O motociclistă din Sibiu a ajuns la spital, duminică seara, în urma unui accident rutier produs pe Calea Șurii Mari.
Din primele cercetări efectuate polițiștii rutieri au stabilit faptul că șoferul unui autoturism, un bărbat din Tălmaciu, în vârstă de ani 28 de ani, a intrat în coliziune cu o sibiancă, în vârstă de 18 ani, aflată pe motocicletă.
Un motociclist în vârstă de 25 de ani a fost rănit, duminică seara, într-un accident rutier produs pe DN7C, în Cârțișoara.
Din primele cercetări efectuate polițiștii rutieri au stabilit faptul că motociclistul, un sibian, în vârstă de ani 25 de ani, a ieșit în afara părții carosabile.
Valorile termice vor fi mai ridicate decât cele normale pe întreg teritoriul României, în următoarele patru săptămâni, iar precipitaţiile vor fi apropiate de limitele lunare, cu anumite excepţii în unele zone şi perioade, când vor fi excedentare, potrivit prognozei emise de Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM), pentru perioada 30 octombrie – 27 noiembrie 2023.
Astfel, în săptămâna 30 octombrie – 6 noiembrie 2023, valorile termice vor fi mai ridicate decât cele specifice pentru această săptămână în toată ţara, dar mai ales în regiunile vestice şi sud-estice, iar regimul pluviometric va fi excedentar în regiunile vestice şi nord-vestice, deficitar în sudul şi sud-estul teritoriului, în timp ce în rest cantităţile de precipitaţii se vor situa în limite normale pentru această săptămână.
În săptămâna 6 – 13 noiembrie 2023, temperaturile medii vor fi mai ridicate decât cele normale pentru această perioadă la nivelul întregii ţări, dar mai ales în regiunile sud-estice şi estice. Regimul pluviometric va fi excedentar în cea mai mare parte a ţării, cu precădere în vest, nord-vest şi local în centru, exceptând regiunile sudice, unde cantităţile de precipitaţii se vor situa în limite normale pentru această săptămână.
Estimările meteorologice pentru săptămâna 13 – 20 noiembrie 2023 arată că temperatura medie a aerului va avea valori mai ridicate decât cele normale pentru această perioadă în toate regiunile ţării, dar mai ales în sud-estul teritoriului, iar precipitaţiile vor fi excedentare în majoritatea regiunilor.
În ultima săptămână de prognoză, respectiv 20 – 27 noiembrie 2023, temperatura medie a aerului va avea valori uşor mai ridicate decât cele normale pentru acest interval, în toată ţara, iar regimul pluviometric va fi excedentar în sudul, estul şi local în centrul ţării, în timp ce în restul teritoriului cantităţile de precipitaţii se vor situa în limite normale pentru această perioadă.
Estimările meteorologice pentru perioada 30 octombrie – 27 noiembrie 2023 sunt realizate de către Centrul European pentru Prognoze pe Medie Durată – ECMWF, iar media săptămânală a abaterilor temperaturii aerului şi a cantităţilor de precipitaţii este realizată comparativ cu media perioadei 2003 – 2022.
Întâi află cine ești, după care îmbracă-te corespunzător! Cam așa s-ar contura stiul fiecărui om, în funcție de personalitatea și mesajul pe care îl dorește a fi transmis celor din jur. În plus, unicitatea și autenticitatea reprezintă „must have”-uri când vine vorba despre vestimentație, iar una din cele mai bune alegeri, pentru a nu fi ca toată lumea, e să optezi pentru o vizită la un croitor. La cel care „croiește”, în textile, firea ta. Elena Mohanu este o doamnă distinsă, una dintre cele care dau viață hainele cu mult suflet și pasiune. De altfel, croitoria este o artă, până la urmă, având în vedere că imaginația stă la loc de cinste și este transpusă în ținute inedite. Atelierul său se află în Șura Mare, este plin de idei creative și de inspirație, iar ori de câte ori primește o provocare se bucură.
Campania „Produs în Sibiu” a făcut un popas în această săptămână la Șura Mare, în Atelierul Elena Mohanu, alături de Cleopatra Popescu, ce deține o școală de modeling și care a devenit, din acest an, ambasador al proiectului nostru.
Cu zâmbetul pe buze și căldură. Așa ne-a primit Elena Mohanu în atelierul său, situat în curtea casei ei. Pasiunea sa pentru croitorie își are rădăcinile, cumva, în copilărie, când cosea ștergare de așezat pe pereți. Mai târziu, mama a vrut ca Elena să urmeze o școală de croitorie, dar tânăra de atunci a refuzat. Cu toate acestea, drumul său a fost acesta: să aducă bucurie celor din jur prin creațiile sale vestimentare.
Drumul către Sibiu și croitorie
S-a născut în județul Vâlcea, dar drumul a dus-o spre Sibiu, odată cu căsătoria. S-a angajat la o firmă de confecții, unde a dat viață hainelor preț de aproape două decenii, după care a decis că poate mai mult și și-a deschis, încurajată de o prietenă apropiată, propriul atelier.
„Am lucrat la o firmă în confecții 20 de ani și apoi am decis să pornesc singură pe drumul meu. În 2009 am intrat în concediu de maternitate, iar în 2011 mi-am deschis atelierul. Ca angajat, simțeam că pot mai mult și nu eram apreciată la adevărata mea valoare. Aveam colege care făceau croitorie în privat și am spus că pot și eu să fac asta! Am pornit timid cu nepoatele, cu prietenii, dar în același timp au venit și oameni din afară, de la birouri, asistente. Am avut dintotdeauna clienți. Am fost împinsă de la spate de o prietenă! Primul atelier a fost, pentru patru ani, pe Xenopol, în Sibiu, apoi doi ani pe Bălcescu, apoi pe Vopsitorilor încă doi ani. Am decis să mă mut aici! În 2016, ne-am cumpărat casă aici, au fost două case în curte și după doi ani am venit cu atelierul”, ne-a povestit Elena Mohanu.
Consideră că rochiile reprezintă cea mai mare provocare, pentru că acolo creativitatea și eleganța fac casă bună cu acul și ața.
Tinerii, o continuă sursă de inspirație
În 2011, exact în primul an de afacere, a mers la studenții ce urmau cursurile de design la Sibiu.
„Știam o profesoară de la Design vestimentar, ea cunoștea ce fac și a zis: „Hai și ajută-mi studenții cu colecțiile!”. Prima dată, chiar Lucian Rusu mi-a arătat niște schițe. M-am băgat, deși era un nou început pentru mine! Tinerii sunt mai creativi, deschiși. Am colaborat cu Antonia Giurgiu, iar Lucian Rusu a rămas cu mine până în prezent. În fiecare an își face câte o colecție!”, spune Elena Mohanu.
dav
De altfel, Lucian Rusu este cel care îi aduce în atelier Elenei cele mai mari provocări. „Facem colecții și Lucian le prezintă la festivaluri. A început cu Feeric! Acum lucrăm la o colecție pentru Teatrul Țăndărică din București! Am făcut colecții și pentru o piesă de teatru la TNRS”, mai spune Elena Mohanu.
Cum a fost drumul de 12 ani pe cont propriu? „Foarte frumos, dar greu. Multe nopți nedormite, uneori lucrez și 16 ore, dar satisfacția e imensă când văd bucuria de pe chipul clientelor mele!”, mărturisește Elena Mohanu.
“Multă răbdare, multă pasiune!”
În munca sa, are și câteva secrete: „Trebuie multă răbdare, multă pasiune! Dacă nu îți place ce faci, nu reușești!”.
Pentru Elena Mohanu, fiecare dimineață începe cu inspirație. Când pășește în atelierul său de croitorie, alungă orice greutăți ce ar putea fi în viața de zi cu zi și, în tihna afacerii sale, reușește constant să găsească creativitatea.
„Pentru mine e un loc de relaxare. Chiar e frumos, dacă faci cu pasiune!”, conchide Elena.
Creațiile se găsesc și pe pagina de Facebook – Atelier Elena Mohanu, iar cei interesați pot face o vizită în atelierul său din Șura Mare, unde vor întâlni, pe lângă un om cald, și povești de pus la suflet.
Viața de student nu este ușoară și nici ieftină. Pe lângă costurile legate de cazare, mâncare, materiale didactice etc., și celelalte aspecte ale unei astfel de vârste (ieșirile la cafea, în club sau la evenimente) nu sunt de neglijat, iar costurile cad pe umerii părinților.
Echilibrul între muncă și studiu este greu de obținut, în special când ești nou în oraș și nu cunoști pe nimeni, iar singura sursă de venit sunt părinții. Am fost curioși să aflăm cât costă viața unui student venit la Sibiu și cum gestionează banii, astfel încât să să se întrețină, dar să se și bucure de calitatea de student. Am discutat, în acest sens, cu câțiva din tinerii veniți la studii la Sibiu.
Cheltuielile diferă în funcție de plăcerile studentului, dacă hotărăște să iasă sâmbătă seara în club sau să rămână în cămin. La fel de mult contează și gusturile alimentare: cei care preferă cantina sau aleg să mănânce la restaurant sau să își gătească. Tot ce știm e că banii vin de la părinți, iar atunci când îți știi copilul plecat departe de casă tinzi să îi oferi toate resursele de care are nevoie. Din discuțiile cu studenții pe care i-am contactat am aflat că majoritatea primesc lunar de acasă sume între 1.000 – 1.500 lei.
De la 1 octombrie 2023, salariul minim brut pe economie s-a majorat la 3.300 lei, de la nivelul anterior de 3.000 lei. Angajații plătiți cu salariul minim primesc „în mână” un salariu de 2.079 lei, potrivit economedia.ro.
Să presupunem că ambii părinți primesc salariul minim pe economie, ceea ce înseamnă puțin peste 4.000 lei. De aici, trebuie să trimită copilului cel puțin 1.000 de lei, sau chiar 2.000. Din această sumă, părinții trebuie să se întrețină, iar dacă sunt mai mulți membri în casă, trebuie să se îngrijească de fiecare. De asemenea, trebuie să punem la socoteală că unii studenții sunt la taxă, nu primesc bursă ori stau la chirie.
Pentru a nu ne pierde în detalii, ne-am focusat pe studenții care stau în căminele studențești.
Luigi David este din Severin și ne spune cum își gestionează banii: „Primesc aproximativ 2000 de ron pe lună, pe care îmi trimit ai mei treptat. Dacă nu am grija cu ei, mă bag la dietă. În general mă descurc, pentru că nu dau banii aiurea și am și ceva economii. Plus că și ei îmi dau mai devreme dacă rămân fără. Cu ieșirile mă descurc. Aici sunt plusuri și minusuri. Sunt sportiv de performanță și trebuie să îmi plătesc antrenamentele, mai ales acum, când încerc să fac doua sporturi simultan și să concurez în ambele. Prețurile recomandă Sibiul drept orașul tuturor posibilităților. Găsesc și ieftin și scump”.
„Sincer mă descurc destul de ok. Fără cămin, mănânc de 5 ori la cantină pe săptămână, adică 100 de lei, plus 150-200, în funcție de ce vreau să mai cumpăr pe lângă. Ajung să cheltui undeva la 300 săptămânal, cam așa. Oricum e destul de mult raportat la salariul minim pe economie, având în vedere că nu am niciun venit momentan”, spune Andrei Eduard, care a venit să studieze la Inginerie.
Samira Aradi
„Sunt studenta anul 1 la Coregrafie, provin din Timișoara și sunt plecată de la 15 ani de acasă. Primesc de la părinții mei taxa pentru cămin (250 lei) + bani de mâncare; costurile ajung și până la 1500 lei / lună. Prețurile sunt cam la fel ca în orașele în care am trăit (Timișoara, Cluj). Nu pot spune ca este o diferența”, afirmă Samira.
Daniela
Totuși, sunt și tineri care se întrețin doar din bursa oferită de ULBS, iar Daniela este un astfel de exemplu: „Nu sunt din Sibiu, sunt din Brezoi, județul Vâlcea. Nu primesc bani de la ei mei decât foarte rar. Mă descurc cu bursa (700 de lei), însă căminul mi-l plătesc părinții. Acum sunt în anul trei și nu îmi mai permite timpul să lucrez, dar în primii doi ani am lucrat și am avut un venit suplimentar, deci mi-a fost mult mai ușor. Pot spune că mă descurc la limită. 700 de lei pentru mâncare, ieșiri și tot ce are nevoie un om zilnic e cam puțin, dar încerc să mă limitez cât pot de mult la ce am strict nevoie. Despre prețuri pot spune ca au crescut extrem de mult, dar nu doar în Sibiu, ci peste tot. Față de anul I, când îmi permiteam să îmi cumpăr dulciuri, haine și alte chestii, acum trebuie să mă rezum la a-mi lua doar mâncare și produse de igienă personală. Hainele și ieșirile deja au ajuns pe lista dorințelor, necesitând fonduri mult mai mari decât cele de care dispun”.
„Nu primesc bani de la părinți. Primesc bursă și lucrez în weekend când pot, în acest fel reușesc să mă gestionez. Mă descurc, deoarece am învățat să îmi prețuiesc munca și în acest fel reușesc să am bani pentru ce am nevoie”, spune Andreea. În aceeași situație se află și Andrei și Marta, care primesc bani de la părinți doar când au nevoie: „Am stabilit în jur de 50 de lei pe zi cu mama mea. Sunt din Vâlcea și prețurile sunt cam la fel când vine vorba de mâncare, însă dacă vrei să ieși în oraș e o diferență considerabilă”, explică Marta.
Anda Vieru
Cei mai norocoși sunt studenții care locuiesc în Sibiu și stau cu părinții. Chiar și așa, cheltuielile tot există: „Eu am avut norocul de a studia în același oraș în care locuiesc, așadar costurile cu care m-am confruntat lună de lună nu au fost atât de mari. Estimativ, cheltui aproximativ 600 de lei doar pe ieșirile în oraș (incluzând doar consumația). Am lucrat o perioada, iar asta m-a ajutat. Dar acum, ținând cont și de scumpirile cu care ne confruntăm, este greu ca tânăr student să te poți întreține, indiferent de nivelul de trai dorit”, spune Anda.
O eclipsă parţială de Lună a avut loc în noaptea de sâmbătă spre duminică, fenomen care a fost vizibil și din România.
Satelitul natural al Terrei a fost însoţit pe cer de planeta Jupiter, care s-a aflat în partea stângă, a anunțat Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
Fenomenul a început cu intrarea Lunii în penumbră la ora 21:02, iar culoarea Lunii nu s-a schimbat la începutul fenomenului, deoarece penumbra Pământului nu a fost foarte opacă, spun specialiştii.
Liviu Todescu este medicul și administratorul Grădinii Zoologice din Sibiu. Dacă doriți să vedeți cum arată un om care își urmează pasiunea, mergeți la Zoo și uitați-vă în ochii lui. El este omul care nu doar tratează animalele, ci cunoaște povestea fiecăruia în parte și le iubește ca pe cele mai bune prietene ale sale.
Pe lângă atribuțiile de medic veterinar, mai are în subordine zeci de angajați, cu care lucrează ca într-o familie. A trecut de la animale domestice la cele exotice și are zilnic câte ceva de întâmpinat. Pentru că, spune el, animalele sunt imprevizibile, dar mai suprinzători sunt, până la urmă, tot oamenii. ,,Nu m-am gândit, nicio clipă, când am fost să-mi depun dosarul pentru Facultatea de Medicină Veterinară, că voi ajunge să lucrez cu animalele exotice, care îmi plăceau dintodeauna”, ne mărtuisește Liviu Todescu.
Liviu Todescu
De peste două decenii, ”îngerul” animăluțelor de la Zoo
De unde această pasiune pentru medicina veterinară și, implicit, pentru animale?
Pot spune că mi-au plăcut animalele de mic. Mergând la bunici – ei având oi, vaci –, m-am atașat de ele, în prima fază. Pe urmă au început să mă pasioneze animalele exotice; aveam o mulțime de cărți legate de acestea. Prima meserie la care am visat a fost cea de inginer silvic. Dorința mea arzătoare era să mă plimb prin pădure cu urși, cu lupi, cerbi. Ca, studii am urmat liceul agricol, secția veterinară. Pe urmă am lucrat ca tehnician veterinar timp de 5 ani, la țară. Ulterior m-am hotărât să încep facultatea de medicină veterinară. În anul 3 de facultate am făcut practica la gradina zoologică și, la finalul facultății, am devenit medic veterinar, rămânând până în prezent la această instituție. Nu m-am gândit, nicio clipă, atunci când am fost să-mi depun dosarul pentru Facultatea de Medicină Veterinară, că voi ajunge să lucrez cu animalele exotice, care îmi plăceau dintodeauna.
Vi s-a părut grea facultatea?
Acum, prea ușoară nu este, deoarece trebuie să înveți mai multe specii de animale și păsări, și trebuie să le știi pe fiecare în parte. Plus de asta, eu am urmat o faculate de medicină veterinară, unde am studiat în mare parte despre animalelele domestice, și a fost un pic de lucru până am învățat și despre animalele exotice. Dar cel mai important lucru este că tot timpul trebuie să învățăm, deoarece în continuu vin animale noi, specii noi, cu care nu am mai lucrat. De aceea e important să te documentezi: Ce înseamnă o specie noua? Care sunt problemele ei comune? Cum trebuie recreat habitatul de unde aceasta se trage? Plus că apar deseori inovații din punct de vedere medical. De exemplu, acum ceva timp, unui tigru îi trebuiau vreo trei injecții de tranchilizant pentru ca acesta să-și facă efectul. Vă dați seama, pielea lui era făcută sită. Acum anesteziile au devenit mai puternice și nu mai este nevoie decât de o doză pentru ca acesta să adoarmă.
De când practicați această meserie? Și ca administrator la zoo?
Ca medic veterinar, de 21 de ani. Iar că administrator, din 2006, grădina zoologică transformându-se, tot din 2005, în serviciu public. Inițial gradina zoologică a fost administrată de o altă societate.
Să ne întoarcem la calitatea dumneavoastră de medic veterinar la zoo. Cum arata o zi din viață dumneavoastră?
Sunt zile când e foarte mult de lucru și zile când nu prea ai ce face. Dar în fiecare dimineață dăm o tură la fiecare sector de animale și, pe lângă partea de igienă, verificăm și partea de sănătate. Discutăm și cu îngrijitorii, pentru că este foarte important să ai o relație bună cu îngrijitorii. Ei sunt toată ziua acolo pe sector și supravegheza animalele. Vă dați seama, ei observă mult mai mult animalele decât noi, în turele pe care le fac… După care, în funcție de necesități, facem tratamente, operații, mă rog, tot ce este de lucru.
Este o meserie periculoasă?
Este o meserie periculoasă, chiar este periculoasă, pentru că lucrăm cu animale exotice! Chiar și o maimuță are colți cu care poți fi rănit. Trebuie să ai mare grijă. Pe lângă partea de medicină, cel mai important este partea de anestezie. Ce anestezie trebuie pentru fiecare animal, pentru că riscurile sunt foarte mari. Odată pentru persoana care lucrează, pentru că la toate intervențiile acestea sunt ajutoare de îngrijitori. Responsabilitatea este mult mai mare pentru mine, deoarece răspund de toți oamenii care participă la interventie.
Liviu Todescu
Ati avut și întâmplări nefericite?
Păi, întâmplări, să zic așa, nu sunt doar câteva. De exemplu, odată am tranchilizat un cerb, iar după operație i-am dat antidotul, ierbivorele având nevoie de o astfel de injecție după administrarea sedativului. Acesta fiind intravenos, ele se trezesc foarte repede. De obicei, înaintea oricărei intervenții operatorii, animalului i se ofera 12\24 de dietă alimentară, dar sunt și intervenții urgente în care acest lucru nu poți să-l faci, și atunci animalele se trezesc. După această injecție i-am făcut un masaj cardiac, deoarece orice anestezie poate fi și periculoasă. Cum stăteam acolo făcându-i procedura, deodată s-a trezit brusc și m-a luat în coarne, izbindu-mă în gard. Noroc că am avut echipa lângă mine, care a intervenit rapid și a oprit cerbul, altfel lucrurile putând să se sfârșească prost.
,,Am avut ocazia să țin cinci pui de tigru siberian în brațe”
Care este cea mai frumoasă amintire profesională pe care o aveți?
Ei bine, toate amintirile sunt frumoase. În momentul când reușești să salvezi un animal, te simți foarte împlinit. Dar dacă este să ne referim la altceva, am avut ocazia să îngrijim pui de tigri, pui de jaguar, maimuțe, șerpi și multe altele în birou. Dar animalele care mă fascinează cel mai mult sunt felinele. Tigrul siberian, pentru mine, este animalul cel mai dominant și frumos.
Ce animale găsim aici, la Zoo, dacă venim să vizităm?
Aici, la Zoo, puteți găsi, pe lângă fauna României (chiar este foarte important să expunem și specificul de animale autohton: rațe, oi, cai, iepuri, lupi, zimbri, urși și așa mai departe), animalele exotice, cum ar fi: tigri albi, tigri siberieni, lei, papagali, cămile, jaguari, diferite specii de maimuțe etc. Cele mai speciale, ca să zic așa, sunt un leopard de amur, care este singurul exemplar din țară, și un mascul de crocodil de Nil, care, de asemenea, este cel mai mare, de asemenea, din România.
Liviu Todescu
De unde provin animalele de la zoo?
În proporție de 99%, animalele de la Zoo provin de la alte grădini zoologice. O parte se înmulțesc la noi, și o altă parte provin din recuperarea de la braconieri și de la unii cetățeni care dețin ilegal animale exotice. De exemplu, acum ceva ani, am primit o maimuță care a aparținut unui fotograf.
Ce faceți când vine un animal nou la Zoo?
Un animal nou la Zoo trebuie, în primul rând, să intre în carantină. Dacă vine vorba de animale de la alte grădini zoologice, ele vin cu analizele la zi. Dacă vin animale rănite, din sălbăticie, sunt tratate și pe urmă ne vom hotărî dacă sunt capabile să supraviețuiască singure, din nou, în natură. Ori, dacă suntem de părere că nu s-ar readapta mediului sălbatic, din diverse motive, le păstrăm noi sau le distribuim altor grădini zoologice.
Care este procedura atunci când vedeți un animal bolnav?
Există un regulament pe care îngrijitorii trebuie să-l urmeze. Atunci când aceștia văd un animal bolnav, încearcă să-l izoleze de grup, până la anunțare, după care, în funcție de specia de animal, hotărâm dacă să-l anesteziem, dacă se impune anestezia, pentru că, așa cum am mai spus, orice anestezie este cu riscuri, și pe urmă facem tratamentul respectiv.
Sibiul nu are cimitir pentru animale
Ce sfaturi le-ați da tinerilor care ar dori să devină medici veterinari?
Ca sfaturi, să iubească această meserie, în primul rând. Și, de multe ori, să se aștepte că speranțele lor nu sunt întodeauna aceleași cu realitatea, deoarece când ajungi medic veterinar nu o să reușești tot timpul să salvezi animale; sunt situații când e obligatoriu să curmăm suferința unui animal. Adică nu vorbim numai despre salvarea animalelor, ci vine și partea neplăcută a acestei meserii. Recomand tuturor celor care iubesc animalele și care cred că sunt capabili să aibă un rol în tratarea lor, să se apuce de ea. Este o meseie frumoasă. Atunci când reușești să vindeci un animal, ai pe lângă bucuria ta sufletească, și aprecierea proprietarului, dacă vorbim de tratarea animalelor de companie. Desigur, trebuie să fii alături de acesta și atunci când animalul nu supraviețuiește.
Toți studenții de la Faculatea de Medicină Veterinară pot să vină facă practică, dacă doresc, la grădina zoologică. Grădina Zoologică din Sibiu are legături cu facultăți de medicină din toată țara (Timișoara, Cluj etc.). Dar este o diferență între a face practică la un cabinet veterinar de oraș sau de țară, și a fi practicant la zoo, deoarece aici cazurile de răni sau îmbolnăviri sunt mai rare, spre bucuria noastră.
Liviu Todescu
Știm că oamenii se atașează foarte mult de animale. Atunci când un animal moare, unde ajunge? Adică este vreun cimitir de animale prin zonă?
Din păcate, nu. Sunt firme specializate pe așa ceva. Acestea iau cadavrele și le distrug, după cum scrie în legislație.
Ce rol au grădinile zoologice?
Cele mai importante roluri ale grădinii zoologice sunt de cercetare și de conservare. Pe lângă partea educativă, de a expune animale din toată lumea, unul din rolurile principale este de a conserva speciile sălbatice, de a participa la înmulțirea speciilor și de a reda mediului animale ce sunt, sau erau, pe cale de dispariție, de exemplu, cum e zimbrul la noi.
,,Grădina zoologică este un loc foarte sigur dacă se respectă marcajele și indicatoarele!”
Cum devii îngrijitor la Zoo?
Sunt cursuri speciale pentru așa ceva. Grădina zoologică și-a depus candidatura să devină membru în Organizația Europeană a Grădinilor Zoologice. Suntem în programul de monitorizare, și periodic aducem specialiști, căci rolul acestei organizații este de a pune la dispoziție, membrilor asociației, oameni avizați în meseria lor, pentru instruirea personalului.
Multă lume crede că animalele sunt chinuite la Zoo. Cum răspundeți la această remarcă?
Animalele nu sunt chinuite la Zoo. Rolul nu este acesta. Scopul acesteia, cum am mai spus, este de conservare a speciei sălbatice. Dar totodată trebuie îndeplinite niște condiții, trebuie un anumit spațiu pentru fiecare animal, o anumită temperatură, un anumit tip de hrană și așa mai departe. Desigur, acestea nu se simt că în libertate, dar după cum spun și statisticile, unele animale trăiesc mai mult la Zoo decât în sălbăticie. Diferența dintre animalele de la grădina zoologică și cele din sălbăticie este că cele din urmă își aleg singure mediul în care trăiesc și hrana, de aceea trebuie și noi să fim atenți la nevoile acestora.
Ați avut întâmplări nefericite cu vizitatorii?
Da, acum câteva luni, o fetiță a fost mușcată de un lup, prin gard, gardul fiind unul dublu. Fetița, care era nesupravegheată, a băgat mâna prin amplasament și a fost atinsă de colții animalului; rana a fost superficială. Dar tot noi avem de suferit, deoarece presa a făcut mare tam-tam, dar e clar că vină nu ne-a aparținut. Ce este de reținut este că grădina zoologică este un loc foarte sigur dacă oamenii respectă marcajele și indicatoarele.
Liviu Todescu
Vin mulți turiști străini aici, la Zoo?
Da, anul asta am avut în jur de 350.000 de turiști până acum, ceea ce este foarte bine, și da, au fost și mulți străini printre ei.
Vizitatorii dau de mâncare animalelor? Și dacă, da, care sunt riscurile acestui fapt?
Din păcate da, oamenii dau mâncare animalelor, iar aceasta este o problema foarte mare, în primul rând, din punc de vedere medical. De exemplu, unii dintre ei dau de mâncare pelicanilor popcorn, dieta lor fiind formată exclusiv din pește de apă dulce. Ideea este că acel popcorn conține sare, iar sarea este nocivă pentru păsări, este un toxic foarte mare pentru ei. Fie dau la papagali; periodic am avut probleme cu mortalitatea la papagali. O a două problemă ar fi bătaia pe mâncare. Atunci când cineva aruncă ceva de mâncare într-un grup de animale, unul ia mâncarea și apoi începe încăierarea. Sau am avut un caz când un copil a aruncat o sticlă de suc la maimuțe, sticla s-a spart, s-a făcut cioburi, iar o parte din maimuțe au înghițit cioburile respective. Gândiți-vă prin ce muncă am trecut, tranchilizând și operând fiecare animal. Această întâmplare putea fi chiar fatală pentru animăluțe!
Iar ca o întâmplare tragicomică: Am dat la un moment dat un interviu unei televiziuni anume, pentru conștientizarea oamenilor, cu mesajele: ,,Nu treceți indicatoarele”, ,,Nu hrăniți animalele” etc., iar fix în cadrul în care filmam, ca să vedeți coincidență, o bătrânică dădea mâncare la animale! Și am întrebat-o: ”Doamnă, n-ați văzut ce scrie pe indicator?” Femeia a zis că nu, că a văzut doar acolo că scrie ,,maimuță macac”. Adică semnul ăla mic l-a văzut, dar ăla mare, nu!
V-ați vedea făcând altceva, în afară de această meserie de medic veterinar?
La acest moment nu, deoarece pe lângă faptul că sunt medic veterinar la Zoo, mai am și o activitate la un cabinet de animale de companie, unii dintre ei având șerpi, iguane. Nu, nu mă văd, cum mai mai spus. Am 21 de ani de când sunt medic veterinar aici. Cunosc fiecare animal în parte, m-am atașat de ele, și e ceva deosebit pentru mine.
Performanțe excepționale pentru atletele medieșene Alexandra Hudea și Iulia Mărginean la Campionatul Național de Cros.
Poiana Stampei a fost din nou gazdă și în acest sfârșit de săptămână pentru Campionatul Național de cros.
După ce la sfârșitul săptămânii trecute naționalele de cros au adus la start copii 1, 2, juniorii U16 și cadeții U18, în weekend a avut loc competiția destinată juniorilor 1 (U20), tineretului (U23) și seniorilor.
Am citit un cuvânt de la Pr. Paisie Agioritul: „Necazurile răbdate în smerenie și fără cârtire sunt mai sus decât rugăciunea”. Oare ce vrea să spună Pr. Paisie?
Vrea să spună că rugăciunea este modul firesc și ușor de a ne apropia de Dumnezeu. Dar necazul, dacă-l răbdăm în smerenie, ne apropie și mai mult de Dumnezeu. Ca să te rogi cu adevărat, trebuie să te lupți cu tine, ca să dobândești starea potrivită. Necazul, însă, te purifică, te face mai sensibil, mai înțelegător și mai doritor de ajutorul lui Dumnezeu. Așa înțelegem de ce necazul ne poate ridica mai sus decât rugăciunea.
Ideal ar fi ca, la rugăciune, necontenit „sus să avem inimile”, după cum spunem la Liturghie, fără ca să fie nevoie de încercarea necazurilor. Dar sunt unii, însă, care ajung să-L cunoască pe Dumnezeu, numai atunci când „îi arde la degete”.
Așa l-a ars și pe mai marele sinagogii, Iair. Nu la degete, ci la inimă. E cutremurător numai să gândești la moartea unei fiice, în floarea vârstei, darămite să trăiești așa dramă. Or, tocmai prin asta a trecut Iair.
Dar, orice rău are o parte de bine. În toată această tragedie, partea cea bună a fost că Iair s-a convertit. Necazul l-a purificat și, cu nădejde, a cerut ajutorul Celui pe Care cărturarii și fariseii Îl blamau.
Aceasta este marea lecție pe care a vrut să le-o dea Hristos. Un Om care învie morții nu este „fiștecine”, spun ardelenii. Și ca să poată primi acest adevăr, că Iisus este Mesia, inima lor trebuia scoasă din încremenire, numai prin necaz. Într-o astfel de inimă, dacă intră Domnul, nimeni nu-L va mai scoate afară.
Trăim zile de mari necazuri. De războaie incredibile. Toate sunt îngăduite, pentru a zdrobi nepăsarea, ura și necredința din noi. Ne-am lăcomit, de vrem pe Marte. În loc să cerem, ca Iair: ”Doamne, scapă-ne din moarte!”
…acolo unde se joacă soarta lumii nu ai loc decât dacă eşti o mare putere, dacă eşti puşculiţa lumii SAU… dacă eşti extrem de deştept să-i joci în picioare pe proşti. Mai „este” unii, complet abulici, care nu ştiu pe ce lume trăiesc şi slugile cui sunt, care joacă şah cu regulile de la table sau – şi mai rău – duc bileţelele de la unul la altul în jurul mesei, pe post de curier, vai de capul lor.
În prima categorie intră tradiţionalele State Unite ale Americii, Rusia încă nu de neglijat, China emergentă spre poziţia de lider mondial, apoi eventuala coaliţie a statelor musulmane – posibilă în lumina ultimelor evenimente declanşate de conflictul dintre Israel şi Hamas – şi, „sărpraaaiz”, BRIX, o nouă alianţă militară camuflată într-una economică!
Din a doua categorie, cel mai concludent exemplu este Elveţia, de care nu se atinge nimeni, căreia nu-i spune nimeni ce are de făcut şi în care nu trage nimeni, pentru că acolo sunt banii magnaţilor lumii şi cine trage cu tunul în propria puşculiţă? Din a treia categorie fac parte unii fără bani şi fără putere, dar care ştiu să joace cartea psihologică în intresul propriului popor. Exemplu, premierul Ungariei – cu ochii cât cepele pe Transilvania –, care dă flit slăbănogitei Uniuni Europene şi se vede cu Putin când vrea muşchiul lui şi mai dihai, este primit la Beijing – invitat!!! – de însuşi preşedintele Chinei, Xi Jinping. Cine trebuia să fie în această poziţie onorantă? Premierul României, pentru că România a avut relaţii de excepţie cu China, politicieni de rang înalt au studiat limba română şi au tradus poezia lui Eminescu în chineză, iar din surse militare care au ajuns la Radiodifuziunea Română în zilele tulburi ale loviturii de stat din ’89 am aflat că dezmembrarea României, pusă la cale atunci, a fost oprită telefonic de China. Acestei relaţii de excepţie i-am dat flit prin jagardelele noastre politice, care ne-au adus azi în sapă de lemn.
Mai „este” unii, după cum spuneam, complet abulici, care nu ştiu pe ce lume trăiesc şi slugile cui sunt, care joacă şah cu regulile de la table sau – şi mai rău – duc bileţelele de la unul la altul în jurul mesei, pe post de curier, vai de capul lor. Şi din păcate aici ne integrăm şi noi prin cei care ne „reprezintă”. Fuguţa la Tel Aviv , fuguţa la Kiev , ducem bileţele.
Cum spuneam: poate înveţi de la Ceauşescu niţică agerime oltenească, domnule premier al României, atunci când a intermediat tratatul de pace dintre Israel şi Egipt, semnat în 1979 de premierul israelian şi preşedintele egiptean de la acea vreme, Menahem Begin şi Anwar El Sadat, aflat în vigoare şi în prezent. Avea relaţii internaţionale care au făcut istorie, un corp diplomatic de elită şi miniştri de externe de excepţie! Nu amantele răsuflate ale mafioţilor democraţiei postrevoluţionare sau puietul analfabet funcţional al clientelei politice. Mai că înclin să cred că Viktor Orban i-a fost discipol, că prea îi calcă pe urme în abilitate diplomatică în interes naţional. Al Ungariei, evident.
Înţelepciunea proverbelor româneşti te învaţă să nu bagi băţul în muşuroiul de furnici. Specialitatea secolului XXI este însă să-l bagi, dar cu mâna altuia. Şi uite aşa, la ordin şi „politically correct”, ne-am trezit şi noi, românii, apărând cauze străine. Iar într-o astfel de situaţie internaţională complicată, de la şpagasinii abulici care ne conduc la ce să te aştepti mai mult decât să bage cu mâna României băţul altora în toate muşuroaiele posibile şi imposibile.
Poliţiştii sibieni caută un tânăr în vârstă de 19 ani, care a plecat de acasă, din satul Prislop, fără a mai reveni.
În cursul zilei de vineri, o femeie din Prislop a sesizat I.P.J. Sibiu cu privire la faptul că, în 17 octombrie, fiul său, Solomon Cătălin-Ioan în vârstă de 19 ani, din Prislop, a plecat de acasă fără a mai reveni.
Tânărul are 1,70 metri înălțime, 55 de kilograme, ochi căprui, păr șaten, tuns scurt.
În momentul plecării, acesta purta un hanorac negru, pantalon tip jeans de culoare albastră și încălțăminte sport de culoare albastră.
Tânărul prezintă tatuaje pe gât și pe mâna dreaptă.
Persoanele care pot oferi informaţii despre bărbat sunt rugate să contacteze cea mai apropiată unitate de poliţie sau să apeleze gratuit numărul unic pentru situații de urgenţă 112.
Actorul Matthew Perry, în vârstă de 54 de ani, care a interpretat personajul Chandler Bing din serialulde succes „Friends”, a fost găsit mort în locuinţa sa din Los Angeles.
Autoritățile americane nu au specificat cauza morții, dar publicațiile americane, care citează surse din poliție, spun că Matthew Perry a fost găsit în jacuzzi, înecat, sâmbătă după-amiază.
Warner Bros, care a produs toate cele 10 sezoane din Friends, din 1994 și până în 2004, a adus un omagiu “prietenului nostru drag”, despre care a spus că a fost “un actor incredibil de talentat, al cărui geniu de comedie a avut impact în întreaga lume, iar moștenirea sa va trăi în inimile atâtor oameni”, scrie Biziday.
Perry avea 24 de ani când a început să joace rolul lui Chandler și era relativ necunoscut, la fel ca și colegii săi din Friends – Jennifer Aniston, Lisa Kudrow, Matt LeBlanc și David Schwimmer. Courteney Cox (Monica) era singura care se remarcase în “Family Ties”.
Perry a fost de cinci ori nominalizat la Emmy, iar în paralel cu Friends a jucat în filme precum Fools Rush In (alături de Salma Hayek), Three to Tango și The Whole Nine Yards (alături de Bruce Willis).
Viața personală a lui Perry a fost afectată de adicție, începând din 1997, când a suferit un accident de jet-ski.
Din cauza durerilor el a devenit dependent de calmante, iar mai târziu a susținut că nu-și amintește trei ani din timpul petrecut în Friends și că a cheltuit peste 9 milioane de dolari pentru a încerca să scape de dependență.
