Ziua Națională a României înseamnă astăzi pentru sibieni, în principiu, depunere de coroane și alte activități culturale care pun accent pe marcarea acestui eveniment istoric. Clișeul pe care îl auzim în societatea actuală este că noi, românii, suntem patrioți doar o zi pe an, de 1 decembrie. O fi adevărat? Această atitudine o abordau și înaintașii noștrii? Cum sărbătoreau sibienii în primii zece ani de după Unire?

Daniel Crețu este lect. Univ. Dr. la Facultatea de Științe Socio-Umane, în cadrul departamentelui Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă, și a făcut un studiu în presa sibiană (1918-1928) pentru a vedea cum sărbătoreau Ziua Unirii sibienii. Acesta ne-a pus la dispoziție, în calitate de istoric, cercetarea sa referitoare la acest prim deceniu al României Mari.

„1 Decembrie  însemna  an de an rememorarea  publică a Unirii”

„Sărbătoarea principală a colectivităţii româneşti a fost 1 Decembrie, zi care simboliza întregirea naţională a României prin unirea Transilvaniei la Vechiul Regat, după ce în cursul aceluiaşi an Basarabia şi Bucovina se alăturaseră şi ele României. S.S.I. Erasmus – I.S.H.A. BucharestJust another WordPress.com weblog1 Decembrie însemna  an de an rememorarea  publică a Unirii, încercarea de a crea în jurul acestei date o unitate spirituală şi naţională”, e de părere Daniel Crețu.

„Articolele din presă referitoare la acest moment au fost variate”

Articolele din presă referitoare la acest moment (Ziuna Națională a României) au fost variate, influenţate atât de orientarea politico-ideologică a ziarului, de tipul publicaţiei (gazete de informaţie, ale partidelor politice), precum şi de ideile politico-ideologice ale autorilor articolelor, bineînţeles, dacă era cazul ca aceste articole să fie semnate, pentru că de multe ori ele nu erau semnate. Momentele în care sărbătoarea Unirii a fost foarte bine reliefată au fost aniversările decenale precum şi cele semidecenale.

1918: „Naţionalismul rămăsese o dominantă spirituală a intelectualităţii româneşti”

 Evenimnte ca Manifestul către popoarele lumii, Adunarea naţională de la Alba Iulia din 1918 precum şi hotărârile privind unirea au cuprins pagini întregi în presă în luna decembrie şi în anul 1919. Pe lângă acestea apăreau şi articole de fond cele mai multe dintre ele evocând greutăţile prin care a trecut poporul român până la realizarea Unirii. Se poate constata că naţionalismul rămăsese o dominantă spirituală a intelectualităţii româneşti. Primii istorici ai Unirii (Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, Zenovie Pâclişanu, Ion Clopoţel sau Tiron Albani), participanţi la acţiunea politică din octombrie – decembrie 1918, nu se puteau deroba în acţiunea lor istoriografică de programul naţional.

Astfel de articole apar atât în presa naţională cât şi în presa locală. Acestea erau semnate de personalităţi sibiene precum profesorul Ion Sandu sau Dr. Dumitru Borcia. Un spaţiu mai amplu dedicat sărbătoririi unirii găsim în Patria, organul central al Partidului Naţional Român condus de Ion Agârbiceanu şi unde prof. Ioan Lupaş rememorează evenimentele petrecute cu un an în urmă la Alba Iulia. În ce priveşte serbările oficiale, aflăm din Gazeta Poporului din 7 decembrie 1919 că acestea au început la catedrală unde s-au adunat 3000 de elevi de la şcolile româneşti din Sibiu (elevii Seminarului Andreian, Liceul de băieţi Gheorghe Lazăr, Liceul de fete, şcolile civile şi cele elementare).

A vorbit despre eveniment prof. Victor Păcală care a făcut un istoric al luptei pentru realizarea unirii. Alături de elevi au participat reprezentanţi ai autorităţii civile şi militare, români şi saşi. Cu această ocazie au fost arborate steaguri pe toate edificiile din oraş, iar magazinele au fost închise.

1920: Nici în acest an presa nu a fost mai darnică

Nici în anul următor presa sibiană nu a fost mai darnică (1920) cu spaţiul acordat sărbătoririi Unirii, astfel Foaia Poporului în numărul din 5 decembrie aducea la cunoştinţa cititorilor, în pagina 3 manifestările organizate cu prilejul zilei de 1 decembrie. Acestea au început dimineaţa la Catedrală unde au luat parte toate şcolile româneşti şi unde în încheiere a vorbit despre însemnătatea zilei prof. Ion Sandu. Seara a fost organizat la teatrul orăşenesc începând cu ora 18 un festival literar muzical. A vorbit despre însemnătatea zilei Andrei Bărseanu, preşedintele Astrei sub egida căreia s-au desfăşurat manifestările. Spectacolul a continuat cu cântece de cor şi muzică populară, iar la final, piesa dramatică Poemul Unirii. Cu această ocazie teatrul a fost plin, fiind de faţă toate notabilităţile civile, militare şi bisericeşti. Şi celelalte ziare sibiene s-au mulţumit a prezenta manifestările organizate la teatrul orăşenesc apreciind atât spectacolul artistic cât şi publicul participant care a fost plin de entuziasm.

„Primele articole care surprind nemulţumirile unei părţi a ardelenilor cu privire la evoluţia noului stat”

 Interesant este faptul că, la doar trei ani de la unire apar şi primele articole care surprind nemulţumirile unei părţi a ardelenilor cu privire la evoluţia noului stat. Astfel, în articolul din Foaia Poporului dedicat zilei de 1 decembrie, după ce sunt rememorate evenimentele petrecute la Alba-Iulia în 1918 se trece la un atac dur împotriva guvernului care este acuzat că ia înlăturat pe  acei ce au fost sufletul mişcării naţionale din Ardeal.

Articolul continuă pe acelaşi ton acuzativ cu privire la noii oameni politici de la Bucureşti mulţi fiind consideraţi lipsiţi de valoare. În încheiere, autorul, care de altfel este anonim, adresează o rugăminte conducătorilor de la Bucureşti ”nu treceţi prea uşor şi nu amărâţi  prea mult pe aceia cari în timpuri grele au luptat şi suferit ca nişte mucenici pentru acest Ardeal. Mai cerem apoi măsuri pentru îndreptarea moravurilor contra bacşişului, contra protecţiei prin multe locuri, contra celor ce peste noapte adună averi cu nemiluita, dar nu agonisite,ci pe căi lăturalnice, păgubind mai totdeauna statul”.

„Clopotele bisericilor nu mai vestesc această zi”

Odată cu trecerea timpului, sentimentele înălţătoare s-au estompat deoarece, la doar patru ani de la unire (1922) sunt  tot mai puţine referiri la modul în care s-a sărbătorit unirea pe plan local. În sprijinul acestor afirmaţii găsim în Cuvântul Poporului un singur articol dedicat zilei de 1 decembrie şi în care se atrage atenţia asupra faptului că această zi sfântă pentru români riscă să devină una obişnuită deoarece: „clopotele bisericilor nu mai vestesc această zi.

Şcolile ţin cursuri cu elevii şi doar câte un dascăl mai idealist de mai scapă o vorbă de amintire, obligată doar de sufletul lui curat. Steagurile nu mai fâlfâiesc, oficiile publice nu mai prăznuiesc, iar iniţiativa publică e încătuşată de hipertrofia oricărui simţământ de cult pentru marile zile”. Cu siguranţă oficialităţile locale au organizat  manifestări pentru sărbătorirea acestei zile, însă de mică amploare deoarece nu am găsit referiri în niciunul din ziarele sibiene cercetate.

Cinci ani de la Unire

Pentru anul 1923, întrucât se serbau cinci ani de la Unire s-au organizat festivităţi mult mai ample decât în anii precedenţi. Întreaga presă sibiană abundă de informaţii cu privire la manifestările organizate de oficialităţi şi de Despărţământul Sibiu al Asociaţiunii. Programul zilei de 1 decembrie îl găsim atât în Telegraful român cât şi în Cuvântul Poporului sau  Foaia Poporului.  De aici aflăm că de la Bucureşti s-a luat hotărârea de a fi trimişi în Ardeal şi Banat peste 20 de conferenţiari la Sibiu venind însuşi Ministrul de externe I. G. Duca.

Şi Despărţământul Sibiu al Astrei în colaborare cu Universitatea liberă din Bucureşti, cu Asociaţia generală a profesorilor secundari secţia Sibiu şi cu celelalte societăţi culturale sibiene au alcătuit un program pentru serbarea zilei de 1 dec. Serbările începeau cu serviciul divin în catedrală urmate apoi de un festival artistic în teatrul orăşenesc la care participa corul Liceului Ghe. Lazăr şi orchestra oraşului. Din Foaia Poporului din 9 decembrie aflăm că au luat cuvântul Dr. G. Preda directorul Despărţământului Sibiu al Asociaţiunii care prin cuvinte scurte dar bine simţite a scos la iveală însemnătatea zilei, apelând la munca tuturor pentru întărirea ţării.

O frumoasă şi interesantă prelegere a ţinut şi prof. Ţeposu, urmat apoi de I. G. Duca venit la Sibiu de la Universitatea liberă din Bucureşti şi care a vorbit de contextul în care s-a proclamat unirea în 1918. După reprezentarea operetei ,,Fetiţa orfană”, piesă a profesorului Oancea de la liceul Ghe. Lazăr, a urmat o masă la hotelul Bulevard în onoarea corului Cântarea României din Bucureşti şi care în după amiaza aceleiaşi zile a prezentat un concert de muzică clasică la sala Urania. Seara s-a încheiat cu reprezentaţia piesei de teatru a Agatei Bârzescu „Medeea” fapt ce a umplut din nou sala teatrului. De remarcat faptul că întreaga presă sibiană a avut numai cuvinte laudative cu privire la organizarea manifestaţiilor.

,,Nu mai au acelaşi fast ca în anul precedent”

 Pentru anul 1924 serbările prilejuite de aniversarea Unirii  nu mai au acelaşi fast ca în anul precedent, apărând în presa locală sibiană doar o circulară a consistoriului arhidiecezan de la Sibiu prin care se cerea preoţilor din judeţ ca în ziua de 1 decembrie să ţină sfânta liturghie împreună cu doxologie de mulţumire şi să invite la acest eveniment elevii de şcoală şi autorităţile locale. În ce priveşte serbarea unirii la Sibiu găsim o scurtă informare în Cuvântul Poporului din 7 decembrie în pagina a doua  unde se fac referiri la o manifestare a elevilor şi elevelor de la şcolile româneşti totul culminând cu un frumos festival la sala Urania şi o conferinţă ţinută de profesorul Isac despre însemnătatea zilei.

10.000 de broşuri cu conţinut adecvat zilei de 1 decembrie

 Şi pentru anii următori (1925) se constată o slabă implicare  a autorităţilor locale sibiene, organizarea manifestărilor prilejuite de ziua Unirii fiind lăsate pe seama organizaţiilor culturale locale. În 22 noiembrie 1925 Cuvântul Poporului publică o circulară a Astrei prin care toţi preşedinţii de Despărţăminte sunt rugaţi să intre în legătură cu autorităţile bisericeşti, şcolare, administrative şi militare, îngrijind ca ziua de 1 dec. să fie comemorată în biserici, în şcoli şi de marele public prin festivaluri, conferinţe şi prin şezători culturale şi literare.

De remarcat faptul că se ia decizia ca Astra să tipărească 10.000 de broşuri cu conţinut adecvat zilei de 1 decembrie care să fie răspândite în judeţ. Atât Telegraful Român din 1 dec. cât şi Cuvântul Poporului din 6 dec. ne prezintă programul manifestărilor început printr-un serviciu religios la Catedrală, seara începând cu ora 18 organizându-se un festival în sala mare a prefecturii. Tot aici a ţinut o prelegere profesorul Ion Simionescu de la Univ. din Iaşi.

1926-1927, doi ani „săraci” în manifestații

Anul 1926 nu iese din tiparele deja consacrate negăsind nici o ştire anterioară evenimentului în discuţie. Atât în Telegraful Român cât şi în Foaia Poporului sau Cuvântul Poporului nu găsim decât mici articole de fond, pe o singură coloană nesemnificative din punct de vedere al manifestărilor prilejuite de unire lucru pe care îl găsim perpetuat şi pentru anul următor.

Zece ani de România

 Nu la fel stau lucrurile şi la serbarea celor 10 ani de la unire în 1928. Telegraful Român de exemplu editează un număr dublu cu ocazia zilei de 1 dec. cu articole ample despre evenimentele petrecute în urmă cu 10 ani cu imagini şi interviuri luate unor personalităţi marcante ale Unirii[2]. Aceleaşi spaţii ample dedicate sărbătorii le găsim şi în celelalte ziare locale. Cu toate acestea, nu va exista un program al serbărilor pe măsura aşteptării. Din cauza lipsei de timp şi a desfăşurării alegerilor, serbările jubiliare ale unirii Ardealului şi Banatului se vor fixa pentru o dată ulterioară (10 sau 16 mai 1929).

Cum sărbătoreau sașii 1 Decembrie

Nu trebuie uitat nici faptul că Sibiul a fost şi principalul centru naţional politic al saşilor iar după 1918, al tuturor germanilor din România. Aici a existat şi o puternică presă în limba germană,care a exprimat, după 1918, dezieratele minorităţii germane.

De obicei, cetăţeni loiali statului, saşii au aniversat şi ei ziua de 1 Decembrie, prin serbări şcolare dar, mai ales, prin articole în presă. Trebuie menţionat că presa săsească sibiană a fost foarte puternică în primul deceniu interbelic, apărând la Sibiu două cotidiene, până în 1925, după care a rămas doar unul. Existau, de asemenea, 15-20 de gazete săptămânale şi lunare, editate,de obicei,de corporaţii. Toate acestea dar, în principal, cotidienele sau revistele culturale ca Ostland, au publicat în preajma zilei de 1 Decembrie articole în care marcau importanţa momentului dar menţionau şi dezideratele naţionale, solicitând aplicarea hotărârilor de la Alba Iulia cu privire la drepturile minorităţilor naţionale.

De asemenea, din paginile cotidienelor aflăm numeroase informaţii despre manifestările omagiale oficiale din reşedinţa de judeţ şi din comunele aparţinătoare. Astfel, aflăm că la 1 decembrie 1928, în toate şcolile săseşti s-a sărbătorit un an de la hotărârile luate la Alba Iulia. La liceul săsesc, actual Brukenthal, directorul a trecut în revistă, într-o cuvântare, evoluţia ideii naţionale ân istoria modernă. Într-o întrunire similară la şcoala evanghelică de fete, directorul a făcut o expunere generală a istoriei saşilor,începând de la colonizare şi până la hotărârile de la Alba Iulia,a căror însemnătate pentru saşi a subliniat-o în cuvântarea sa.

O sărbătoare mai mult decenală și semidecenală

„În ciuda evenimentului fericit, putem observa că sibienii organizau maifestații mai ample legate de ziua de 1 Decembrie, doar în dățile decenale și semidecenale, în rest doar societățile culturale, cum e Astra, mai puneau accent pe importanța acestei zile”, concluzionează Daniel Crețu.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI