Administraţia Naţională de Meteorologie a emis, duminică, o informare meteo de ploi pentru toată ţara, valabilă până luni, la ora 15.
Potrivit ANM, începând de duminică și până luni, la ora 15, aria ploilor va fi în extindere treptată dinspre sud-vest şi va cuprinde toate regiunile.
În intervale scurte de timp sau prin acumulare, cantităţile de apă vor fi local de 10 – 15 l/mp, iar în Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi în jumătatea de sud a Moldovei, pe arii restrânse de peste 30 l/mp.
Vântul va avea local şi temporar intensificări în regiunile sudice şi sud-estice cu viteze în general între 45 şi 55 km/h.
„Marţi, ploile se vor extinde din nou, iar mai ales în zonele de munte şi în sud-vest se vor acumula cantităţi însemnate de apă. Vântul se va intensifica în cea mai mare parte a ţării”, atenţionează meteorologii.
Administraţia Naţională de Meteorologie a emis, duminică, și o atenţionare Cod galben de ninsori însemnate cantitativ pentru Carpaţii Meridionali şi Carpaţii de Curbură, ce va intra în vigoare luni, la ora 18.
Potrivit ANM, până marţi, la ora 12, la altitudini de peste 1.500 de metri în Carpaţii Meridionali şi în Carpaţii de Curbură vor predomina ninsorile, local însemnate cantitativ şi se va depune strat de zăpadă.
Judeţele care se vor afla parţial sub Cod galben de ninsori sunt: Caraş – Severin, Hunedoara, Alba, Sibiu, Braşov, Covasna, Vrancea, Buzău, Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Vâlcea, Gorj şi Mehedinţi.
Primăria Sibiu inițiază o nouă sesiune a programului de bugetare participativă. În acest scop, primarul Astrid Fodor supune aprobării Consiliului Local Sibiu Regulamentul pentru desfășurarea acestei acțiuni.
“Organizăm anul acesta o nouă sesiune a programului de bugetare participativă din dorința de a afla ce proiecte își doresc sibienii să propună pentru orașul lor sau pentru cartierul lor. Va fi un exercițiu bun de implicare a cetățenilor în procesul decizional care privește proiectele de dezvoltare și, de aceea, sper ca aceștia să participe în număr cât mai mare. Cetățenii sunt cei mai apropiați de problemele cu care se confruntă în oraș, acest program fiind un instrument foarte util pentru ca noi să aflăm soluțiile pe care le propun”, transmite Astrid Fodor, primarul municipiului Sibiu.
Care sunt domeniile și cine poate depune proiecte
La această sesiune a programului de bugetare participativă pot participa toți cetățenii interesați care au împlinit vârsta de cel puțin 18 ani și au domiciliul sau reședința în municipiul Sibiu.
Prin Regulament se stabilesc 6 tematici în care proiectul depus de cetățean trebuie încadrat prin completarea formularului:
1. Sibiu Oraș ACCESIBIL – Mobilitate și infrastructură urbană (alei, trotuare, zone pietonale; accesibilitate și siguranța circulației; îmbunătățirea căilor de acces, fluidizarea traficului, crearea de infrastructuri pentru siguranța rutieră, creșterea gradului de accesibilitate, pentru persoanele cu dizabilități, propuneri de zone cu restricție auto, piste pentru biciclete, sisteme de supraveghere video etc.)
2. Sibiu Oraș VERDE – Spații verzi (înființare, amenajare, dotare, plantare arbori, arbuști etc.);
3. Sibiu Oraș RECREATIV – Spații publice și locuri de joacă (mobilier stradal, iluminat public, piațete etc – amenajare, dotări etc.);
4. Sibiu Oraș INTELIGENT – Digitalizare/Smart City;
5. Sibiu Oraș EDUCAT – domeniul educației;
6. Sibiu Oraș în MIȘCARE – domeniul sportului.
Cum se vor putea depune proiectele?
Depunerea proiectelor se va putea face exclusiv online, pe site-ul Primăriei Sibiu, începând din data de 10 mai. Un cetățean poate depune un singur proiect pe fiecare dintre cele 6 arii tematice. Bugetul maxim al fiecărui proiect se va încadra în 150.000 Euro.
Cetățenii pot beneficia de asistență pentru crearea contului, depunerea de proiecte într-un punct suport amenajat în acest scop la sediul Primăriei Municipiului Sibiu din str. S. Brukenthal nr. 2, la Centrul de informații pentru Cetățeni.
În ce perioadă se vor putea depune proiectele?
Proiectele se vor putea depune în perioada 10 mai – 10 iunie 2024. Acestea vor fi apoi analizate din punct de vedere tehnic, financiar și juridic până la finalul lunii iulie de către o comisie de evaluare. În perioada 1 -16 august toate proiectele declarate eligibile vor fi afișate pe platforma dedicată și vor intra în etapa de vot. Rezultatele votului vor fi anunțate de Primăria Sibiu în 30 august 2024. Proiectul cu cel mai mare număr de voturi din fiecare arie tematică va fi selectat spre finanțare, fie ca proiect de sine stătător, fie ca parte dintr-un proiect mai amplu.
Mai multe detalii cu privire la desfășurarea acestei acțiuni vor fi disponibile în Regulamentul integral al programului care va fi afișat pe site-ul Primăriei după aprobarea acestuia de către Consiliul Local Sibiu.
Cu prilejul sărbătoririi Zilei Forțelor Terestre Române şi a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă, patronul spiritual al acestei categorii de forțe, Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu va organiza:
· în data de 23 aprilie 2024, începând cu ora 10.00, Ceremonia de depuneri de coroane și jerbe de flori la „Monumentul ostaşului din toate timpurile”, amplasat în faţa Cercului Militar din Sibiu;
· în data de 23 aprilie 2024, în intervalul orar 11.00 – 14.00, Ziua Porţilor Deschise, la sediul instituției din str. Revoluţiei, nr. 3-5;
· în perioada 23 aprilie – 5 mai a.c., zilnic, în intervalul orar 09.00 – 16.00, expoziția foto-documentară intitulată „Pagini din istoria Forțele Terestre Române”, expusă în cadrul Cercului Militar din Sibiu.
În perioada 23–26 aprilie 2024, studenții Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, promoția 2024, sub conducerea instructorilor și cadrelor didactice vor desfășura, în poligonul Perii Dăii, exercițiul de antrenament în teren, tactic integrator, FTX (Field Training Exercise) „CADET 2024”.
Având ca obiectiv principal aplicarea teoriei în practică, exercițiul va oferi studenților condițiile favorabile planificării, conducerii și desfășurării acțiunilor militare adaptate la cerințele mediului operațional actual.
Exercițiu complex, cu angrenarea și a celorlalte structuri specializate
Utilizând tehnică de luptă specifică Forțelor Terestre Române (transportoare Piranha V, VAMTAC, tancuri, obuziere, aruncătoare, tehnică specifică de Geniu, Apărare CBRN și de sprijin logistic), un sistem de comandă și control realizat cu mijloace de comunicații moderne, drone cu rol important atât în asigurarea informațiilor, cât și în producerea efectelor letale, și sprijiniți de aviație de atac la sol (IAR 99 Șoim și elicoptere IAR 330 Puma SOCAT), studenții vor desfășura activități de instruire cu caracter interarme și întrunit, atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte, după un scenariu tactic racordat la realitățile câmpului de luptă actual.
O atenție deosebită este acordată și colaborării cu structurile specializate din cadrul Serviciului Român de Informații și Inspectoratului de Poliție Județean Sibiu, care vor fi angrenate în exercițiu.
Sâmbătă seara, în jurul orei 23.30, polițiștii Biroului Rutier Sibiu au intervenit la un accident rutier produs pe strada Prelungirea Mihai Viteazu, din Șelimbăr.
Din primele cercetări efectuate a rezultat că, în timp ce conducea un autoturism pe banda 1 a străzii amintite, un tânăr în vârstă de 25 de ani, din județul Vâlcea nu s-ar fi asigurat la schimbarea benzii de deplasare și la efectuarea virajului la stânga, intrând în coliziune cu un autoturism condus pe aceeași direcție, pe banda 2 de către un alt tânăr, în vârstă de 19 ani, din Nocrich.
În urma coliziunii a rezultat vătămarea corporală a pasagerei din autoturismul condus pe banda 2, o tânără în vârstă de 19 ani, din Nocrich, care a fost transportată la spital, fără a necesita internarea.
„Cei doi conducători auto au fost testați cu aparatele din dotare, rezultatele fiind negative atât la consumul de alcool, cât și la consumul de substanțe psihoactive.
În cauză, la nivelul Biroului Rutier Sibiu, se efectuează cercetări în cadrul unui dosar penal care vizează săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă”, spune Elena Welter, purtătorul de cuvânt al IPJ Sibiu.
„Două echipaje SMURD, dintre care unul cu medic au intervenit aseară în jurul orei orei 23:30 la un accident rutier pe strada Prelungirea Mihai Viteazu din Șelimbăr.
Echipajul SMURD a transportat la UPU Sibiu o femeie în vârstă de 19 ani care prezenta escoriații”, a precizat purtătorul de cuvânt al ISU Sibiu, sublocotenent Andreea Ștefan.
Peste 130 de copii din cinci parohii au participat, sâmbătă, la un atelier de pictură pe sticlă organizat în localitatea Agârbiciu.
Căminul cultural din localitatea Agârbiciu a fost plin de copiii prezenți la atelierul de pictat icoane pe sticlă.
Peste 130 de copii din parohiile Agârbiciu, Șoala, Șeica Mică, Șeica Mare și Calvaser au fost luat parte la un atelier organizat de către preotul din Agârbiciu, Alexandru Armie.
La organizarea evenimentului au contribuit reprezentanții Școlii Gimnaziale din Agârbiciu, dar și autoritățile locale din Axente Sever.
Mai mulți preoți din zonă fac parte dintr-un cerc misionar și astfel au decis ca astfel de ateliere de pictat icoane să se desfășoare în fiecare parohie din cadrul cercului misionar.
Sâmbătă, copiii prezenți la evenimentul din Agârbiciu au primit toate ustensilele necesare, iar după câteva ore de muncă, din mâinile lor talentate au ieșit lucrări foarte frumoase.
La eveniment au participat edilul șef din Axente Sever, Marius Grecu, preoții parohi din Agârbiciu, Șoala, Calvaser și Șeica Mică, precum și directorul Școlii Gimnaziale Axente Sever, Constantin Dumitru.
„Ne aflăm în Postul Mare care ne călăuzește către trăirea bucuriei Tainei Învierii Domnului Nostru Iisus Hristos, evenimentul cel mai important al creștinismului.
Am găsit acesta ca un moment potrivit să organizăm în Parohia Agârbiciu Atelierul de pictat icoane pe sticlă, aflat acum la a doua ediție.
Activitatea a plecat de la inițiativa colegului nostru, părintele Adrian-Florin Moga de la Parohia Șoala, fiind îmbrățișată ca o activitate de grup a Cercului Pastoral-Misionar Valea Buii din care face parte și parohia noastră Agârbiciu.
Atelierul s-a desfășurat cu binecuvântarea ÎPS Părinte Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului și a Părintelui Protopop Ioan-Ovidiu Găban, protopopul Mediașului.
Inițiativa noastră a găsit de la început o foarte frumoasă și susțintă implicare din partea domnului Constantin Dumitru, directorul Școlii Gimnaziale, precum și a domnului primar Marius Grecu, realizându-se o frumoasă colaborare între Biserică, Școală și Primărie.
Această ediție a fost onorată de prezența a peste 130 de participanți, cu vârste cuprinse între 6 și 15 ani, adunați în frumosul Cămin cultural din Agârbiciu din 5 parohii: Agârbiciu, Șoala, Axente Sever, Șeica Mică și Calvaser.
Cadrele didactice ale Școlii Gimnaziale Agârbiciu, împreună cu preoții colegi și soțiile acestora, au coordonat copiii făcând ca la sfârșitul zilei să se vadă frumusețea roadelor muncii tuturor celor care au pictat icoane pe sticlă.
A fost o zi în care toți cei prezenți (unii veniți chiar și de la Sibiu) s-au simțit cu sufletul plin de fericire, fapt ce ne-a făcut pe toți să simțim mai intens apropierea Zilei celei mari a Învieri”, a declarat preotul paroh Alexandru Armie.
Când ţi-e lumea mai dragă, în postul Sfintei Învieri, în mireasma narciselor, când o tainică adiere ca o mătase de lumină atinge inima omului cu un dor de potirul cerului, a plecat un sfânt la Domnul. Părintele Petru.
Iată un ultim cuvânt pentru noi, căci pe toţi ne-a iubit şi ne-a purtat în rugăciunile sale, drepţi şi păcătoşi deopotrivă. Bun de pus la inimă, căci în vremuri de restrişte fi-va mângâiere multora:
„Vă las în grija Mântuitorului şi a Preacuratei Sale Maici! Să aveţi grijă de credinţa voastră, să nu o vindeţi! Trăiţi ortodox ca toţi străbunii noştri şi să nu uitaţi de jertfa lor, să nu fie zadarnică jertfa lor! Dumnezeu nu-i va părăsi pe ai Lui! Să nu vă temeţi de vremurile care vin, că trebuie să se împlinească toate câte s-au scris! Luptaţi cu rugăciunea şi cu postul pentru Credinţa voastră şi a copiilor voştri! Eu… acum mă duc să mijlocesc mai mult pentru cei care aţi rămas aici în această vale a plângerii. Iertaţi-mă dacă v-am greşit cu ceva în această viaţă şi ceea ce aţi văzut bun la mine… Să urmaţi şi să transmiteţi mai departe. Vă iubesc pe toţi şi vă las în grija Maicii Domnului! Să nu vă depărtaţi de Biserică, de Sfânta Ortodoxie! Nu există mântuire şi Har în altă parte! Vă voi purta întotdeauna cu drag în rugăciune în faţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Să nu mă uitaţi în rugăciunile voastre şi să aveţi grijă de mântuirea voastră!”
La fel ne-au lăsat în grija Mântuitorului, a Preacuratei Sale Maici, a Bisericii strămoşeşti, a părintelui Arsenie, a sfinţilor închisorilor, a sfinţilor români şi a tuturor sfinţilor şi alţi părinţi sfinţiţi care au plecat de curând la Domnul, aidoma părintelui Petru Vamvulescu, precum părintele Iustin Pârvu şi părintele Ghelasie Ţepeş, ca să-i amintesc pe cei pe care bunul Dumnezeu mi-a îngăduit să-i întâlnesc pe cale. Duhovnici blânzi şi buni, mângâietori de inimi şi tămăduitori de suflete şi conştiinţe şi care L-au urmat pe Hristos cu Evanghelia în braţe şi poporul român după dânşii, purtând în spate cu dragoste, îndelungă răbdare şi câte-o vorbă de duh şi cruci dintre crucile noastre.
Părintele Petru pomenea cu orele la Sfânta Proscomidie mii de nume de vii şi adormiţi. Nu uita pe nimeni dintre cei care l-au rugat vreodată să se roage pentru ei. Cobora între oameni simplu, aidoma sfântului Petru, apostolul, doar în anteriu şi sandale, cu icoana Maicii Domnului în braţe şi o traistă ţărănească pe umăr. Mai întâi te dezlega de păcate în uşa diaconească a Sfântului Altar. Apoi te binecuvânta cu crucea de pe piept în care se ascundeau smerit sfinte moaşte. Când îţi prindea capul în palme simţeai că te încredinţează pe deplin lui Hristos! Cu ce inimă ne cuprindea pe toţi când rostea din Uşile Împărăteşti: „Să ne iubim unii pe alţii, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh!…” Cu câtă delicateţe ne atingea pe creştet cu Sfântul Potir când ieşea cu Sfintele Daruri! Cu câtă dragoste cânta în Altar: „ Iubi-te-voi, Doamne … !” Cu câtă smerenie şi în genunchi chema Sfântul Duh la Epicleză! Cu câtă bucurie ne împărtăşea cu Sfintele Taine! Ne purta prin Sfânta Liturghie ca prin grădina Raiului, până la: „Binecuvântarea Domnului peste voi toţi, cu al Său Har şi a Sa iubire de oamen!” Şi apoi cu cât umor se aşternea uneori la poveşti despre părintele Arsenie, pe care mult l-a iubit.
A plecat încă un sfânt la Domnul, să se roage pentru mântuirea neamului românesc!
Nimeni n-a fost și nu este, în lumea aceasta, lipsit de ispite. Chiar și Apostolii au trecut prin ele. De exemplu, odată, Apostolii s-au mâniat pe frații Iacob și Ioan, fiindcă I-au cerut lui Iisus favorul de a-i pune de-a dreapta și de-a stânga, atunci când va veni întru slava Sa (Marcu 10, 41).
Hristos, văzând aceasta, „i-a chemat la Sine” și le-a spus: „între voi să nu fie așa!”, ci să domine pacea. De aceea, salutul Lui a fost mereu: Pace vouă!
Pentru aceasta, i-a învățat cultivarea iubirii și smereniei. Cum? Prin ascultare! Adică prin supunere liberă, din iubire nefățarnică și smerenie statornică. Așa cum avea să scrie, mai târziu, Sf. Ap. Petru: „Curățați-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată ardoarea” (Petru 1, 22).
Pe această ascultare s-a fundamentat toată Biserica. Pe ea se întărește și astăzi. Semnul distinctiv, că toți credincioșii suntem în ascultare, este tunderea părului. Aceasta se face gradual, la intrarea în Biserică prin Botez, la intrarea în cler și la intrarea în mânăstire.
Tunderea părului înseamnă tăierea voii personale, pentru că așa putem asculta de voia lui Dumnezeu și de voia celor din Biserică. Din acest motiv Sf. Ap. Pavel, când și-a tăiat voia făcând o făgăduință, și-a tuns părul (Fapte 18, 18).
Astfel, toți cei tunși în numele Sf. Treimi, trebuie să ascultăm de Dumnezeu și, firește, de mai-marii noștri. Dar, în Evanghelia de azi, Hristos ne învață că, ascultarea adevărată, deplină, este nu numai atunci când ascultăm de mai-marii noștri, ci și atunci când ascultăm unii de alții, indiferent de treapta pe ne aflăm. Acesta este sensul cuvintelor: „Cine va vrea să fie mai-mare, să fie slujitorul vostru” (Marcu 10, 43).
Adică, pentru a deveni „mai-mari”, trebuie să ne facem „mai-mici”. Fiindcă, spunea Părintele Arsenie, cine nu se face „mic” de bună voie, devine „mic” de nevoie.
Există suferință în lume, însă unii dintre noi se întâlnesc zilnic cu ea. Dar oare problemele noastre cotidiene sunt cu adevărat niște ”tragedii”? Imaginați-vă că de mâine nu vă mai puteți ridica din pat sau vă pierdeți vederea ori auzul. Oare ați mai avea voința să trăiți în continuare? Să mai luptați cu voi, cu problemele cu care vă confruntați?
Marius Țichidelean este preot, de aproximativ doi ani jumătate, la o instituție unde oamenii suferă de cea mai grea pierdere: pierderea rațiunii. ”Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Rîu Vadului” este locul unde peste 60 de suflete își duc existența, parcă ascunși de restul oamenilor, din cauză că au avut neșansa de a se naște diferiți. Cât de greu este să lucrezi cu sufletele acestor bolnavi (căci doar sufletele au rămas din ei), numai preotul ne poate lămuri.
Vocația pentru o misiune specială
Marius Țichindelean, pe lângă activitatea ca preot, mai are două job-uri. Vine la centru doar duminica, în zilele de sărbătoare, când mai are de făcut activități liturgice sau când este vreo urgență. Cum a ajuns să fie preot misionar, ne explică prin următoarea mărturisire: „În urmă cu aproximativ doi ani jumătate, eram preot undeva în județul Brașov, dar stăteam în Sibiu și tot făceam naveta. Plus că lucram, și lucrez în continuare, în domeniul privat. La un timp, mi s-a părut o povară prea grea, pentru mine și pentru familie, aceste drumuri și a trebuit să schimb ceva.
Într-o zi, am aflat că s-a eliberat un post de preot la Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Rîu Vadului. M-am gândit foarte mult până să aplic, pentru că nu știam ce mă așteaptă. M-am sfătuit cu familia, L-am întrebat pe Dumnezeu dacă să fac pasul acesta sau nu. Am vorbit și cu preotul căruia trebuia să-i iau locul, Nicolae Bogdan, l-am întrebat ce presupune să fii preot într-un spital neuropsihiatric, unde bolnavii sunt cazați permanent, ce înseamnă slujirea, cum decurge, îmi făceam o mie de gânduri. După mai multe rugăciuni și sfătuiri cu mai multe persoane, am acceptat”.
Pr. Marius Țichidelean
Atunci când omul e lipsit de cel mai important lucru: rațiunea
Bolnavii cu dizabilități mintale sunt ca niște copii în trupuri de oameni maturi. Primul contact cu astfel de persoane poate provoca schimbări în interiorul privitorului, în funcție de moralul fiecăruia. „Primul contact cu bolnavii te pune pe gânduri automat. Am fost reticent la început, dar după o perioadă mi-am dat seama că Dumnezeu dorește să slujesc pentru oamenii de aici. De la prima slujire și până în momentul acesta, pot spune, cu mâna pe inimă, că m-am schimbat. O simt eu, o văd și cei apropiați mie. Nu poți să vii într-un mediu ca acesta și să rămâi neutru, insensibil, să te întorci înapoi acasă și să-ți vezi de treburile tale. N-ai cum să lași lumea din centru și să duci în continuare o viață normală.
Venind și slujind aici, văzând câtă suferință umană e prezentă între gardurile acestea, mi-am dat seama că cel mai rău lucru pe care omul poate să-l piardă este rațiunea umană. Oamenii din aceste centre sunt privați de judecată, sunt aproape ca niște copilași sugari. Mulți dintre ei nu știu să mănânce, unii nu o pot face singuri. Ații au fost toată viața lor imobilizați la pat, așa s-au născut și așa vor trăi, până când va vrea Domnul să-i treacă la El”, relatează preotul.
Trebuie să vorbești pe limba fiecărui bolnav
În viața de zi cu zi, uneori este greu să te înțelegi până și cu oamenii normali, în deplinătatea facultăților mintale. Gândiți-vă, cât de greu este să comunici cu persoane care nu au rațiune, care au diferite ticuri sau probleme de vorbire. „Ca să mă pot înțelege cu enoriașii mei, am luat legătura cu personalul din cadrul spitalului. Ei cunosc cel mai bine nevoile bolnavilor, metodele prin care pot să comunic cu ei. Am vrut să-i cunosc pe fiecare în parte, să știu problemele tuturor. Cauzele pentru care se află în spital, de cât timp se află, dar mai ales, pe mine m-a interesat prezentul, problemele actuale. De când sunt aici am început să-i cunosc, să le știu patologia, gradul de violență. În primul an de slujire am avut și bolnavi violenți, am fost, într-un fel, bruscat de ei, dar nu am luat-o ca pe un afront, pentru că ei nu au discernământ”, ne mărturisește părintele Marius.
Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Rîu Vadului
Bolnavii Îl simt pe Dumnezeu
Sunt oameni care simt mai mult prezența lui Dumnezeu, însă sunt și oameni care nu simt o legătură cu nicio divinitate. Dar bolnavii care au retard mintal, ei, oare simt prezența lui Dumnezeu? Preotul Marius încearcă să ne dea un răspuns: „Eu sunt sigur că bolnavii Îl simt pe Dumnezeu! Am câteva întâmplări care mi-au dat de înțeles acest lucru. Inconștientul lor Îl simte pe Dumnezeu. Aveam bolnavi care aveau crize, unii erau chiar violenți fizic. Și atunci prima mea grijă era să-i spovedesc, să-i împărtășesc, să le citesc slujbele de dezlegare, rugăciuni de liniștire, de împăcare cu Dumnezeu, de iertare de blesteme (dacă aveau blesteme), să îi stropesc cu agheasmă.
Atunci când recurgeam la ajutorul lui Dumnezeu, dacă nu pe moment, mai târziu, se linișteau. Îmi spuneau și cadrele medicale că după ce plecam, în minutele sau în orele ce urmau, bolnavul își revenea, dormea liniștit. De multe ori tratamentul medicamentos nu-și făcea efectul, iar atunci știam că e nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. De aceea biserica se află în instituțiile de genul acesta, ca să aducă liniștea și pacea celor care au nevoie”.
Cum ajung oamenii să aibă boli mintale
Cu siguranță fiecare dintre noi ne-am întrebat măcar odată de ce unii oameni suferă mai mult și alții mai puțin. De ce există copii cu boli groaznice și tineri de tot felul de afecțiuni. Când vedem asemenea fenomene tindem să spunem că Dumnezeu doarme. Dar oare așa să fie? „Nu pot să zic că există o cauză anume în ceea ce privește nenorocirea acestor oameni. La întrebarea: «De ce Dumnezeu permite asemenea boli să afecteze omul?» doar El poate răspunde. Dar încerc, ca slujitor al Lui, să dau niște răspunsuri. Primul, eu cred că Dumnezeu permite ca bolnavii aceștia să existe, să sufere, poate ani, zeci de ani, o viață întreagă, pentru ca noi, cei care suntem sănătoși, să vedem că sunt și semeni de-ai noștri care o duc mai rău decât noi și să conștientizăm că putem să ajungem în ipostaza lor dacă nu trăim cumpătat. Fiecăruia dintre noi Dumnezeu ne-a dat această viață să ne bucurăm de ea, dar să nu exagerăm cu plăcerile lumești. Din când în când, trebuie să ne întoarcem și înspre El. Să-L căutăm duminica la biserică, să ținem un post, să ne împărtășim, deci să ducem o viață echilibrată. Oricând de puternici mental am fi, societatea cunoaște oameni, personalități istorice, artiști cărora Dumnezeu a permis să își piardă mințile. Sunt oameni bogați, săraci, care devin bolnavi mintali.
Aceste boli nu se manifestă doar la o anumită clasă socială. În zilele noastre, acești oameni sunt ascunși de societate după niște ziduri, după niște porți închise, în niște clădiri. Omul, din comoditate, cere să fie privat de asemenea imagini, a unor oameni cu probleme speciale. Biserica vine și ea cu un răspuns, și anume că există așa numitele păcate ale părinților, păcatele grele pe care le-au făcut părinții sau bunicii, care pot să cadă ulterior asupra copiilor, nepoților. De exemplu, mamele când sunt însărcinate, ele trebuie să aibă grijă de sarcină; medicina recomandă o viață diferită față de cea de dinainte a femeii: să nu fumeze, să nu consume alcool, să se ferească de toate lucrurile acestea nocive, care știu că îi aduc rău ei și copilului. Demența sau sau alte boli degenerative ale creierului pot să provină și genetic și, repet, doar printr-o viață echilibrată gena nu se activează”, ne spune preotul.
Bolnavii se împărtășesc conștient
Împărtășania este Sângele și Trupul Domnului nostru, Iisus Hristos; toată suflarea creștină o primește pentru iertarea păcatelor și pentru a simți legătura cu Dumnezeu. Bolnavii oare simt bucuria împărtășaniei, sunt conștienți de primirea ei? „Da, unii sunt conștienți, de exemplu, avem o categorie de bolnavi care au doar un retard mintal, deci nu suferă de alte boli psihice degenerative ale creierului. Alții au fost instituționalizați de copii, abandonați de părinți, de familii, și au ajuns în orfelinat, și au rămas aici, nu i-a luat nimeni. Până la urmă, nici ei n-au mai vrut să plece. Cu retardul mintal respectiv, conștientizează, sunt conștienți de prezența lui Dumnezeu. Se întâmplă foarte rar, o duminică pe an, să lipsesc de la biserică, doar dacă sunt chemat să slujesc în altă parte, la un hram la vreun coleg, iar ei duc lipsa. Nu a mea efectiv, ci a slujbei. Unii dintre ei știu să cânte. Nu am oameni care să mă ajute. Tot bolnavii sunt cei care îmi sunt de ajutor: aprind lumânări, dau lumânări altor bolnavi sau angajați, cu tot ce înseamnă cadrul liturgic. Unii chiar țin post și refuză, în mod conștient, masa de dimineață, pentru a se împărtăși”, declară părintele Marius.
Bolnavii mintali nu au păcate
Copiii, până la șapte ani, nu au păcate, sunt puri. Așa sunt și bolnavii mintali, nu sunt conștienți de ceea ce fac, tocmai de aceea nu au păcate. „Noi, preoții misionari, cei care sunt în spitale, penitenciare, armată, jandarmerie, avem două conferințe anuale, la Arhiepiscopia Sibiului, unde este prezent și Mitropolitul, și dezbatem anumite teme. Anul trecut am avut o conferința pe tema celor bolnavi psihic. L-am întrebat pe Mitropolit dacă persoanele fără discernământ pot avea păcate, iar acesta ne-a răspuns că Dumnezeu nu socotește păcatele pe care le fac. Chiar dacă se împing, se mai jignesc, unii pe alții, nu o fac în deplinătatea facultăților mintale”, relatează preotul.
Cea mai mare pomană o faci omului neputincios
O pomană o faci cu adevărat persoanelor neajutorate, celor singure, care nu au posibilitatea să-și satisfacă singuri nevoile. „Mai vin oameni din împrejurimi la parastase. Știu că fac o adevărată pomană cu bolnavii de aici. Știu că acești oameni când spun «Dumnezeu să-l ierte!», chiar o zic din tot sufletul și se bucură ca niște copii de tot ce primesc. Comunică, fiecare după posibilitatea lui, cu orice vizitator. Îmi cer și mie anumite lucruri. Mai ales cei care sunt cât de cât conștienți de ei. Își doresc ceasuri, îmbrăcăminte, să le mai schimbe, să nu fie tot aceleași zi de zi. Femeile și doresc obiecte de înfrumusețare, cercei, inele, lănțișoare. Le mai fac mici cadouri, nu au magazine în cadrul spitalului, nici bani ”, mărturisește preotul.
Pr. Marius Tichindelen
”Copiii nimănui”
Există copii orfani, de toate vârste. Unii dintre noi am crescut cu părinți, dar ne-am simțit orfani. Din păcate, această problemă o găsim tot mai des în zilele noastre. „Aici, la centru, oamenii au un spațiu deschis, în jur de aproape două hectare de verdeață. Bolnavii se plimbă, se bucură de natură, e cel mai prielnic loc pentru traiul unui om în suferință. Dar, din păcate, familia le lipsește mult. Sunt oameni care își mai amintesc părinții lor, chiar dacă sunt la 70, 60, 50 de ani. Îmi spun unii dintre ei înainte de slujbă: «Părinte, pomenește pe mama sau tata, acum împlinește n ani de când a murit». Iar la înmormântarea unui bolnav, oamenii chiar plâng, e impresionat câtă compasiune au acești oameni. Se văd ca niște rude unii cu alții. Veneau seara, când făceau priveghiul, sărăcusta, aprindeau o lumânare, și își luau rămas bun de la el, sau de la ea. Singurătatea este poate cea mai grea boală, de aceea oricine ar veni aici la centru cu un pachet de biscuiți sau doar să strângă mâna unui om, ar stârni o mare bucurie între cei năpăstuiți de aici, cum am mai spus, sunt ca niște copii inocenți”, declară părintele Marius.
Un polițist rutier sibian a fost acroșat de un șofer băut, sâmbătă seara, pe raza localității Șura Mică.
Sâmbătă seara, în jurul orei 19.30, în timp ce efectua activități specifice pe linie rutieră, pe DJ 106B, în localitatea Șura Mică, un agent de poliție din cadrul Poliției Orașului Ocna Sibiului a fost acroșat de un autoturism condus de către un bărbat căruia agentul îi făcuse semn să oprească întrucât fusese surprins de aparatul radar circulând cu viteză peste limita legală.
Agentul a suferit escoriații superficiale, fără a necesita transportul la spital.
„Testarea alcoolscopică a conducătorului auto, în vârstă de 54 de ani, din Ocna Sibiului, a indicat un rezultat de 0,68 miligrame/litru alcool pur în aerul expirat, bărbatul fiind însoțit la o unitate medicală unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sânge.
În cauză, la nivelul Poliției Orașului Ocna Sibiului, s-a deschis un dosar de cercetare penală care vizează săvârșirea infracțiunii de conducere sub influența alcoolului.
Cercetările sunt continuate sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu”, a declarat Elena Welter, purtătorul de cuvânt al IPJ Sibiu.
„Bărbatul a suferit escoriații minore la glezna stângă și nu a necesitat transportul la spital”, a declarat Vasile Scridon, purtătorul de cuvânt al Ambulanței Sibiu.
În doar trei ani și jumătate, muncind și câte 17 ore pe zi, a stenografiat toată Biblia. Și-a dorit mult să transcrie cărțile cu tirajul cel mai mare de vânzări din lume. Și a reușit. De o vreme, i s-au încredințat spre descifrare stenogramele lui Nicolae Ceaușescu, pentru serialul documentar „Tovarășu`: facerea, gloria și desfacerea unui dictator”. Serial unde apare în echipa de cercetare, la ”descifrare stenograme”. Imediat după liceu, s-a îndrăgostit de stenografie, pasiune pe care a cultivat-o în ciuda tăvălugului digitalizării.
Purtând această pasiune ca pe o sabie a unui samurai din vremurile străvechi, de curând a reintrat în lupta pentru supraviețuirea acestei îndeletniciri pe cale de dispariție și a decis să împărtășească și altora din experiența sa, în cadrul unor evenimente tematice.
Daciana Frățilă, „demonstrație” în Redacția Sibiu 100%
Și-a descoperit pasiunea pentru stenografie, la coadă la aprozar
Daciana Frățilă e o învingătoare. După ceva ani în învățământ, unde a predat stenografia și dactilografia, s-a trezit prizoniera propriei pasiuni. Materia s-a desființat, varianta de disciplină opțională a fost exclusă din majoritatea școlilor, așa că Daciana, la modul cel mai realist, ar fi trebuit să se reprofileze. A refuzat să o facă. S-a închis în ea însăși, și-a adunat risipirile și, cu o voință extraordinară, a continuat să stenografieze. Pentru ea, pentru a nu se înstrăina de ceea ce făcuse ani și ani. Pentru a nu abandona o meserie care i-a adus unele din cele mai mari satisfacții.
Pe Daciana Frățilă o întâlniți și în postura de ospătăriță, la una din cafenelele iubite de sibieni. Face asta de 14 ani, part-time, pentru că îi place acest mod de relaționare cu oamenii. A absolvit facultatea de jurnalism la Sibiu, e fotograf profesionist, e sculptor în sticlă și face o mulțime de alte lucruri. A trecut printr-o cumplită problemă medicală, din care s-a salvat prin ce altceva, decât prin… stenografie?!
La stenografie a ajuns dintr-un hazard, ca de altfel, fiecare etapă a reușitelor ei. Se întâmpla la Mediaș. „Eram la coadă, la un aprozar, să cumpăr niște roșii, își începe Daciana povestea. Terminasem liceul, era în 1992. Și era acolo și fratele unei colege de-ale mele, de ciclism. Pe vremea aceea eram o primă echipă de cicliste din România. Și cum stăteam acolo la coadă, el în spatele meu, mă întreabă ce gânduri am, ce voi face după liceu. I-am spus că nu știu, pentru că nu pot să plec din oraș, nu am condiție financiară foarte mare ca să ies să mă duc la nu știu ce studii… Și vede el la un moment dat un anunț, exact pe aprozarul respectiv: «Școală de secretară cu profil stenograf, dactilograf și corespondent comercial». Și îmi zice: „Uite, în locul tău, acolo m-aș duce. E o meserie de viitor». Eu mă gândeam așa, în acea perioadă, la cam ce aș vrea să devin în viață. Și am zis că secretar, aș vrea secretar! Îmi place să scriu mult, să aranjez actele. Am ochit anunțul, m-am dus și m-am înscris la examen”.
A susținut examenul, a intrat în prima clasă și de aici s-a orânduit o veritabilă poveste despre viață, pasiune, obstacole, provocări și, mai ales, despre cum poți să redobândești ce îți dorești în momentele în care totul pare pierdut.
După absolvirea școlii postliceale, i se oferă un post în învățământ la liceul teoretic din Târnăveni, și începe să predea stenografie și dactilografie. E angajată pentru un an, apoi i se prelungește contractual pe șase ani. Îi place foarte mult ceea ce face. Din această perioadă are unele din cele mai frumoase amintiri. Și nostalgii. Mai ales pentru că, spune ea, atât de mult au îndrăgit copiii material, încât: „Nu a fost un elev care să nu știe alfabetul stenografic. Iar pentru mine aceasta era extrem de important. Cu clasele a XI-a, a XII-a deja puteam chiar traduce cărți, stenografia articole din ziare… Am avut elevi buni ca mine!”
După trei ani de predare, material e scoasă din grila de învățământ. Se înscrie la facultatea de jurnalistică din Sibiu, pe care o absolvă în 2011. Dar marea ei dragoste și, totodată, neîmplinire, îi rămâne stenografia. „În tot acest timp, am scris stenograme, doar pentru mine. Nimeni nu era interesat de ceea ce fac. De 27 de ani, eu doar pentru mine am scris”.
E perioada în care stenografiază Biblia, „Dracula”, romanul lui Bram Stoker, , „Jurnalul Fericirii” al lui Nicolae Steinhardt, „Pirații din Caraibe”.
Semne de carte
A început stenografierea Bibliei de trei ori
La Biblie lucrează trei ani jumătate, o muncă sisifică, însumând 66 de dosare, cu câte 16-17 ore de muncă pe zi. ”E o lucrare pe care am făcut-o pentru mine. Prima dată când am făcut-o, m-am gândit să scriu ceva mai multă stenografie, ca să nu uit semnele. Pentru că mă plictisisem să o stenografiez pe Andreea Esca sau pe mai știu eu cine de pe la televizor. M-am plictisit enorm și am zis că trebuie să fac ceva, să am în fiecare zi ceva de făcut, de scris în steno, ca să fiu focusată pe ceva. Am început Biblia de trei ori! Prima dată am început-o pe caiete. Șapte caiete, de 48 de file, scrise încontinuu, fără versete, fără nimic. Scris încontinuu! Când am terminat cele șapte caiete, mi-am dat seama că aș putea să fac un lucru fain. Și am început pe coli ministeriale colorate. Dar fără chenar, fără nimic, tot așa… Iar am luat-o de la capăt. După vreo 30-40 de foi, îmi zic: trebui să fac ceva… Și am făcut un chenar la fiecare pagină. Cu linia, cu creionul, împărțit pe mijloc. Exact cum e Biblia, versetele scrise cu roșu, iar stenograma pe cealaltă parte, făcută cu stiloul, cu albastru”.
Stenograma Bibliei
I s-a încredințat toată arhiva cu stenogramele lui Nicolae Ceaușescu. Face parte din documentariștii filmului „Tovarășu`”
Prin 2019, o prietenă insistă să își facă o pagină de facebook: „Daciana Stenography”, unde să își pună ea orice dorește legat de pasiunea ei. Refuză inițial ideea, pentru că nu este o adeptă a expunerii în virtual și nu i se potrivește postura. De aici, viața i se schimbă, la modul cel mai propriu: ”Am făcut pagina și la niciun an, cineva m-a găsit acolo. Erau niște domni de la București care lucrau pentru un film cu Nicolae Ceaușescu. Mi-au lăsat un mesaj acolo. Eu n-am răspuns la mesaje, că nu intram în mesagerie. Și oamenii, dacă au văzut că nu răspund, m-au sunat. Dar m-au sunat într-o zi foarte proastă din viața mea. Pot zice cea mai proastă zi din viața mea. Am avut o problemă medicală și în ziua aceea mi-am aflat diagnosticul. A sunat telefonul: «Bună ziua! Mă numesc Lucian Dobrovicescu. Sunt de la București, cercetător, și v-am găsit pe pagina Daciana Stenography. Am și eu nevoie de un stenograf să-mi descifrez stenogramele lui Nicolae Ceaușescu».
După toate prin câte am trecut, când vedeam că această profesie nu mai interesează pe nimeni, vă dați seama, mi-am zis că cineva își joc de mine. Deci, efectiv, nu îmi venea să cred și l-am luat așa, peste picior: «Dar dumneata îți bați joc de mine?» «Nu, doamnă, sunt Lucian Dobrovicescu! Dacă nu sunteți disponibilă azi, vă mai caut. Să știți că eu insist! Revin mâine». Și a revenit a doua zi. Și a revenit a doua zi. Eram și eu mai relaxată un pic, mi-am cerut scuze și am început să vorbim. Deci omul îmi dădea de lucru, cum să zic, să îmi împlinesc un vis de-al meu: să am în mână caietele cu stenogramele lui Nicolae Ceaușescu! Nici nu visam așa ceva! Îmi ziceam că nu se poate! Niciunul din apropiații mei nu îmi cunoștea visul. Eu visam să ajung stenograf în Parlament. N-am ajuns niciodată. Se dea examen din patru în patru ani și niciodată nu eram pe fază. Plus de asta, nu credeam să ajung vreodată să am în mână caietele cu convorbirile lui Ceaușescu. Și scrise în stenografie! Și în sistemul învățat de mine”.
Daciana Frățilă (descifrare stenograme), pentru filmul ”Tovarașu”
Daciana e conștientă însă de munca imensă la care se face responsabilă și de problemele medicale cu care se confruntă. De aceea îi explică cercetătorului contextual în care se află. Primește toate asigurările că va fi o colaborare fără termene epuizante și în condițiile ei de lucru. Traduce 5-6 caiete, după care I se încredințează toată arhiva, însumând aproximativ 200 de caiete. Cu toate întâlnirile de lucru ale lui Nicolae Ceaușescu, întrevederi cu președinți de state, delegații guvernamentale etc. Identifică pe texte, totodată, faptul că Ceaușescu avea doi stenografi, pe care îi lua permanent cu el, să îi consemneze orice eveniment la care participa, detaliu pe care nimeni nu îl remarcase până atunci.
Stenograme, caietele lui Nicolae Ceaușescu
Colaborarea, începută în 2020, continua și acum. Filmările pentru primele episoade au avut loc în 2021-2022, iar primele episoade s-au difuzat în 2023. Daciana refuză să apară în film, însă acceptă să apară pe genericul producției documentare.
„Dacă văd un text în limba română, îi văd direct stenograma”
Am întrebat-o pe Daciana dacă nu a fost tentată să renunțe la stenografie, mai ales în acele momente în care i s-au închis toate ușile, problemele personale s-au rostogolit peste ea, a rămas fără catedră și, mai cu seamă, și-a pierdut speranța. Răspunsul a venit categoric: ”Niciodată! Am văzut în stenografie, așa, un un mod de relaxare și, efectiv, nu puteam sta și nici acum nu pot să stau nicio zi fără să nu stenografiez sau fără să descifrez ceva. Egoismul acesta, ca să îl numesc așa, a venit din faptul că mi s-au închis toate ușile în față. Și m-am întristat foarte tare. Nicicum director de școală nu s-a arătat interesat de un curs opțional de stenografie. Ba, mai mult, mi s-a vorbit așa, că au câteva ore la clasele de filologie, dar sunt acoperite. Adică eu veneam șefă de promoție la postliceal și eram, efectiv, ignorată. Și mi-am promis, pec e aveam mai scump pe lume, că pe nimeni, niciodată, nu îl voi mai învăța stenografie”.
Lucrurile s-au schimbat în urma colaborării la filmul despre Nicolae Ceaușescu, atunci când a văzut că această profesie își are încă pasionații ei și că munca aceasta trebuie dusă mai departe. Și așa a ajuns Daciana Frățilă la celălalt vis al ei: „Visam să ajung să organizez un eveniment și să le vorbesc oamenilor despre stenografie, chiar dacă s-a dus totul pe apa sâmbetei în România cu materia aceasta. Deși alte țări o folosesc. Eu a trebuit să îmi fac cont pe instagram ca să văd că India, Olanda, Germania folosesc stenografia. Noi nu o mai folosim. Au și olimpiade de stenografie”.
Stenograma romanului Dracula – Bram Stoker
A organizat primul eveniment despre stenografie la Caffe Wien, la sfârșitul lunii februarie a acestui an. Surprinzător, a fost un moment apreciat și un extraordinar imbold pentru a continua. Al doilea eveniment va avea loc în 26 aprilie. Daciana va ține o lecție deschisă, la Coolturada, pe strada Liviu Rebreanu, nr. 22, oara 18.00. Acestui eveniment, cel mai probabil, îi va urma un atelier de stenografie, pe care Daciana îl va anunța perioada următoare.
Ce înseamnă pentru Daciana stenografia? O spune la modul cel mai plastic, ca pe o formulă de dependență: „Mi s-a întipărit atât de bine stenografia în minte, încât dacă văd un text în limba română, eu îi văd direct stenograma”.
Ce este stenografia?
Stenografia (cuvânt provenit din grecescul “stenos” – “strâns”/”scurt” și “graphe” – “scriere”) denumește tehnica folosirii unor semne convenționale, pentru a scrie într-un ritm la fel de rapid precum vorbirea. Nu este nici pe departe o invenție a epocii moderne.Primele informații legate de utilizarea unui asemenea sistem de scriere rapidă sunt menționate în opera lui Diogenes Laertius, poet și doxograf (comentator al gândirii filozofice antice grecești), din secolul al III-lea î. Hr., acesta consemnând faptul ca Xenofon, cu mai mult de o sută de ani înaintea sa, obișnuia să folosească stenografierea pentru a transcrie discursurile lui Socrate.
Stenogramă Biblie
Aproximativ în aceeași epocă, în Egipt, scribii, în administrație, corespondență, tranzacții comerciale, texte literare sau științifice, apelau la scrierea hieratică, aceasta permițându-le să scrie rapid, simplificând hieroglifele. Un alt tip de scriere simplificată era „demotica” (din grecescul „demotikos” – „popular”), o variantă și mai simplă a hieraticii, așa cum s-a descoperit pe „Piatra din Rosetta” (pe care este consemnat același text, în hieroglifică, demotică și greacă). În anul 63 î. Hr., Tiron, un sclav-secretar al lui Cicero (om de stat roman), a inventat propria metodă de stenografiere, bazată pe 1100 de semne, printre care se află și bine-cunoscutul astăzi & (și), rezultat din legătura literelor din cuvântul latinesc et.
Sistemul lui Tiron, utilizat mai bine de un mileniu, stă la originea stenografiei moderne. În Evul Mediu, stenografia se învăța în școlile înființate în cadrul bisericilor. În 1602, a fost publicat primul tratat de scriere rapidă, de către John Willis, care se folosea de 29 de semne – forme geometrice diferite – linie, punct, cerc etc. Secolul al XIX-lea a însemnat și pătrunderea treptată a stenografiei în mediile jurnalistice și judiciare. Odată cu inventarea mașinii de scris, stenografia a fost concurată tot mai mult de stenotipie – care însemna redactarea unui text tot la un fel de mașină de scris, dar cu mai puține semne și, ulterior, de „mașina de înregistrat”, adică fonograful lui Edison. Până în anii 2000 (și, în unele părți, chiar și în prezent), stenografia s-a folosit pentru a transcrie, mai ales, dezbaterile parlamentare, preferându-se, la momentul actual, tehnicile de înregistrare audio-vizuală.
În România, un sistem stenografic, cu 24 de semne grafice, a fost creat în 1908, de către Henri Stahl, scriitor, istoric și jurist, discipol al lui Nicolae Iorga. Metoda sa (valorificând un schelet consonantic) permite scrierea a 180 de cuvinte pe minut.
Sâmbătă, 20 aprilie, s-a desfășurat a 28-a ediție a Crosului Primăverii de la Sovata, la care a participat și o sportivă din Mediaș.
Concursul a avut loc pe străzile stațiunii pe un traseu de 4 kilometri, fiind destinat tuturor categoriilor de vârstă feminin și masculin.
La startul competiției s-a aflat și Vanesa Giangu. Atleta legitimată la Clubul Sportiv Școlar Mediaș a alergat fără probleme cei 4.000 de metri ai cursei, pe care a încheiat-o pe prima poziție la categoria juniori 2.
De altfel, Vanesa este o „veterană” a Crosului Sovatei, ea participând la această competiție încă din 2015, atunci când s-a clasat tot pe primul loc.
„O felicităm pe Vanesa Giangu pentru acest rezultat, îl felicităm pe antrenorul Vasile Herman care o îndrumă neîntrerupt de aproape un deceniu și-i dorim axentistei noastre să continue pe panta ascendentă a competițiilor naționale și internaționale din domeniul atletismului”, au transmis reprezentanții Liceului Teoretic „Axente Sever” Mediaș.
