UPDATE 2: Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a decis ca tânărul să fie cercetat sub control judiciar.
„În data de 10.09.2023 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus reținerea unui bărbat în vârstă de 29 ani , rezident în mun. Mediaş, judeţul Sibiu pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză până în acest moment procesual rezultă că în dimineaţa zilei 10.09.2023, inculpatul a remis suma de 200 de euro cu titlu de mită unui agent de poliţie din cadrul Poliţiei mun. Mediaş pentru a-l determina pe acesta să nu își îndeplinească corespunzător îndatoririle de serviciu în sensul de a nu lua măsurile legale pentru faptul că a condus pe drumurile publice, în mun. Mediaş, un autovehicul fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi având o viteză de 112 km/h, în condițiile unei limitări a regimului de viteză la 50 km/h.
De asemenea, în încercarea de a scăpa de urmărirea agenților de poliție, inculpatul a efectuat o manevră de depășire neregulamentară, pe linie continuă.
Ulterior testării cu aparatul etilotest poliţiştii s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin.1 C.penal.
În cursul zilei de astăzi 11.09.2023 procurorul a luat faţă de inculpat măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile”, se arată în comunicatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
UPDATE: Tânărul a fost reținut de anchetatori. Astfel, procurorul de caz a dispus reținerea persoanei în cauză pentru 24 de ore.
ȘTIREA INIȚIALĂ – Un șofer a fost prins în flagrant în timp ce le oferea polițiștilor din Mediaș 200 de euro mită pentru mai multe infracțiuni rutiere.
În cursul zilei de astăzi, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție – Serviciul Județean Anticorupție Sibiu, sub coordonarea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, au prins în flagrant o persoană, în vârstă de 28 ani, care a oferit suma de 200 euro unui echipaj de poliție, cu scopul de a-i determina pe agenții de poliție să nu dispună măsurile legale ca urmare a constatării unor contravenții la regimul rutier.
Doi agenți de poliție din cadrul I.P.J. Sibiu – Poliția Municipiului Mediaș, Biroul Rutier și Biroul Ordine Publică, au oprit în trafic un autoturism, pe Șoseaua Sibiului, care a efectuat o manevra de depășire pe linie continuă, având viteza de 112 kilometri/oră în localitate, iar după testarea șoferului cu aparatul etilotest au constatat că a consumat băuturi alcoolice, fiind înregistrată o valoare de 0,52 miligrame/litru alcool pur în aerul expirat.
„În acest context, conducătorul autoturismului a remis agenților de poliție suma de 200 de euro pentru ca aceștia să nu dispună măsurile legale pentru depășirea pe linie continuă și depășirea regimului legal de viteză, fapte ce presupun aplicarea sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce.
Momentul a fost înregistrat cu dispozitivul tip body-cam din dotarea unuia dintre membrii echipajului.
Cei doi agenți de poliție au sesizat fapta Serviciului Județean Anticorupție Sibiu, iar lucrătorii de poliție judiciară au procedat la constatarea in flagrant a infracțiunii de dare de mită.
Persoana a fost condusă la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru continuarea cercetărilor.
Menționăm faptul că, numai în ultima săptămână, polițiști din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române au sesizat la Direcția Generală Anticorupție cinci situații în care li s-au oferit diverse sume de bani cu titlu de mită„, a transmis Direcția Generală Anticorupție prin intermediul unui comunicat de presă.
Polițiștii Biroului Poliție Autostrăzi A1 Rm. Vâlcea – Deva intervin la un accident rutier produs pe A1, la limită cu județul Alba, pe sensul Sibiu – Sebeș.
„Din primele cercetări efectuate a rezultat că, în timp ce conducea un autoturism pe banda 2, pe fondul neatenției în conducere, o tânără în vârstă de 28 de ani, din județul Gorj, a pierdut controlul direcției de deplasare, a acroșat un ansamblu TIR condus pe banda 1 după care a intrat în coliziune cu parapetul median.
În urma evenimentului, conducătoarea auto și pasagerul din autoturism, un tânăr în vârstă de 28 de ani, din județul Gorj, au suferit vătămări corporale și au fost transportați la spital conștienți”, a precizat Elena Welter, purtătorul de cuvânt al IPJ Sibiu.
Banda 1 și 2 sunt blocate, traficul desfășurându-se îngreunat, pe banda de urgență.
„Două echipaje SMURD, dintre care unul cu medic, și o autospecială de stingere au intervenit la un accident rutier în care sunt implicate un autocamion și un autoturism.
Două persoane primesc îngrijiri medicale, este vorba de un bărbat de 28 de ani care a suferit un traumatism cranian și o femeie de 28 de ani care a suferit și ea un traumatism cranian și prezintă multiple contuzii”, a declarat sergentul major Andreea Ștefan, purtătorul de cuvânt al ISU Sibiu.
Patru persoane au fost rănite, duminică, pe Drumul Național 1, în apropiere de localitatea Veștem.
Din primele verificări efectuate s-a constatat că, în timp ce conducea un autoturism spre Tălmaciu, o femeie în vârstă de 38 de ani, din Șelimbăr, a virat la stânga fără să acorde prioritate și a intrat în coliziune cu un autoturism condus dinspre Tălmaciu de către un bărbat în vârstă de 37 de ani, din Apoldu de Jos.
Impactul a dus la vătămarea corporală a ocupanților autoturismului condus dinspre Tălmaciu, șoferul și cei trei pasageri, o femeie în vârstă de 34 de ani și doi minori în vârstă de 9, respectiv 11 ani.
Echipaje de prim ajutor de la Ambulanța și SMURD Sibiu au intervenit la locul accidentului.
O femeie de 34 de ani acuza dureri abdominale, aceasta fiind însărcinată.
Femeia a fost transportată la UPU Sibiu conștientă.
Echipajele de la Ambulanță au transportat la spital un bărbat de 37 de ani și doi minori de 9 și 11, care au suferit mai multe politraumatisme.
Traficul rutier este îngreunat pe sensul Tălmaciu – Sibiu.
În urma impactului, un bărbat de 29 de ani a suferit un traumatism toracic și un atac de panică, el fiind asistat medical de către echipajul de la Ambulanță.
Aproximativ 2.700.000 încep luni cursurile anului şcolar 2023 – 2024, potrivit calendarului aprobat de Ministerul Educaţiei.
Structura anului școlar 2023-2024
Cursuri
-de luni, 11 septembrie 2023, până vineri, 27 octombrie 2023;
-de luni, 6 noiembrie 2023, până vineri, 22 decembrie 2023;
-de luni, 8 ianuarie 2024, până vineri, 9 februarie 2024, respectiv vineri, 16 februarie 2024, sau vineri, 23 februarie 2024, după caz, la decizia inspectoratelor şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti, în urma consultărilor cu beneficiarii primari ai educaţiei, cu părinţii/reprezentanţii legali ai acestora şi cu cadrele didactice, realizate la nivelul unităţilor de învăţământ;
-de luni, 19 februarie 2024, respectiv luni, 26 februarie 2024, sau luni, 4 martie 2024, la decizia inspectoratelor şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti, după caz, până vineri, 26 aprilie 2024;
-de miercuri, 8 mai 2024, până vineri, 21 iunie 2024;
Vacanțe
-de sâmbătă, 28 octombrie 2023, până duminică, 5 noiembrie 2023;
-de sâmbătă, 23 decembrie 2023, până duminică, 7 ianuarie 2024; -o săptămână, la decizia inspectoratelor şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti, în perioada 12 februarie-3 martie 2024;
-de sâmbătă, 27 aprilie 2024, până marţi, 7 mai 2024;
-de sâmbătă, 22 iunie 2024, până duminică, 8 septembrie 2024.
În ziua de 5 octombrie 2023 – Ziua internaţională a educaţiei şi în zilele nelucrătoare/de sărbătoare legală prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil nu se organizează cursuri.
Elevii din municipiul Mediaș care au obținut medii mari la Evaluarea Națională și Bacalaureat vor fi recompensați și în acest an.
Astfel, un număr de 23 de elevi care au obținut rezultate de peste 9,50 la examenele de Evaluare Națională și Bacalaureat din această vară vor fi premiați de Primăria Mediaș.
Anul trecut consilierii locali au votat într-o ședința extraordinară acordarea unor premii speciale unui număr de 33 de absolvenți de gimnaziu și liceu care au obținut media peste 9,50 la examenele de Evaluare și Bacalaureat.
Paracelsus spunea că toate medicamentele sunt, în sine, otrăvuri pentru om; problema esențială este cea a proporției. Adică, aceste otrăvuri, dacă sunt luate în cantități reduse și atunci când trebuie, devin tămăduitoare pentru om. De aceea simbolul farmaciei este un șarpe care își varsă otrava într-o cupă. Dacă otrava șarpelui este luată în cantități reduse, în anumite situații, ea devine vindecătoare.
Acest simbol își are originea în Vechiul Testament și anume în faptul că Moise, din poruncă divină, a ridicat un șarpe de aramă pe un toiag, iar toți cei mușcați de șerpi, în pustie, care priveau la acesta, se vindecau (Numeri 21, 4-9). Semnificația aceasta a fost, apoi, completată și amestecată cu mitologia păgână.
Dar adevărata semnificație a tămăduirii, prin otrava care devine medicament, a explicat-o însuși Hristos, atunci când a stat de vorbă cu Nicodim. Acestuia i-a spus că „așa cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului” (Ioan 3, 14-15).
Cu aceste cuvinte, Hristos voia să spună că Moise a prefigurat răstignirea, că Mesia va trebui să moară pe Cruce, pentru ca moartea să fie biruită. Toiagul a prefigurat Crucea, șarpele cu otravă a prefigurat moartea, dar care asumate de Hristos, luate asupra Lui de bunăvoie, vor putea fi biruite și transformate în înviere și viață veșnică.
Și așa s-a întâmplat. Iar Nicodim a luat trupul lui Hristos de pe Cruce, l-a îngropat, așteptând, cu convingere, Învierea.
Aceasta este interpretarea adevărată a simbolului farmaceutic. Parafrazând troparul Învierii „cu moartea, pe moarte călcând”, am putea spune și „cu otrava, pe otravă anihilând”. Cu el se înrudește perfect cârja episcopală, care are în centru Crucea și doi șerpi laterali. Crucea biruiește șarpele, otrava devine tămăduitoare, așa cum Hristos, cu moartea pe Cruce, biruie moartea noastră. Pentru aceasta trebuie să iubim Sfânta Cruce – farmacia vieții veșnice.
Asta e tot ce ne-a mai rămas nouă, românilor, de făcut în perspectiva deşertificării României. Începeţi şi creşteţi cămile, ca să aveţi hrana şi transportul asigurate, ba chiar şi un job – turism în deşert – pentru vremurile nu prea îndepărtate când se va fi pustiit totul în jur.
Nu vă îngrijoraţi. Geometria spaţiului românesc, dulcea alternanţă deal-vale, deal-vale cântată de toţi poeţii şi rapsozii neamului, va rămâne, doar că va fi înlocuită de dune de nisip. Atât de hămesită este haita care s-a năpustit peste tot ce mai poate fi vândut din ograda naţională, de la copii şi păduri, până la mamă şi la tată. Ştiţi vorba ’ceea românească: „ăsta-l vinde şi pe tac’su!” Ei, ăştia la fel. Cine sunt „ăştia”? Sunt ăia! Cei pe care, în naivitatea lui, ca să nu spun în obtuzitatea lui, onor cetăţeanul nostru veşnic turmentat, şi i-a pus în cap cu mânuţa lui. Acu’ n-are decât să se scarpine. Ştiţi vorba ’ceea românească: „ţi-ai băgat puricii în cojoc, amu scarpină-te, bădie!”
Comunismul a brăzdat inima creştină a României de la est la vest ca o lamă uriaşă de plug. Toate valorile naţionale au fost băgate sub brazdă şi toate râmele au ieşit deasupra. Azi aceeaşi lamă uriaşă, de ghilotină de data aceasta, toacă de sus în jos tot ce a mai rămas românesc în picioare. Dacă n-ai crede în cuvântul lui Hristos, „…fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor sătura…”, ţi-ai pierde minţile.
Of-ul cel mare nu mai este unul doar românesc. Deşi cică suntem o uniune europeană de state, numai cine nu vrea nu vede gardurile de sârmă ghimpată care se construiesc între noi. Încet-încet se împlineşte ce zicea părintele Arsenie Boca, precum că „românii plecaţi din ţară ar trebuie să se întoarcă acasă, căci vor veni vremuri când vor dori să o facă şi nu vor mai putea”. Deşi cică suntem state democratice, numai cine nu vrea nu vede cum cad una câte una libertăţile democraţiei şi chipul hidos al cenzurii rânjeşte din toate direcţiile.
Încet-încet se împlineşte ce zicea părintele Iustin Pârvu, precum că „diavolul (prin oamenii săi, n. a.) nu se va mai atinge de trupurile voastre (ca în vremea anilor grei de puşcărie politică ai sfinţiei sale), ci se vor atinge de sufletele voastre”. Teroarea nu mai e bulanul pe spinare şi bocancul în gură, ci siringa-n fund şi masca pe figură. (Pare-se că iar ni se pregătesc). Doar metoda de reeducare e aceeaşi, prin frică, întreţinută la foc continuu de propaganda otrăvită de minciună, ca-n vremurile „bune” ale anilor ’5o. Curând toţi martorii istoriei vor fi trecut la Domnul şi odată cu ei şi adevărul lucrurilor. Apoi treptat şi generaţiile care l-au aflat direct de la sursă. Vin cei care, vorba ’ceea românească, „n-ai carte, n-ai parte” de minte luminată şi nu vor mai distinge binele de rău, fiecare rupt de lume şi cantonat în bula lui electronică. Încet-încet se împlineşte ce zicea tot părintele Arsenie Boca, precum că „atunci când pe cărarea dintre vecini va creşte iarba, va veni sfârşitul”.
Pe vremea lui nea Nicu, prietenia a salvat România. Citeam pe rupte, neavând program la televizor şi petreceam în gaşcă cu o chitară. Acum e o linişte de-ţi ţiuie urechile. N-am mai auzit de mult un om râzând pe stradă, n-am mai văzut demult un copil zburdând. Samavolnicia a amuţit România. Cum zic sfinţii părinţi, că vin vremurile când bucuria se va ridica de la oameni, într-o lume fără Dumnezeu.
La Săcel iau naștere produse ce îi pot ajuta pe cosmonauți să își facă ”poftele” în spațiu. De altfel, suplimentele naturale produse aici te ajută la imunitate și îți oferă șansă de a lua o gustare într-un timp record. Cornelia Doștetan Abălaru reprezintă, din 2019, VitaPlant, un important producător de suplimente naturale și ecologice din România.
Aici se fabrică peste 800 de produse naturale. Foto: Sibiu 100%
Cornelia Doștetan este sibiancă și inginer în industrie alimentară, având un doctorat în produse apicole. În prezent, este managerul firmei VitaPlant, o companie pe care a propulsat-o, prin produsele gândite de ea, pe unele din cele mai înalte podiumuri.
S-a născut într-o familie de apicultori
Pasiunea pentru produsele apicole își are rădăcinile, cumva, în copilărie.
„M-am născut în familie de apicultori. În 1948, bunicul meu a venit de pe front cu ciroză și a știut că lăptișorul de matcă îi regenerează ficatul. Pe vremea aceea, nu se găsea la magazin, astfel că a ales să crească stupi. În familia aceasta m-am născut; dintre toți copiii, eu am fost singura care a mers mai departe cu partea aceasta de apicultură. Am iubit și iubesc foarte mult albinele, sunt a doua mea natură, sunt cele care m-au format. Din păcate, sunt foarte alergică, și atunci a trebuit să trec la un alt nivel, în care să lucrez cu produsele, dar să nu fie nevoie să lucrez cu albine. Avem mulți stupi, doar că nu îi mai gestionez eu, ci familia mea, pentru că e periculos pentru mine. În schimb, am dezvoltat această gamă de suplimente alimentare și cosmetice. Cosmeticele le-am perfecționat la locul de muncă. Recoltam venin și rămâneam cu multă cantitate în raport cu cererea de pe piață. Și atunci a trebuit să facem ceva! Și am ales să facem produsele cosmetice cu venin, de la creme de față, geluri de față, până la creme antireumatice”, povestește Cornelia Doștetan.
Cornelia Doștetan. Foto: Sibiu 100%
Produsele apicole, mai spune aceasta, sunt amestecate cu multă magie.
Totul se întâmplă în Săcel, într-o făbricuță construită cu drag de Cornelia și soțul ei, cu ajutorul fondurilor europene. „Din 2021 avem această locație. Până atunci am lucrat în Săliște. Suntem opt oameni deocamdată implicați și mai avem partea de oțeturi și ceaiuri în județul Mureș. Avem în portofoliu de peste 800 de produse, toate naturale. Peste 200 sunt certificate bio. Produsele noastre sunt 100% naturale, din amestecuri de miere, polen, propolis, lăptișor de matcă. Cosmeticele, foarte multe, sunt pe bază de venin. Producem pentru omul de rând, dar și pentru mari companii, pentru oricine are nevoie de produsele noastre!”, mai povestește Cornelia.
Produsele-vedetă
Cornelia are multe produse-vedetă în portofoliu, dar cel mai recunoscut este Apifitness, un nectar apicol de excepție, 100 % natural și unic în lume, conceput exclusiv din produse apicole.
„Este încununarea cu succes a muncii noastre de ani și ani. Înaintea lui, au fost pralinele cu același cocktail. Apifitness este o băutură care energizează, este foarte sănătoasă, pentru că are în compoziție doar miere, polen, propolis, la care am venit cu lămâie, apă. Ține de foame, ține de sete, de bună dispoziție. La ora aceasta este un produs unic în lume”, spune proprietara afacerii.
De altfel, tot produse-vedetă sunt și cele liofilizate.
„Este acel proces de uscare prin congelare. Amestecăm unele fructe și cu miere, obținem produse puternic antioxidante. Cosmonauții folosesc hrană liofilizată, pentru că e foarte ușoară, are o conservabilitate în timp de ani. Producătorul aparatului spune chiar 25 de ani!”, mai povestește Cornelia.
Foto: Sibiu 100%
De unde vine inspirația
În ceea ce privește inspirația în crearea acestor produse, ea vine, în principal, din nevoile oamenilor. „Vine prin oamenii care ni se adresează, prin vise, gânduri, prin nevoile celor din jur. Le dau curs. Mă trezesc noaptea și vin aici să pun în practică ce mi-a trecut prin minte, că sigur nimic nu e întâmplător. Vin să creez produsul, pentru că așa a fost el trimis!”, ne dezvăluie aceasta. Cei care vor să afle mai multe informații despre VitaPlant și produsele sale pot accesa site-ul oficial, www.vitaplant.ro, sau pagina de Facebook cu același nume.
Compania produce și pentru alte mari firme, precum ApiLife, StrongLife, CasaBIO Cluj-Napoca, iar produsele sale se găsesc atât în farmacii naturiste, cât și în mari supermarketuri. De altfel, produsele din Săcel ajung și peste hotare, respectiv în Polonia, Germania sau Marea Britanie.
Informații suplimentare pot fi obținute și la numărul de telefon 0742189865 sau prin e-mail, la [email protected].
Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila a declarat că în momentul de faţă, se înregistrează în jur de 1.000 de cazuri pe zi de infectări cu noul coronavirus, el estimând că va urma o creştere în următoarele una-două sătpămâni, după care situaţia ar trebui să revină la normal.
Răspunzând unei întrebări Agerpres, ministrul Sănătăţii a subliniat că măsurile care trebuie luate sunt cele obişnuite în orice situaţie în care avem boli cu transmisie pe cale respiratorie.
„Măsurile sunt cele care se iau în mod obişnuit când discutăm despre o boală transmisibilă pe cale respiratorie.
Fiecare unitate sanitară ia măsuri interne legale pentru a limita transmiterea în spital, gruparea pacienţilor, în funcţie de situaţie.
Avem în jur de 1.000 de cazuri pe zi în momentul de faţă, dar nu discutăm decât despre o anumită aglomerare la nivelul unor spitale de boli infecţioase.
Dar măsurile care se iau şi în cazurile de gripă, de exemplu, sunt similare şi pentru infecţia cu noul coronavirus.
Un birou cu personalitate, cu mulțime de elemente de suflet: poze de familie, trofee, medalii, o pălărie vânătorească, o minge de fotbal… O atmosferă prietenoasă, o discuție liberă și un interlocutor savuros. Având ca punct de convergență nu atât fenomenul și problematica pieței sibiene, cât tușa personală a directorului acestui spațiu, cu împlinirile și neîmplinirile sale, cu amintiri și proiecte de viitor, cu accent pe ceea ce înseamnă și va însemna, peste timp, piața pentru fiecare dintre noi. Cu alte cuvinte, Teodor Birț, Directorul Piețe S. A. Sibiu.
”Fără producători nu putem exista”
Piața e locul în care se întâlnește producătorul cu consumatorul direct. E locul unde se socializează și unde oamenii își pot achiziționa, pe lângă produsele necesare în sine, și componenta de relaționare a unora cu ceilalți. Și, cu siguranță, piața este și un ”dat” tradițional al nostru, cu care mulți dintre noi încă ne identificăm. Cum e să fiți ”piețar”de atâta vreme?
Să administrez piețe.
Asta am vrut să zic!
Asta cu piețar nu e un termen care să îmi placă foarte mult, ca de altfel nici cealaltă formulă: bișnițar, samsar. Piața, din punctul meu de vedere, după mulți ani ca director la piață și 10 ani ca președinte al Asociației Administratorilor de Piețe din România, pot să spun că face parte din cultura și tradiția noastră. Într-adevăr, este locul unde se creează lanțul scurt, relația dintre producător și consumator. Piețele sunt locuri în care oamenii pot să comunice ușor, se cunosc între ei. La începuturile mele ca director, am considerat oportună o reorganizare a piețelor. În sensul în care să am o structură foarte clară. Fiind inginer de meserie, am zis că trebuie să existe o sectorizare clară, adică omul să știe: își dorește să cumpere fructe, trebuie să meargă la sectorul de fructe; vrea să cumpere cartofi, merge la cartofi; vrea roșii sau verdeață, merge în zona respectivă. Pentru aceasta era necesar să relocăm anumite persoane, pentru că erau amestecați. A fost foarte greu să îi conving să se mute. Pentru că dacă au fost obișnuiți să vândă pe o tarabă anume dintr-un sector din Piața Cibin, nu voiau nicicum să se mute! Și îi întrebam de ce? ”Pentru că aici e masa mea!” ”Nu e masa matale, e masa pieței.”
Nu e cazul Sibiului, desigur, dar unii din ei poate or fi dat și niscaiva șpagă pentru statornicirea în acel loc…
Nu, nu! Este locul unde ei vin și spun: ”Aici a vândut bunica, aici a vândut mama, aici mă știu oamenii și aici mă caută”. Și, într-adevăr, piața este locul unde fiecare merge, îl găsește pe vânzătorul pe care îl caută, are încredere în el și de acolo cumpără. Foarte mulți prieteni mă întreabă: ”De unde pot să cumpăr o roșie adevărată?” Și atunci îi spun: ”Du-te pe sectorul cutare, ai s-o găsești pe femeia sau pe bărbatul acela, și ai să vezi că are produsele pe care le cauți”.
Asta înseamnă că avem și produse care nu sunt ok?
Nu că nu sunt ok. Dar lucrurile se schimbă. În general, nu doar la piață. Viziunea pe care o aveam noi acum 30 de ani despre piață nu mai este de actualitate. Pentru că toate aceste schimbări din societate au ajuns și la piață. Nu mai sunt oamenii de odinioară, pe care îi găseam atunci în piață. Dacă acum 30 de ani încercam să facem un portret al producătorului român, îl regăseam pe acel țăran cu mâinile bătătorite, ars de soare, care toată ziua stătea în câmp. Acum vom avea surpriza să găsim în locul său poate un tânăr, care a făcut o facultate de agronomie, care poate a lucrat ”afară” undeva, care vine cu altă viziune și care produce în sensul în care se lucrează în toată Europa. S-au schimbat foarte mult producătorii.
Asta e de bine sau ba?
E de bine, pe undeva. E de rău, dacă ne gândim la tradiția pe care noi încercăm să o regăsim în piață. De aceea, în mod normal, chiar dacă unii poate nu vor să accepte această schimbare de comportament a pieței, ușor-ușor în piață nu vom mai găsi producătorul tradițional. Pentru că producătorul nu mai are timp să producă, să vândă, în același timp, și să își vadă și de casă. Iar soluțiile există. Nu le-am inventat noi, nu le inventăm acum; ele funcționează deja în alte părți. Sunt aceste asociații, pe care ei trebuie să le înființeze. Pentru că numai prin asociere, prin înființarea de cooperative sau cum doresc ei să le numească, pot să progreseze. Altfel, nu se mai poate! Nu mai sunt familiile atât de numeroase ca înainte.
Îmi aduc aminte cum la un moment dat, în Piața Rahovei, verificam certificatul de producător. Și nu erau vizate. Trecuse o zi sau două. Și am zis: ”Nu mai puteți vinde în piață, pentru că nu aveți certificate”. ”Stați o secundă – mi-au zis -, că o rezolvăm.” S-au strigat între ei și mi-am dat seama cu stupoare că era toată comuna acolo! Era primarul, era șeful de post… ”Dacă îl aveți și pe popa cu voi, atunci sunteți comuna completă!”, le-am zis. ”E și popa cu noi!” Era toată comuna! Pe un rând de tarabe, era toată comuna! Și aici era frumusețea unui astfel de spirit de piață. Acum nu se mai poate. Am vizitat, în calitate de președinte al Asociației, aproape toate bazinele legumicole din țară. Și am fost în foarte multe gospodării. Sunt familiile de care spuneam, tinere, cu bărbatul, femeia cu doi copii, care vede de casă, muncește lângă el, zilieri nu mai găsesc, au făcut foarte multe investiții în spații protejate, le-a crescut mult producția, produc mult mai repede, or asta înseamnă o altă organizare în ceea ce privește mersul la piață. Mai mult, cantitatea de produse a crescut și crește într-una. Pentru cei care au depășit un anumit nivel de producție, piața deja nu mai reprezintă o soluție. Pentru că nu pot vinde o cantitate mare, într-un termen scurt, având în vedere că aceste produse se depreciază. Și atunci încep să caute engros-urile, unde să își poată vinde cantitatea de produse foarte repede. Mulți dintre ei au încercat și soluția supermarket-urilor. Din păcate, acolo este foarte complicat pentru ei, dezavantajos din punct de vedere financiar și de aceea tot piața rămâne, deocamdată, locul unde pot vinde cel mai bine și cel mai sigur. Într-adevăr, piața reprezintă această interacțiune, oamenii vin, se cunosc, vorbesc, se creează o relație frumoasă chiar între producător și cumpărător.
Modelul cu asociații, cooperative, se întâmplă în Sibiu?
Noi în județul Sibiu nu avem foarte mulți producători de legume, precum în bazinele legumicole ale țării. Dar se practică în țară și este soluția pe care eu, ca președinte, am susținut-o și o susțin în continuare. Noi fără producători nu putem exista. Motiv pentru care ne preocupăm foarte mult să nu pierdem producătorul, să găsim soluții să îl ținem cât mai aproape de noi, să vină la piață. Sibiul, din punctul acesta de vedere, stă bine.
Soluții?
Prima soluție e asocierea. A doua, înființarea de depozite zonale, frigorifice. Până nu se înființează aceste depozite zonale, legumicultura din România nu poate să reziste și să se dezvolte. Aceste depozite trebuie să fie însoțite de spații de depozitare clare, de spații de vânzare și de spații de procesare.
În piață, între producători. Foto: Arhiva personală
”În Sibiu nu sunt pesticide!”
În ce zonă se află responsabilitatea administrației piețelor în privința gestionării situației acesteia de a face diferența, atunci când e cazul, între producător local, comerciant, samsar?
Undeva în aer! Nicăieri! Administrația piețelor nu are niciun atribut în acest sens. Eu încerc să intru în problema aceasta cât de puternic, pentru că, așa cum am spus, fără producător nu putem rezista. Din păcate, noi nu avem niciun fel de pârghie. Noi nu suntem factor de decizie în niciun fel. Treaba mea e doar să pun la dispoziție niște spații de vânzare. Dacă eu am aceste spații de vânzare disponibile și ei îndeplinesc condițiile, normele de sănătate și ale DSV-ului, eu altceva nu am de făcut. Dar nici nu pot să stau impasibil și să constat, de la an la an, cum numărul producătorilor scade, fără să fac ceva în acest sens.
Există o posibilitate legală prin care să puteți testa calitatea produselor, fie și prin sondaj, să zicem?
Eu, ca administrator de piață, nu am acest atribut. Dar în fiecare piață există un reprezentant al DSV-ului, care își desfășoară acolo activitatea. În momentul în care o piață, un municipiu, o administrație a piețelor deține un laborator, acreditat și autorizat de către instituțiile abilitate ale statului, acesta poate face aceste analize. Atât în momentul în care verifică din proprie inițiativă produsele, cât și la cererea celor care vin să vândă. Adică eu, de exemplu, ca producător, aș verifica lotul de tomate pe care îl am, tocmai pentru a avea mai multă credibilitate în fața cumpărătorilor.
Există așa ceva la Sibiu?
Nu există. Încă nu.
Se urnește măcar ceva în acest sens?
Îmi doresc foarte mult să avem acest laborator. Este un obiectiv pe care mi l-am propus pentru sfârșitul acestui an: să reușesc să avem la Sibiu un astfel de laborator. Proiectul nou pe care Primăria Sibiu îl are în desfășurare – și mă refer la investiția de la Piața Cibin – va avea acest laborator. Dar eu aș vrea să îl avem până atunci, pentru că va mai fi încă o perioadă în care piața nu va fi așa cum ne-o dorim noi, cu toții.
Pericolul pesticidelor ne bântuie și pe noi?
Ați văzut câtă discuție a fost în jurul acestor pesticide. Vreau să scot în evidență faptul că în Sibiu nu sunt pesticide! Și m-am bucurat mult când am primit rezultatele de la Prefectură. Le-am urmărit cu sufletul la gură, pentru că chiar mă preocupă.
Revenim la producător. Și la piață…
Noi suntem într-o goană după producători. Dar suntem în goană și după cei care vin în piață. Pentru că eu degeaba duc producătorul în piață, dacă nu au cumpărători. Și atunci trebuie, pe de o parte, să încerc să îi creez condiții producătorului, ca acesta să vină în piață, să nu mă ocolească, să mă aleagă pe mine, să vină la Sibiu, și pe de altă parte să conving și sibianul să vină la piață și să cumpere acel produs. Să explic de ce e bine să mănânce de la piață, care sunt avantajele să aleagă produsele românești, cât de important este acest aspect, ce se întâmplă cu sumele pe care le plătește (că practic acel producător din această activitate trăiește) și atunci, evident că dacă noi îl ajutăm, acest lanț practic se închide…
Altceva vreau să vă întreb. Eu sunt un cumpărător de supermarket, să zicem.
Foarte rău!
De ce să aleg piața? La supermarket găsesc produsele chiar mai ieftine, e aer condiționat, e curățenie…
În primul și în primul rând, vă spun: pentru calitatea și prospețimea produselor.
Dar dacă nimeni nu testează această calitate în piață, de unde să mă convingă calitatea?
Trăiesc din amintiri. Să vă povestesc un episod. Evident, noi neavând aceste supermarket-uri, la început, fiind în Brașov, am intrat la unul din ele. Era un munte, o imensitate de portocale! Era în perioada sărbătorilor. Am luat o pungă să îmi pun și eu portocale. Am renunțat. Pe care puneai mâna, efectiv era praf! Vă dați seama, la volumul acela de marfă, evident că și pierderile sunt foarte mari. Iar calitatea lor nu era cea mai bună. Și la piață produsele diferă ca și calitate. Dar în momentul în care ajungi să ai o relație cu cel de la masă, ajungi să îl cunoști și te cunoaște, lucrurile sunt foarte simple: ”Pune-mi ce trebuie, că voi fi clientul tău. Dacă mă dezamăgești, ai să vezi că eu vin și mâine, dar nu mai vin la tine și mă voi duce la cel de vizavi.” Și atunci acel producător își va da seama că oamenii așa gândesc, își va sorta marfa și va spune: ”Asta e calitatea I, o dau la prețul corect, iar restul o pun de o parte sau o dau cu alt preț”. Eu încerc să le explic și astfel de lucruri, să îi educ să înțeleagă faptul că în timp câștigă mult mai mult prin corectitudine și seriozitate. Calitatea produselor e prima motivație, prin urmare, ca să alegeți piața. A doua chestie: e vorba de patriotismul local. Pentru că banii pe care îi dăm la supermarket, aceia numai în România nu rămân! Într-adevăr, se plătesc niște salarii, niște oameni care muncesc. Dar banii pe care îi achităm la piață rămân aici. Persoana care își vinde produsele aici, din acei bani își întreține familia, își refinanțează culturile, își întreține casa… Practic, aducem o contribuție foarte-foarte mică la ceea ce înseamnă economia locală. Plecând de aici, sunt mult mai multe lucruri bune care se întâmplă făcând cumpărături de la piață.
Teodor Birț. Foto: Arhiva personală
Cum va arăta Piața Cibin
Când începe schimbarea la față a Pieței Cibin?
Ce vă pot spune e că eu am încercat – și sunt convins că se va ține seama de recomandările noastre – să insist pe ceea ce este nevoie în piață. Piața Cibin, din punctul meu de vedere, nu ar trebui să fie o piață închisă 100%, pentru că piața, culoarea locală totuși înseamnă ceva deschis. După aceea, am recomandat numărul de spații, de tarabe, dotările pe care trebuie să le aibe aceste spații, tocmai pentru ca să putem să funcționăm în condiții foarte bune, pe de o parte, iar pe de altă parte, să putem acoperi toată oferta de care cumpărătorul are nevoie intrând în piață. Și aici mă refer de la aprozare, până la mesele de legume-fructe, de la spațiile de congelare lactate și carne până la, știu eu, produse nealimentare și așa mai departe. Pentru că e bine, într-o piață, să le găsești cam pe toate. Iar Piața Cibin, din punctul meu de vedere, nu trebuie să lipsească de pe harta turistică a Sibiului. În toate marile orașe, piețele agro-alimentare sunt locuri vizitate de turiști. Or Piața Cibin, și la acest moment, este căutată de turiști. Și trebuie în continuare să fie căutată de aceștia, pentru că au ce să vadă, pot simți gustul și culoarea locală…
Liniștiți-mă, vă rog! Vor rămâne micii pe lista de priorități a noii piețe?…
Evident! Putem discuta de Piața Obor din București fără mici? Piața Obor din capitală a devenit faimoasă tocmai datorită micilor care se vând acolo! Asta face parte din istoria și tradiția noastră.
Cum reacționează sibienii la ideea de piață și producător local? Cât sunt de atașați?
Să știți că reacționează bine. Ca dovadă, rezultatele pe care le avem în mediul on-line – unde suntem foarte prezenți cu prezentarea produselor, producătorilor, scanarea codului QR, imagini de la fața locului – ne arată că sibienii sunt deschiși. Mai mult decât atât, nici nu încape discuție, eu știu că sibienii sunt oameni educați, oameni care fac cinste Sibiului. Merg în țară și mi se spune: ”Păi la voi, la Sibiu, se poate! La voi sunt alți oameni!” Da, așa e! La noi sunt alți oameni! Și o spun cu mândrie. Pentru că sunt oameni cu altă viziune, oameni care au plecat pe ”afară”, au venit, sunt deschiși la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Și de aceea piața din Sibiu trebuie să funcționeze.
Ați avut două constante în discuție: Asociația și relația directă cu producătorul. Aș începe cu relația cu producătorul. Cum se manifestă dânsa? Reușiți să discutați și personal cu oamenii din piață?
Bineînțeles! Altfel nu se poate.
Adică mai și coborâți din birou!
Evident! Nu poți face administrație din birou.
Ei, na! Nu puteți dvoastră. Dar alții pot!
Administrația se face de la firul ierbii. Mai mult decât atât, vă spuneam că am vizitat foarte multe – să nu spun toate, dar bazinele mari le-am vizitat. În fiecare an, în calitatea de președinte, am ocazia să mă duc la oameni în ogradă și să văd, efectiv, ce produc, cum produc. Vorbeam de idei… Nu știu dacă ați văzut, însă mie mi s-a întâmplat: o micro-fermă unde se produce salată în niște bazine, pe apă. Salată care crește în niște bazine cu pești. Salata crește în zăpadă artificială, cu rădăcinile în apă și există această simbioză, să îi zic așa, între peștii care sunt acolo și salata, care este extraordinară! O idee pe care a adus-o un fermier care a lucrat în Italia. Văd foarte multe! Și mă duc mai ales la cei care îți comercializează producția în piețele din Sibiu, pentru că în primul rând mă conving eu că sunt producători adevărați, văzându-le spațiile protejate, câmpurile, cum lucrează, iar pe de altă parte, pentru că relația aceasta cu ei îi determină în continuare să vină la Sibiu. Și convingându-i pe sibieni să vină la masă, acești producători câștigă.
Vă e foarte dragă asociația. Cu ce mănâncă povestea asta?
Cu ceea ce se mănâncă și administrația piețelor. Cu același cuțit și furculiță. În momentul în care am ajuns la Piață, în 2005, ideea de asociație exista în țară. Au fost încercări să se înființeze această asociație, dar nu s-a reușit. Venind director la piață, am încercat să rezolv problemele care erau la piață. Și cum poți să rezolvi problemele, când nu ai pe cine să întrebi? Te gândești: ”Hai să văd ce se întâmplă la Brașov. Hai să văd ce se întâmplă la Timișoara, la Constanța, la Iași sau la Buzău, la Bacău…” Și atunci, dând telefoane, intrând în contact cu oamenii, constatând că toți avem aceleași probleme, dar de cele mai multe ori sunt abordări diferite, interpretări diferite, am ajuns foarte repede la concluzia că trebuie să creem o entitate care să ne facă să gândim toți la fel, să implementăm toți aceleași politici și să ne susținem împreună. Pentru că din momentul în care am înființat această asociație, am început să fim un partener luat în seamă la nivel de Minister al Agriculturii, de Comisie de Agricultură din Camera Deputaților, de alte organe abilitate care au tangență cu piața. Suntem o voce care, ușor-ușor, ne facem cunoscută și încercăm să creem un ajutor pentru administrațiile de piețe din țară.
Ați și reușit câte ceva?
Am reușit și ne implicăm tot mai mult. Și mă bucură foarte mult că la momentul acesta există o astfel de colaborare. Cel puțin ministrul agriculturii este o persoană cu care avem contact de ceva timp; el a fost mai înainte președintele Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților, deci o persoană care înțelege zona aceasta de administrație. Pentru că e foarte important ca în momentul în care vrei să iei o decizie sau să emiți un act legislativ, să ceri părerea și celui care îl pune în practică.
Foto: Arhiva personală
”Nu poți să îți desfășori o activitate de 18 ani, într-un singur loc, dacă nu ești serios și dacă nu ai principii”
18 ani… Sunteți major în administrarea pieței. Faceți același lucru de atâta amar de vreme. Nu v-ați săturat?
Dintr-un anumit punct de vedere este adevărat că 18 ani în același loc poate să însemne și o anumită rutină. Dar tocmai prin faptul că apar tot timpul provocări, faptul că mereu am fost implicat (a fost pandemia. Știți foarte bine, au vrut să închidă piețele; nu au reușit.), că au fost tot felul de crize, pe care le-am parcurs cu bine, toate chestiile acestea pe care le facem zi de zi te determină să uiți de anii care sunt în spate, folosești experiența pe care o ai și te gândești la ce trebuie să faci în continuare. Evident că la un moment dat va trebui să se termine și etapa aceasta de director la piață. Nu știu cum, în ce fel. Dar ceea ce este important e că în continuare provocarea există. Și vă spun sincer că am proiecte, îmi doresc să fac și pe mai departe lucruri pentru piață, pentru sibieni, pentru că aceasta cred că trebuie să facem: să ne facem treaba bine!
Mă uit în jur, prin birou. Purtați pălărie? Vânătorească…
Da.
Jucați fotbal?
Am jucat.
Ce alte năzbâtii mai faceți? Cum vă omorâți timpul?
Bineînțeles, familia este pe primul plan. Pentru că nu trebuie să uităm de cei de acasă, care duc și ei greul odată cu tine și care nu de puține ori au de suferit din cauza programului pe care tu îl ai. Sunt genul de om care are nevoie de prieteni. Îmi place să fiu înconjurat de oameni cu care să pot să vorbesc, să comunic, cu care să rezonez, pentru că fără un anturaj, fără prieteni, viața mi se pare că este tristă și greu de dus…
Că tot suntem la confesiuni, vă pot cere și eu prietenia?!
Cu mare drag! Îmi plac foarte mult câinii, de exemplu. Sunt tare atașat de câinii pe care îi am și mă relaxează foarte mult timpul petrecut cu ei. Îmi place să merg cu mașina. Ca și orice alt om normal, îmi place să gătesc, să mă duc la la vânătoare, la pescuit, chiar dacă nu îmi place peștele. Îmi plac activitățile unde te întâlnești cu oamenii. Ați pomenit de vânătoare. Vânătoarea este frumoasă, din punctul meu de vedere, pentru relațiile pe care ți le faci cu oamenii. Vânătoarea este un mediu în care toți oamenii sunt la fel. Iar oamenii fiind la fel, altfel poți să rezonezi cu ei.
Văd niște poze drăguțe… Cine e pe colo?
Este fiica mea.
Neîmpliniri?
Nu pot să spun că am neîmpliniri. Sunt un om mulțumit. Pentru că fac ceea ce îmi place, am o familie frumoasă, am prieteni, nu mă plictisesc (ceea ce e foarte important), iar asta mă ajută să gândesc pozitiv. Și cred că, până la urmă, acesta e secretul: să fim pozitivi și să încercăm să ne găsim utilitatea în fiecare zi.
Aveți și principii de nenegociat în viață?
Evident. Nu ai cum altfel. În viață trebuie să ai și coloană vertebrală. Trebuie să ții cont și de niște valori. Sunt lucruri peste care poți să treci și lucruri peste care nu poți să treci.
Cele peste care nu puteți trece?
Sunt multe. Dar pot să dau un exemplu. Mie îmi plac foarte mult oamenii de caracter, oamenii serioși, de cuvânt. Un om care te minte o dată, te minte și a doua oară. Și nu e ok.
Vă întreb asta și pentru că piața e, prin definiție, un loc al negocierii. Sau un loc al tuturor posibilităților. Nu s-a transferat această latură și în viața personală?
Este un clișeu, într-adevăr, pe care l-am găsit la piață și de care mi-a fost frică. Pe când am ajuns la piață, era chestia asta cu ”hoții de la piață”. Să știți că lucrurile nu sunt chiar așa. Până la urmă, ceea ce a fost în urmă cu ani de zile, lucruri care erau nu foarte sănătoase, acestea nu se mai întâmplă acum. Toate lucrurile se schimbă. Nu poți să îți desfășori o activitate de 18 ani, într-un singur loc, dacă nu ești serios și dacă nu ai aceste principii. În momentul în care ai făcut greșeli, nu ai cum să rămâi acolo. Or, faptul că reziști de 18 ani ca director la piață și ai 10 ani ca președinte al Asociației, înseamnă că principiile sunt sănătoase și bine puse în practică. Mă supără foarte tare și nu pot să nu intru de multe ori în direct la câte un post de televiziune când vin oamenii și se plâng că nu au loc în piață. Cum poți să spui chestia asta? În momentul în care vii cu argumente, toată lumea tace. Nu ai cum să vii să îmi spui mie, ca producător, că nu ai loc în piață, când eu caut și nu știu ce să le mai fac să îi aduc în piață! Și nu numai eu, ci toți colegii mei din țară. La toate discuțiile cu asociațiile de producători, cu producătorii, acasă, asta le spun: ”Aveți numărul meu de telefon. Spuneți-mi în ce piață vreți să mergeți și eu vă găsesc loc în orice piață”. Acum, într-adevăr, dacă dvoastră stați pe colțul acela, și dacă vreți un loc anume loc și nu îl obțineți, spuneți că nu ați găsit loc în piață. Asta e altceva.
Peste 10-20 de ani, își mai găsește loc, între preocupările noastre, piața tradițională?
Da, dar nu cum arată acum. Eu zic că va rămâne piața, vor fi acele depozite de care spuneam, care sunt obligatorii pentru că, cel puțin în viziunea mea, ele vor întreține toate instituțiile statului care au legătură cu alimentația (cantine pentru spitale, școli militare și așa mai departe), vor întreține toate magazinele de proximitate, Horeca, deci practic sunt obligatorii pentru o zonă. Iar în paralel, vor rămâne piețele ca obiective turistice, pentru că acestea au fost, sunt și vor rămâne în continuare o atracție pentru turiști, deoarece ei vor dori să cunoască această culoare locală. Că vor fi ceva mai cosmetizate, cu mai multe locuri de alimentație publică, aceasta e o altă discuție, dar vor rămâne aceste piețe organizate.
Un bărbat în vârstă de 48 de ani din Jina a suferit un stop cardio-respirator și a murit după ce și-a văzut copilul căzând de pe o șură cuprinsă de flăcări.
Tragedia s-a întâmplat sâmbătă după amiaza, când la o șură din localitate a izbucnit un incendiu.
Tânărul de 23 de ani a căzut de pe acoperișul șurii, iar bărbatul de 48 de ani a suferit un stop cardio-respirator.
„Tânărul de 23 de ani a fost transportat la UPU Sibiu având un traumatism lombar.
Din nefericire bărbatul în vârstă de 48 de ani aflat în stop cardio-respirator nu a răspuns manevrelor de resuscitare, medicul prezent la față locului declarând decesul acestuia.
Incendiul a fost lichidat de către Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Jina, până la sosirea pompierilor ISU Sibiu”, a declarat sergentul major Andreea Ștefan, purtătorul de cuvânt al ISU Sibiu.
