fost prins în ţară şi condamnat recent la 3 ani închisoare cu suspendare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului.
În prezent, grădinițele private devin tot mai populare, datorită serviciilor pe care le oferă copiilor. Aceste instituții de învățământ reprezintă o alternativă la grădinițele de stat, concentrându-se pe oferirea unei educații de înaltă calitate și pe dezvoltarea individuală a fiecărui copil.
În ultimii 10 ani, numărul copiilor care merg la creșe sau grădinițe private în țară a înregistrat o creștere semnificativă. Conform unei analize realizate de Clubul Copiilor pe baza rapoartelor despre sistemul educațional din România, publicate de Institutul Național de Statistică, în anul școlar 2013/2014, 16.739 de preșcolari, reprezentând 2.9% din totalul de preșcolari ai țării, erau înregistrați în grădinițe private. Însă, până în anul școlar 2021/2022, acest procent s-a aproape triplat, ajungând la 7.1%, adică la un număr total de 36.770.
Însă nu toate familiile își permit să ofere sume considerabile pentru aceste servicii. Numărul în creștere al elevilor, insuficiența locurilor disponibile în grădinițele de stat, inflația și costurile salariale în ascensiune ale personalului didactic au contribuit la creșterea semnificativă a costurilor învățământului privat în țară. În ultimii doi ani, creșterile cu peste 50% ale costurilor educației private pun o presiune tot mai mare pe bugetele multor familii. Astfel, chiar dacă părinții vor o educație oferită în grădinițele private, tarifele tot mai ridicate îi obligă să opteze pentru grădinițele de stat.
La finalul anului trecut, Clubul Copiilor a realizat o analiză amănunțită a costurilor pentru învățământul privat în România, cuprinzând peste 150 de instituții de învățământ preșcolar din orașele reședință de județ și capitală.
Costurile medii lunare pentru un copil care frecventează o creșă sau grădiniță privată în țară includ atât taxa lunară, cât și tariful pentru masă, care deseori este perceput separat. Aceste costuri variază în funcție de orașul în care se află instituția și de nivelul salarial din zona respectivă.
Costul mediu lunar pentru creșă ori grădiniță privată în Sibiu este de 1670 lei, ceea ce duce la un cost mediu lunar pentru o grădinița privată în Sibiu, raportat la salariul mediu net, de 35%.
Pentru a afla și mai multe despre cât plătesc părinții pentru a-și da copilul la o grădiniță privată, am vorbit cu mai mulți directori și reprezentanți ai unităților de învățământ private sibiene. Unii au fost binevoitori să răspundă, alții nu au dorit să ne comunice informații concrete, propunându-ne întâi o vizită la unitatea de învățământ, unde ne vor da informații și despre tarife. Au existat și cazuri în care pe site-ul grădiniței se afișa un tarif, iar discutând telefonic, taxa era cu totul alta, acest lucru datorându-se, spun ei, neactualizării site-ului.
Situația în Sibiu
În Sibiu, tarifele lunare pentru grădinițele private variază semnificativ în funcție de instituție, autorizări, meniu, servicii oferite și de durata programului. În acest material am analizat ofertele grădinițelor: Waldkinder, Grădinița Forumului German Sibiu, Grădinița Româno-Finlandeză ERI Sibiu, Tărâmul Zanelor, All 4 Joy, Pinochio Kindergarten, Disney, Calimero, Fram School și Openarms.
Topul începe cu Waldkinder: costul lunar este de 650 Euro pentru un program cuprins în intervalul 9:00 – 16:00, respectiv 8.15 – 17.00 (când include și intervalul de deplasare din și către Sibiu). Toate serviciile sunt incluse în taxa lunară pentru grădiniță, iar activitățile extra (deplasări locale, vizite, ateliere externe) se realizează în funcție de oportunitate și sunt parțial sau complet incluse în costul lunar. La Fram School programul de la 8:00 până la 16:00 costă 550 de euro. Programul scurt de la Grădinița All 4 Joy implică un cost de 1840 de lei, în timp ce programul lung ajunge la 2185 de lei (29 lei/zi mic dejun + 2 gustări + prânz 2 feluri).
Aproape același tarif îl are Pinochio Kindergarten, pentru programul lung părinții plătind de 2000 de lei, iar pentru programul scurt, 1800 de lei. Pe următorul loc este Grădinița Tărâmul Zânelor, unde tariful lunar pentru programul lung ajunge la 1350 de lei (+ 16 Lei Masa/Masa/Zi), iar pentru programul scurt la 1110 de lei (+12 Lei Masa/Zi).
La grădinița Româno-Finlandeză ERI Sibiu, taxa educațională lunară este pentru programul scurt între orele 08.00 – 14.00 –1.750 lei (grupa 2-3 ani) și 1.600 lei (grupa 3-6 ani). Programul lung, între orele 08.00 – 18.00, este de 2.050 lei/lună (grupa 2-3 ani) și 1.900 lei/lună (grupa 3-6 ani).
La Grădinița Forumului German Sibiu, tariful pentru program prelungit (8.00-17.00) este 1690 de lei, iar pentru rogram normal (8.00-13.00) 1560 de lei.
Următoarea grădiniță pe listă este Grădinița Disney. Aici, pentru programul lung părintele trebuie să scoată din buzunar 1100 de lei, iar pentru cel scurt 1000 de lei. La Calimero Kindergarten plătim pentru programul lung 1050 de lei (+masă) și 850 de lei pentru programul scurt.
Grădinița Openarms surprinde în ceea ce privește tarifele. Aici programul lung costă doar 75 de lei, iar programul scurt 70 de lei. Grădinița funcționează tot timpul anului, deci și în timpul vacanțelor.
Grădiniță
Program
Cost lunar (lei/euro)
Waldkinder
8:15 – 17:00 (cu deplasare)
650 Euro
Fram School
8:00 – 16:00
550 Euro
Grădinița All 4 Joy
Program scurt
1840 lei
Grădinița All 4 Joy
Program lung
2185 lei
Pinochio Kindergarten
Program lung
2000 lei
Pinochio Kindergarten
Program scurt
1800 lei
Grădinița Tărâmul Zânelor
Program lung
1350 lei (+16 lei/zi)
Grădinița Tărâmul Zânelor
Program scurt
1110 lei (+12 lei/zi)
Grădinița Româno-Finlandeză ERI Sibiu
Program scurt (2-3 ani)
1750 lei
Grădinița Româno-Finlandeză ERI Sibiu
Program scurt (3-6 ani)
1600 lei
Grădinița Româno-Finlandeză ERI Sibiu
Program lung (2-3 ani)
2050 lei
Grădinița Româno-Finlandeză ERI Sibiu
Program lung (3-6 ani)
1900 lei
Grădinița Forumului German Sibiu
Program prelungit
1690 lei
Grădinița Forumului German Sibiu
Program normal
1560 lei
Grădinița Disney
Program lung
1100 lei
Grădinița Disney
Program scurt
1000 lei
Calimero Kindergarten
Program lung
1050 lei
Calimero Kindergarten
Program scurt
850 lei
Grădinița Openarms
Program lung
75 lei
Grădinița Openarms
Program scurt
70 lei
Este evident că grădinițele private au devenit din ce în ce mai populare în România, datorită avantajelor pe care le oferă în privința calității educației și a preocupării pentru dezvoltarea individuală a copiilor. Cu toate acestea, creșterea semnificativă a costurilor învățământului privat a pus o presiune considerabilă asupra bugetelor familiilor, ceea ce face ca accesul la aceste instituții să fie dificil pentru multe categorii sociale.
Primarii din județul Sibiu și Consiliul Județean Sibiu s-au mișcat bine în ceea ce privește depunerea proiectelor în programul național de investiții „Anghel Saligny”.
Astfel, la nivelul județului Sibiu au fost aprobate 116 proiecte, a căror valoarea totală se ridică la aproape 1,1 miliarde de lei. Până în această săptămână, s-au semnat actele pentru aproape 70 de proiecte. Ce-i drept, contractele sunt semnate în ultimii 2-3 ani, astfel că investițiile de la bugetul de stat sunt majoritatea în faza de început a proiectului, adică de pregătire a documentațiilor tehnice.
Primarii și-au făcut datoria față de comunitățile pe care le reprezintă și au obținut finanțarea pentru proiecte, iar acum rămâne ca Guvernul să-și respecte obligațiile și să deconteze fondurile pe măsura ce proiectele avansează. Totodată, va ieși în evidență și capacitatea administrativă a primarilor de a organiza licitațiile din cadrul proiectelor și de a urgenta lucrările acolo unde se poate.
În aceste zile, Prefectura Sibiu a anunțat că Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MLPDA) a virat, până la în prezent, suma de 85.706.187,33 lei, însumând facturile depuse de beneficiari pentru proiecte care vizează reabilitarea și modernizarea infrastructurii rutiere, construirea sau refacerea unor poduri, precum și înființarea sau modernizarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă, a rețelelor de canalizare, a stațiilor de epurare și a sistemelor de distribuire a gazelor naturale, depuse prin Programul național de investiții ”Anghel Saligny” pentru unitățile administrativ-teritoriale din județul Sibiu.
Așadar, lucrurile încep să se miște, iar infrastructura județului Sibiu după implementarea acestor proiecte va fi una pe măsura așteptărilor de confort ale cetățenilor ce locuiesc în apropierea zonelor urbane. Aceste proiecte vin să completeze alte proiecte derulate în deceniile trecute pentru îmbunătățirea infrastructurii, atât din fonduri europene, cât și din fonduri guvernamentale.
Șanse reduse pentru localitățile mici
Programul național de investiții este un program multianual, finanțat de la bugetul de stat, coordonat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, și are ca obiectiv general creșterea coeziunii teritoriale prin echiparea unităților administrativ-teritoriale cu dotări tehnico-edilitare și de acces la căile de comunicație, îmbunătățirea atât a condițiilor de viață, cât și a standardelor de muncă pentru toți locuitorii României. Contractele semnate în cadrul programului vizează modernizarea infrastructurii de transport, alimentare cu apă și extindere rețele hidroedilitare.
Din păcate, însă vor continua să fie în județ sate întregi fără apă, canal și gaz metan, în special în comunele cu populație de sub 2.000 de locuitori sau aflate la mare distanță de localitatea principală, iar soluții nu par să se arete prea curând. Aici, pentru un primar de comună cu populație de 2.000 de locuitori este o mare provocare în a atrage fonduri de la Guvern, mai ales că că nici veniturile proprii la bugetul comunei, de multe ori, nu sunt suficiente. În aceste condiții, fondurile guvernamentale sunt șansa la dezvoltarea acestor comune, dar „abilitatea politică” a primarului reprezintă un factor decisiv.
La invitația companiei Harting am fost prezenți la Hannovra, la conferința de presă de acum câteva săptămâni, creată special pentru a transmite, prin intermediul jurnaliștilor, detalii cu privire la cea mai mare expoziție industrială din Europa, Hannover Messe, care are loc în perioada 22-26 aprilie 2024
Hannover Messe („Târgul de la Hanovra”) este unul dintre cele mai mari târguri comerciale din lume, dedicat dezvoltării industriei. Evenimentul este organizat de Deutsche Messe AG și desfășurat pe centrul de expoziții din Hanovra, Germania. De obicei, există aproximativ 4000 de expozanți, 1800 speakeri și peste 200.000 de vizitatori, pe parcursul celor 4 zile de expoziție.
Prima parte a zilei a fost dedicată discursurilor invitaților, începând cu Dr. Jochen Köckler CEO, Deutsche Messe AG, urmat de H.E. Laila Stenseng, Ambasadorul Norvegiei în Germania, continuând cu domnul Per Niederbach, Ministrul Comerțului, Investițiilor și Inovației din Norvegia. Prezentările au fost încheiate de Dr. Fabian Bause, Product Manager și Director Vânzări, Beckhoff Automation GmbH & Co. KG, care a făcut o introducere în conceptul AI (Inteligența Artificială) și Automatizări
„Cu tema principală „Energizing a Sustainable Industry”, 4.000 de expozanți, reprezentanți de top din politică și industrie și cu Norvegia ca țară parteneră, Hannover Messe 2024 este platforma ideală pentru dezlvotarea și energizarea unei noi ere a industriilor sustenabile”, a declarat Dr. Jochen Köckler, CEO a Deutsche Messe AG, descriind mediul în care are loc anul acesta Hannover Messe.
video Sibiu 100% Hannover Messe 2024
Temele majore ale expoziției din acest an sunt producția inteligentă și neutră din punct de vedere al carbonului, AI Inteligența Artificială, hidrogen și soluții energetice intersectoriale.
”Vizitatorii Hannover Messe caută soluții despre cum pot folosi automatizarea, inteligența artificială, energiile regenerabile sau hidrogenul într-un mod semnificativ”,
a spus Köckler.
În cadrul prezentărilor principale de la avanpremiera presei comerciale, Köckler a subliniat că inteligența artificială catapultează digitalizarea industrială la noi culmi, revoluționând industria, făcând procesele mai eficiente și adăugând valoare. AI (Inteligența Artificială), a spus el, permite companiilor să scurteze timpii de dezvoltare economisind în același timp resurse și energie.
În acest an, peste 300 de delegații economice sunt așteptate să participe la târg. În primul rând, cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, va deschide Hannover Messe, împreună cu prim-ministrul Norvegiei, Jonas Gahr Støre. Printre demnitari prezenți vor fi și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și ministrul german al economiei, Robert Habeck.
Companiile prezente la lansare, precum și Universități Tehnice din Germania care au proiecte de cercetare, ne-au impresionat cu standuri, machete de prezentare, demonstrații practice Harting, BECKHOFF, Continental, EMERSON, exoIQ, FESTO, Fraunhofer, Hanwha Q CELLS, Hexagon, Igus, Schneider Electric, smartFactory, TechnoRobotics, Ziehl-Abegg, precum și multe altele vor fi prezente la Expoziția de la Hanovra.
E o oportunitate pentru companiile startup care vor fi vazute de mulți vizitatori si se pot lansa rapid pe o piața cu dinamică accelerată,
declară unul dintre speakeri
Industrii 4.0 – concept
În anul 2019 – Industria 4.0 a implicat Inteligența Artificială, în optimizarea proceselor și a accelerat automatizarea cu scopul de a reduce consumul de energie.
Inițial automatizarea și AI (inteligența Artificială) a avut impact doar în rândul echipamentelor și a muncitorilor din fabrică dar ulterior a fost extins și în zona birourilor.
După cum declară Dr. Fabian Bause , de la Beckhoff Automation – Automatizare, AI (Inteligența Artificială) și GenAI, influențează pe toată lumea. E o metoda care ajută să automatizezi procese, sisteme, pana la utilaje, este cheia unei economii sustenabile.
AI @ Machine Learning, care are la bază folosirea datelor gestionate cu suportul Inteligenței Artificiale, generează soluții rapide cu o viteză uimitoare.
În ceea ce privește Hidrogenul, ca sursă de energie la scară largă, sunt companii care deja au implementate soluții, precum Continental (aflați la expoziție) dar e nevoie de decizii politice hotarâte pentru a legifera acest sector și pentru accelerarea cercetărilor intensive, după cume reiese din prezentările de la Hannover Messe.
Novegia – partenerul principal al Hannover Messe 2024
Partenerul principal al Târgului de anul acesta Hannover Messe 2204 este Norvegia, care prin reprezentanții aflați la conferință confirmă faptul că soluția pentru schimbările climatice necesită un efort global iar împreună cu alte țări, fac eforturi pentru a defini direcția corectă. ”Energia este importantă si stă la baza relației cu Germania, care folosește foarte multă energie în industrie. Ambele țări își propun să ofere soluții energetice noi, printre care și Hidrogen. Norvegia este cunoscută ca o țară unde a fost lansat conceptul de Industrie Verde, a industriilor de tranziție iar pentru a ajunge în acest punct și a fi lideri, alocă resurse semnificative în HUB-urile de inovație și sustenabilitate. Țara cu cea mai mare penetrare a mașinilor electrice, din întreaga lume, este Norvegia. De asemenea este un jucător important în creare energiei offshore, având cele mai mari parcuri de eoliene flotante, fiind furnizorul principal, de energie regenerabilă – verde, gaz natural, energie electrică și în curând Hidrogen, din Europa
Hannover Messe 2024 își deschide porțile luni 22 aprilie și până vineri 26 aprilie puteți intra în lumea inovațiilor, soluțiilor energetice noi, Inteligenței Artificiale.
Consumul de droguri în România a devenit o problemă de sănătate publică și o vulnerabilitate la securitatea națională, potrivit unei declarații a președintelui României, Klaus Iohannis, făcută la sfârșitul anului trecut. Pe de altă parte, un mesaj esențial al analizei Raportului european privind drogurile din 2023 relevă că impactul consumului de droguri ilegale se observă acum pretutindeni în societatea noastră.
Aproape toate substanțele cu proprietăți psihoactive au potențialul de a fi utilizate ca drog. Aceasta înseamnă că toatălumea poate fi afectată, direct sau indirect, de consumul de droguri ilegale și de problemele asociate acestuia. Sunt aproape 1.000 de substanțe psihoactive recunoscute de Agenția Europeană Antidrog și care intră și în România. Iar semnalele la nivelul județului Sibiu nu sunt nici ele deloc liniștitoare. Într-o declarație recentă a șefului Poliției Sibiu, Sebastian Veștemeanu preciza că Sibiul este pe locul doi în țară, după București, la numărul de depistări de persoane având droguri asupra lor.
Campanii, campanii
Sibiul nu duce lipsă, din fericire, de campanii de conștientizare a pericolului și a consecințelor consumului de droguri. Ai fi tentat chiar să crezi că e un trend acesta, al campaniilor antidrog, o modă preluată de tot mai multe instituții publice, ONG-uri ori entități private. Aproape că nu exiști, ca implicare civică, dacă nu organizezi măcar o acțiune antidrog. Pe de altă parte, această amploare a acțiunilor dedicate fenomenului este, mai ales, un semnal de alarmă tras în direcția unei probleme scăpate de sub control. E de apreciat, în acest sens, proiectul Crucii Roșii, care a înțeles că o astfel de campanie trebuie să fie una constantă, de durată, cu acoperire în tot județul și cu implicarea instituțiilor publice și, esențial, a cât mai multor copii și părinți.
Ceea ce lipsește din peisaj e însă tocmai… furnizorul de drog. Societatea civilă își face treaba. Pune laolaltă instituții, semnalează mereu că România chiar are o problemă majoră în privința consumului de drog, se ”agață” de declarațiile oficiale ale poliției și ale demnitarilor pentru a conștientiza întreaga societate de escaladarea fenomenului. Însă dealerii de drog sunt ca o fata morgana. Toți vorbesc de ei, însă mai nimeni nu reușește să dea de urma lor. Foarte rar e semnalat câte un caz izolat în care e prins câte un distribuitor, și mai rar se face vorbire de câte un trafiacant condamnat. Ca un făcut, nimeni nu reușește să ajungă la ei, deși toți consumatorii depistați își procură totuși de undeva marfa, au conexiuni cu astfel de persoane, pot da indicii relevante.
Consum ”autorizat”
Nu cu multă vreme în urmă, un polițist care făcea parte din dispozitivele de supraveghere ale festivalului Untold îmi povestea cum, repartizat la eveniment, observase tineri consumând droguri. La modul explicit. La sesizarea ”superiorilor”, i s-a comunicat că tinerii vin acolo să se simtă bine și să cheltuie bani și nu e de datoria lor să îi ”inoportuneze”.
Cineva nu își face treaba. Și cred că e momentul ca declarațiile politice, ”instituționale”, să se scuture de demagogie și să se traducă în acțiuni concrete, punctuale. Cu o operativitate măcar de genul celei în care ni se comunică cum bătrânica X a fost prinsă vânzând pătrunjel la colțul casei.
În contextul aniversării a 144 de ani de la înființare, Banca Națională a României a organizat cea de-a patra ediție a evenimentului ”Zilele Porților Deschise”.
Agenția B.N.R. din Sibiu, și-a deschis și ea porțile ieri, 18 aprilie, și le-a închis astăzi, 19 aprilie. În aceste două zile, sibienii au avut oportunitatea să vadă expoziția permanentă de monede, să viziteze vechea casă de valori, unde mai sunt prezente seifuri, și să se informeze, din materialele puse la dispoziție de conducerea instituției, despre istoria și identitatea Băncii Naționale a României. Oameni de toate vârstele au trecut pragul BNR-ului și au fost primiți de către angajații instituției, beneficiind de un tur ghidat al instituției.
Din istoria Agenției BNR Sibiu
După încheierea Primului Război Mondial şi Marea Unire din 1918, BNR se afla în fața unui nou început, prin extinderea activității la nivel naţional şi dezvoltarea reţelei sale de sucursale şi agenții. La 6 noiembrie 1919, Consiliul general al BNR a decis înființarea primelor sale agenții din Transilvania, inclusiv la Sibiu. După ce guvernatorul I. G. Bibicescu a solicitat urgentarea începerii activității acestora, în ziua de 26 iunie 1921 are loc inaugurarea festivă a sediului BNR din Sibiu.
Principala operațiune derulată în primii ani de activitate a fost realizarea unificării monetare, prin retragerea din circulație a însemnelor monetare străine, în contextul în care, după Unire, leul a devenit unitatea monetară oficială pe întreg teritoriul românesc. Datorită volumului ridicat al operațiunilor derulate Consiliul de Administrație al BNR a decis transformarea agenției Sibiu în sucursală.
Între 1921-1950, Agenția (Sucursala) BNR Sibiu şi- a desfăşurat activitatea în imobilul preluat de la fost aSediul Sucursalei BNR Sibiu (1921-1950)Banca Austro-Ungară, situat pe strada General Magheru nr. 14. În perioada martie – septembrie 1944, Banca Națională a României a evacuat o secție a Serviciului fabricarea biletelor la Răşinari, lângă Sibiu. Din anul 1950, Sucursala Sibiu a BNR funcționează în actualul sediu, situat pe strada Mitropoliei nr. 16, imobil în care şi-a desfăşurat activitatea între anii 1872 -1948 Banca Albina”- instituție de credit şi economii.
Din 2011, Agenția BNR Sibiu
Până în anul 1968 funcţionează ca Filială raională, Sibiul fiind inclus în Regiunea Braşov. În urma reorganizării teritoriale din anul 1968, filiala raională devine Sucursala județeană Sibiu. Până în anul 1989 atribuțiile băncii au fost acelea ale unei bănci cornerciale, desfăşurând activități de creditare pentru agenții economici, unele operațiuni specifice destinate persoanelor fizice, era centru unic de decontare etc. După 1990, Banca Națională a României revine, treptat, la normalitate şi îşi reia atribuțiile firești de bancă centrală. Sucursala județeană Sibiu a Băncii Naționale a României a funcționat din 1990 până în 2011, când a devenit Agenția BNR Sibiu.
