Șoferul unui autoturism înmatriculat în județul Brașov a făcut prăpăd în noaptea de vineri spre sâmbătă în Mediaș. În cea mai aglomerată intersecție a orașului, cea de la podul CFR, conducătorul auto cel mai probabil a ratat drumul, a rupt indicatoarele și s-a oprit direct pe insula din mijlocul intersecției. Din fericire, nicio persoană nu a fost rănită în urma acestui eveniment rutier. Cel mai probabil, șoferul va trebui să suporte din propriul buxunar contravaloarea bunurilor distruse.
SURSĂ FOTO – Norbert Kopan
FOTO – A plonjat cu mașina pe „insula” din mijlocul intersecției
Mii de bilete vândute la Gaz Metan Mediaș – Steaua București
Meciul Gazului Metan cu Steaua atrage mii de microbiști. În primele două zile de vânzare a tichetelor, peste 3.500 de bilete au fost vândute, ceea ce reprezintă aproape jumătate din capacitatea stadionului din Mediaș. Bilete se mai vând și sâmbătă 13, iar duminică în intervalul orar 16-20:30. Prețul unui bilet este de 20 lei.
Vă reamintim faptul că pot fi achiziţionate bilete şi de la chioşcurile alimentare unde se vinde pâine de Bazna, situate pe strada 1 Decembrie lângă Şcoala Generală 5 (cartier Gura-Câmpului), Strada Blajului vis a vis de magazinul Profi (cartier Vitrometan), respectiv în piaţa agroalimentară la ieşirea strada Virgil Madgearu (zona centrală). De asemenea cu trei ore înainte de startul partidei vor mai funcţiona încă două case de bilete, una la intrarea în Tribuna 1 şi una la sediul Clubului Gaz Metan de pe strada Stadionului fără număr.
Acolo va fi și inima voastră…
Dacă este să ne luăm după numirea Duminicii în calendar, mai că nu ne-am apropia de slujba de Duminică a Bisericii. Izgonirea lui Adam din Rai. Cuvinte grele, amintiri dureroase pentru omenia din noi. E cert că nu numai pe Adam l-a izgonit Dumnezeu ci și pe Eva și, cu ei, pe noi toți, urmașii lor. O vreme cei dinaintea noastră au crezut că totul e pierdut. Vă rog însă să priviți Evanghelia și Duminica aceasta prin ochii Celui Care ne-a făcut posibil Raiul, Adam cel Nou, Iisus Hristos. Ne învață limpede metodele prin care raiul este accesibil. Numai din capitolul acesta din Evanghelia de la Matei aflăm, pur și simplu, că milostenia curată, fără fasoane de vedetă în direct când face milă cuiva, rugăciunea smerită și fără fățăreală inutilă deschid inima către Rai. Ba chiar ne învață (Matei 6.9-13) și cum să ne rugăm Tatălui nostru dar și cum iertarea ne face, de fapt, oameni. Apoi aflăm despre bucuria postului, despre adevărata comoară în ceruri, despre ochi ca lumină a trupului și despre adevărații ucenici- aceia care împlinesc cuvintele Lui. Ca să înțelegem și mai bine ne pune la îndemână icoana casei construită pe stâncă (Matei 6.24-29). De altfel finalul capitolului acestuia de Evanghelie ne descoperă că mulțimile erau uimite pentru că Hristos îi învăța cu autoritate, nu cu știința cărturarilor lor. Ceea ce mă duce cu gândul că cei care vorbim fără să plinim cele ale Evangheliei plictisim, obosim cu tristețe mediocră ascultătorii.
Pentru aceasta este pus, la inima noastră de postitori, modelul dureros de viață ce prezintă Izgonirea lui Adam și a Evei din Rai. Neascultarea lor a anulat capacitatea de ascultare a omenirii la cuvântul lui Dumnezeu. A diluat autoritatea cuvântului dumnezeiesc în morala oamenilor. Asemeni zilelor noastre. Zile în care cărturarii secularismului smucesc sufletele într-o izgonire permanentă din raiul credinței în utopia stânjenitoare a necredinței. A asculta autoritatea lui Dumnezeu ce-ți vorbește înseamnă a redescoperi raiul, liniștea cuminte construită pe împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Izgonirea este sinonimă cu căderea, fuga, părăsirea. Dar are și o conotație pozitivă, descoperită în timp de Părinții Bisericii și atât de plastic prezentată în filozofia românească de Nichifor Crainic: Nostalgia Paradisului. De aceea, oricât ar fi de pornit împotriva lui Dumnezeu, fiecărui om îi vibrează o coardă de suflet măcar, pentru cele ce fac viața o frumusețe scufundată în lumină. A identifica în Evanghelia lui Hristos autoritatea care încarcă viața cu puterea Duhului Sfânt, asta da provocare, asta da exercițiu de dobândire a harului postirii. Să încercăm. Să primim iertarea lui Dumnezeu și să activăm nostalgia de Rai.
Iata noutatile la inscrierea in clasa pregătitoare
• luni încep înscrierile, iar prima etapă se finalizează în 16 martie
3.995 de locuri au fost pregătite în unitățile de învățământ din județul Sibiu pentru a fi ocupate de micuții care vor intra în clasa pregătitoare. Toate la un loc însumează 200 de clase. Dintre acestea, 182 de clase (3.589 locuri) sunt cu predare în limba romană, 16 clase (381 de locuri) sunt clase cu predare în limba germană, iar 2 clase (25 de locuri) sunt cu predare în limba maghiară.
Cele mai multe dintre clasele cu predare în limba germană sunt în municipiul Sibiu, iar în ultimii ani cerere a fost foarte mare pentru aceste clase. Unitățile de învățământ din municipiul Sibiu care vor avea clase de germană sunt Școala Nr. 4, Colegiul Predagogic „Andrei Șaguna”, Școala Nr. 2, Colegiul „Octavian Goga”, Școala Nr. 18, Școala I. L Caragiale, Școala „Nicolae Iorga” și Liceul „Onisifor Ghibu”. În județ, mai sunt clase de limbă germană în Mediaș, Cisnădie, Avrig, Agnita, Dumbrăveni, Copșa Mică, Mălâncrav, Vurpăr și Apoldu de Sus.
În limba maghiară vor putea învața copiii la școli din Ocna Sibiului, Dumbrăveni, Mediaș, dar și la Colegiul Național „Octavian Goga” din Sibiu.
Luni, 27 ianuarie, începe prima etapă a înscrierii copiilor la clasa pregătitoare și se va încheia pe 16 martie. Părinții își pot înscrie copiii în intervalul orar 08:00 – 18:00 (luni-vineri), respectiv 09:00 – 13:00 (sâmbăta).
Noutăți în Metodologia de înscriere
Potrivit reprezentanților Inspectoratului Școlar al județului Sibiu, metodologia de înscriere în clasa pregătitoare aduce câteva noutăți în acest an, față de anii trecuți.
Astfel, art.3, alineatul 2, din Metodologie specifică faptul că, în cazul părinților divorțați, trebuie depusă la dosar decizia judecătorească definitivă, din care rezultă cui îi este încredințat copilul și unde locuiește acesta.
De asemenea, la școlile de artă sau sportive elevii pot fi testați înainte de înscriere și nu după, așa cum prevedea metodologia în anii trecuți.
„În scopul asigurării continuității școlarizării copiilor într-o unitate de învățământ, unitățile pot organiza testarea aptitudinilor copiilor chiar înainte de înscrierea acestora la clasa pregătitoare”, se arată în art. 52, al 3.
În plus, Metodologia prevede că, dacă cei mici nu promovează testele de aptitudini, pot fi înscriși în clasa pregătitoare, dar părinții vor fi informați că școlarizarea începând din clasa I „este condiționată de promovarea testelor de aptitudini după parcurgerea clasei pregătitoare.”
Tot în Metodologia din acest an, la art. 53, al. 2, este prevăzut în mod distinctiv că testarea psihosomatică a copiilor se va face prin specialiștii Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE), care trebuie să emită o recomandare și care pot sfătui părinții să amâne înscrierea în învățământul primar.
Important de știut
Specialiștii Inspectoratului Școlar Sibiu atrag atenția și asupra altor aspecte pe care părinții trebuie să le aibă în vedere, la înscrierea în clasa pregătitoare. Este foarte important de știut faptul că, în cazul în care există suspiciuni, comisiile de înscriere pot solicita instituțiilor abilitate să verificice dacă viitorul elev chiar locuiește la adresa menționată în dosar sau a fost special făcută pentru înscriere. De asemenea, parcurgerea clasei pregătitoare este obligatorie și nu există posibilitatea înscrierii direct în clasa I.
Evaluarea dezvoltării psihosomatice a copiilor se efectuează în perioada 22 februarie – 14 martie, în 25 de centre organizate în județ. Înscrierea copiilor pentru această evaluare se face la grădinițele pe care le frecventează copiii.
Fiecare unitate de învăţământ în care vor exista clase pregătitoare are obligaţia să organizeze „Ziua porţilor deschise”, într-una din zilele din intervalul 23 februarie – 2 martie.
Cu acest prilej, părinţii şi copiii vor putea vizita spaţiile școlare şi vor putea discuta cu cadrele didactice.
Cum decurge înscrierea
Părintele trebuie să completeze o cerere tip de înscriere în unitatea de învățământ. În momentul completării acesteia sau, după caz, în momentul validării acesteia, trebuie depusă o fotocopie a actului de identitate propriu și o fotocopie a certificatului de naștere al copilului. Copiile vor fi certificate conform cu originalul de către secretariatul unității de învățământ, pe baza documentelor originale.
În cazul în care cererea-tip de înscriere este completată pentru un copil care împlinește vârsta de 6 ani în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2017 inclusiv, alături de documentele menționate, părintele depune și o copie a documentului prin care CJRAE comunică rezultatul pozitiv al evaluării dezvoltării psihosomatice a copilului.
Pentru înscrierea în altă școală decât școala de circumscripție, părintele va depune și documente care dovedesc îndeplinirea criteriilor de departajare menţionate în metodologie (art.10).
Pentru secția germană nu s-au alocat circumscripții școlare, ci se va organiza o probă de evaluare a cunoștințelor de limbă germană, la sfarșitul primei etape de înscriere, sâmbătă, 18 martie 2017.
Absolut toate informațiile legate de perioada de înscriere a copiilor se vor afișa pe site-ul Inspectoratului Școlar, unde a fost creată o secțiune – Înscrierea în învăţământul primar şi preşcolar, 2017 – 2018. De asemenea, părinţii se pot informa la grădiniţe sau pot accesa TELVERDE, sunând gratuit la numarul 0800.816.269 pentru a solicita informaţii şi lămuriri.
Fiecare copil are un loc asigurat la clasa pregătitoare, în școala de circumscripție, secție română.
În perioada 22 – 23 martie se vor afișa în unitățile de învățământ și pe site-ul Inspectoratului Școlar și al unităților de învățământ listele cu candidații înmatriculați, numărul de locuri rămase libere și lista copiilor neînscriși după prima etapă.
A doua etapă de înscriere se desfășoară între 24 și 30 martie.
Despre post: Mai multe confesiuni, aceeasi credinta
Pentru majoritatea credincioșilor, în 27 februarie începe Postul Paștelui, „cel mai lung și mai aspru dintre toate cele patru posturi importante”. Postul este depotrivă curățire trupească și spirituală. Înaintea celei mai mari sărbători creștine, credincioșii se pregătesc pentru a se bucura de Învierea Mântuitorului Isus Hristos. Am vrut să vedem ce înseamnă postul pentru diferite confesiuni, cine ține și cine nu ține Postul Paștelui, dar și ce practici au diferite biserici în această perioadă.
Preotul ortodox Claudiu Curiban:
„Această perioadă este numită și urcuș spre Înviere, mai bine spus un urcuș duhovnicesc, spiritual spre Înviere. Acest urcuș interior nu este altceva decât o ridicare a noastră din starea de păcat în starea de pocăință, de împăcare cu Dumnezeu și de reorientare de la drumul care merge la moarte înspre drumul care merge la viață. Postul este, mai întâi de toate, o perioadă de pocăință pentru tot ceea ce am facut rău și, în același timp, o perioadă de luminare a sufletului și de împodobire a lui cu prezența sfințitoare a lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu se comunică tainic prin rugaciune, prin sfintele slujbe, prin Sfânta Scriptură, dar, mai ales, prin Sfânta Împărtășanie la care trebuie să alergăm mai des în această perioadă a Postului Mare.
În ciuda aparențelor, postul nu este o constrângere, ci o școală a libertății care ne ajută să prețuim mai mult pe Dăruitor decât darurile sale. Când noi folosim darurile lui Dumnezeu și uităm de Dăruitor, atunci nu mai trăim spiritual, ci doar biologic. Dacă hrana noastră este numai materială ne legăm de lucrurile trecătoare, ca și când ele ar fi o ultimă realitate. Ori Mântuitorul ne spune «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu» (Matei 4,4) adică sufletul omului are nevoie mai întâi de toate de hrana duhovnicească, spirituală.
Aceasta este bucuria postirii, la care Mântuitorul ne îndeamnă, pentru că postul se realizează ca semn al foamei și al setei după Dumnezeu și pentru că prin post ne despovărăm sufletul de păcate și ne îmbogățim cu virtuți sfinte, câștigând astfel comori sufletești. Iar comoara cea mai sfântă și prețioasă pe care noi o putem câștiga în această perioadă este comoara cerească a Euharistiei, a Sfintei Împărtășanii, arvună a Împărăției cerurilor. Domnul Hristos însuși ne spune: «Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia pe el în ziua de apoi»”(Ioan 6,54)
Preotul romano – catolic Puskás Attila:
„Postul Mare este o perioadă specială din anul liturgic, în care poporul creştin se pregăteşte să celebreze misterul Paştelui. Teologia şi spiritualitatea Postului Mare sunt constituite cu referinţă la evenimente din Vechiul şi Noul Testament.
Numărul 40 aminteşte: zilele potopului universal, anii petrecuţi de Israel în deşert, zilele petrecute de Moise pe muntele Sinai, zilele petrecute de profetul Ilie în deşert înainte de a ajunge la întâlnirea cu Dumnezeu pe muntele Horeb, zilele de pocăinţă a locuitorilor din Ninive, zilele postului lui Isus în deşert, unde la sfârşit este ispitit de diavol.
Postul Mare este timpul: distrugerii răului, ca pentru oamenii de la potop, încercării şi al harului, ca pentru Israel, rugăciunii care dispune la întâlnirea cu Dumnezeu, ca pentru Moise şi Ilie, pocăinţei şi ispăşirii în vederea judecăţii divine, imitând cele 40 de zile de post şi de pocăinţă cu care locuitorii din Ninive au potolit mânia divină.
Postul Mare comportă o angajare ascetică, individuală şi colectivă, ale cărei forme tradiţionale sunt: rugăciunea (mai ales Liturghia zilnică şi Calea crucii); postul (ansamblul de practici de mortificaţie: hrană – cuvinte – distracţii), pomana (ajutor faţă de aproapele nostru mai nevoiaş decât noi).
Biserica recomandă, în Postul Mare, îndeosebi practicarea faptelor de milostenie trupească şi sufletească:
Cele şapte fapte de milostenie trupească
1. A da de mâncare celor înfometaţi.
2. A da de băut celor însetaţi.
3. A îmbrăca pe cei goi.
4. A găzdui pe pelerini.
5. A vizita pe cei bolnavi.
6. A vizita pe cei închişi.
7. A îngropa pe cei morţi.
Cele şapte fapte de milostenie sufletească
1. A sfătui pe cei în îndoială.
2. A învăţa pe cei neştiutori.
3. A avertiza pe păcătoşi.
4. A mângâia pe cei mâhniţi.
5. A ierta ofensele.
6. A suporta cu răbdare nedreptatea.
7. A ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi.
Aceste practici, „exprimă convertirea în raport cu noi înşine, în raport cu Dumnezeu şi în raport cu ceilalţi” (Catehismul Bisericii Catolice, 1434).
Preotul reformat Varro Sandor:
Postul Paștelui în religia reformată înseamnă, în primul rând, pregătirea spirituală și sufletească pentru Sărbătoarea Paștelui, Sărbătoarea Mântuirii. Ea începe cu Sărbătoarea Postului (sărbătorită anul acesta pe 5 martie) și se termină cu Sâmbăta Mare, ziua dinainte sărbătorii Paștelui.
Această perioadă este una de introspecție, în care analizăm legătura noastră cu Dumnezeu și viața noastră creștină. Aceasta trebuie să fie una continuă, de zi cu zi, și nu numai o legătură care devine mai intensă de sărbători. De asemenea, în această perioadă analizăm și relațiile noastre cu aproapele, relații care, luând exemplul Mântuitorului Isus Cristos, trebuie să fie caracterizate de dragoste frățească. O pildă elocventă este ruga Mântuitorului pe cruce pentru dușmanii săi: «Doamne iartă-i, că nu realizează ce fac». Iertarea însoțită de dragoste trebuie să ne caracterizeze în mod deosebit în această perioadă. Nu putem spune că îl iubim pe Dumnezeu, pe care nu-l vedem, dacă nu iubim aproapele de lângă noi, pe care îl vedem zilnic.
În practica bisericească reformată postul, ca abstinența de la mâncare, nu este interzis și rămâne la latitudinea fiecărui creștin reformat dacă îl practică sau nu. Postul Paștelui pentru creștinii reformați înseamnă, în primul rând, abstinența de la păcate, fie ele gândite, spuse sau făcute. Astfel ne pregătim și ne curățim sufletul pentru minunata Sărbătoare a Învierii. Iar abstinența de la păcat, de a nu face rău celuilalt sau mie însumi, trebuie să meargă mână în mână cu dorința de a face bine.
Această perioadă își atinge intensitatea maximală în săptămâna dinaintea sărbătorii, denumită Săptămâna Mare sau Săptămâna Căinței, caracterizată prin slujbe de căință oficiate în biserică și căință personală prin rugăciune și post spiritual. Mărturisirea păcatelor se face lui Dumnezeu, printr-o rugăciune de mărturisire a păcatelor, spusă de comunitatea bisericească și scrisă de întemeietorul Bisericii reformate, preotul de origine franceză Jean Calvin.
Anul acesta, când sărbătorim 500 de ani de la inițierea Reformei de către Martin Luther, pentru creștinii protestanți sărbătoarea Paștelui este cu atât mai importantă și încărcată de semnificații.
Președintele comunității evreiești, Otto Deutsch:
Sărbătoarea evreiască – cultul mozaic – se numește PESAH și cade anual în preajma Paștelui ortodox, catolic. De aceea, cei care nu sunt în temă, consideră PESAHUL ca fiind Paștele evreiesc. Pentru a risipi această confuzie, vă povestesc ce este PESAHUL: evenimentul s-a petrecut cu mult înainte de nașterea lui Cristos. Evreii au fost luați în robie de către egipteni și erau folosiți la toate muncile necesare. În credința lor nestrămutată în Dumnezeu și dorința fierbinte de a reveni în Țara Sfântă, Dumnezeu le-a ascultat rugile și ca să-i înduplece pe egipteni, în special pe Faraon, care se opuneau plecării din robie, a aruncat asupra Egiptului succesiv 10 plagi care l-au determinat pe faraon în disperare de cauză să le permita plecarea.
Deci PESAHUL amintește de actul ieșirii din robia egipteană și este considerat de către evrei ziua când au devenit un popor de sine stătător, ziua în care istoria omenirii recunoaște existența națională a neamului israelit.
Evreiii consideră acest eveniment național împlinit prin voința divină.
Evenimentul s-a petrecut în anul 1645 i.e.n. și, deși plecarea din robie și reîntoarcerea în Țara Sfântă s-a petrecut în decurs de circa 40 de ani, evenimentele exodului sunt relatate în rugăciunile din aceste zile de sărbătoare și păstrarea sărbătoririi evenimentului an de an cu elemente care simbolizează cele petrecute la ieșirea din Egipt și ulterior pe perioada exodului.
Evenimentul este sărbătorit cu evocarea faptelor strămoșilor și o masă numită Seder în care o parte din mâncărurile servite simbolizează elementele robiei. Noi sărbatorim acest eveniment în ziua de 11 sau 12 aprilie.
Preotul evanghelic, Kilian Dorr:
Creștinii evanghelici- lutherani postesc 40 de zile înaintea duminicii Învierii lui Christos, pe care în anul acesta o sărbătorim împreună cu creștinii ortodocși. Fiecare duminică din Postul Paștelui are o tematică proprie, ilustrată și prin nume, care derivă din începutul psalmului acelei duminici: Invokavit, Reminiscere, Okuli, Laetare, Judika și duminica Floriilor.
Evanghelicii lutherani postesc de bună voie și liberi fiecare în felul lor și nu pentru că cinva i-ar obliga, urmându-l astfel pe Martin Luther, care a ținut postul, dar s-a pronunțat împotriva vreunei constrângeri de a posti, cum era pe vremea lui. Prin buna orânduire a postului, creștinilor li se aduce aminte că astfel participă la calea lui Isus Christos, care trece prin suferință și moarte la viață.
La confesiunea noastră, postul nu se referă exclusiv la renunțarea la unele alimente. Noi înțelegem postul într-un sens mai larg: ne decidem pentru acest timp limitat să trăim viața noastră mai conștient într-un anumit mod: unii renunță la consumul de alcool sau carne, țigări sau dulciuri; alții renunță la mașină, la televizor sau la alte obiceiuri proaste, de care sunt dependenți și care au un impact negativ asupra creației. Și mulți practicanți ai postului, care temporar schimbă ceva în stilul lor de viață, au parte de experiența unei libertăți noi, chiar a unei frumuseți nebănuite.
Pastorul Teodor Dobrin:
„Conform cu Sfânta Scriptură, postul înseamnă a renunţa la mâncare şi băutură pentru o vreme. De asemenea, postul înseamnă abstinenţa de la practici care pot să aducă ofensă aproapelui. Mântuitorul a postit 40 de zile şi 40 de nopţi, spune evanghelistul Matei, iar El este acela care ne-a învăţat că postul nu înseamnă să îţi iei o înfăţişare posomorâtă (Matei 6:16).
În perioada profetului Isaia, poporul Israel a făcut aceeaşi greşeală pe care o fac mulţi creştini azi: a transformat postul într-un ritual limitat la restricţii de mâncare, fără să ia în calcul şi dimensiunea sa interioară, spirituală. Dumnezeu intervine prin gura profetului Isaia şi le spune cât de nemulţumit este de o asemenea ritualizare a postului, comunicându-le ce înseamnă pentru El adevăratul post (Isaia 58:1-14)
Astăzi trăim într-o societate, pe drept numită „societate de consum”, care îşi propune să transforme omul într-un sclav al consumului, manipulând simţurile şi instinctele naturale sădite de Dumnezeu în om. Marile corporaţii, inclusiv cele alimentare, vin pe piaţă cu produse care să satisfacă temporar poftele şi simţurile omului, aducându-l într-o stare de dependenţă faţă de produsul respectiv. Dictonul latin de odinioară „Mănânc ca să trăiesc, nu trăiesc ca să mânânc”, pare tot mai departe de practica societăţii de azi.
Ca şi creştini, suntem chemaţi în permanenţă să ne ţinem corpul sub control, să nu-l lăsăm pradă plăcerii păcătoase, instinctului sau dependenţelor alimentare (Rom. 6:13, 1 Cor. 9:27, Col. 3:5).
Astfel, ţinând post o dată pe săptămână, noi reuşim să realizăm următoarele:
- Ne ţinem trupul sub control şi nu îi permitem să ne conducă el, pe calea plăcerilor sau a poftelor.
- Arătăm că nu suntem sclavii industriei alimentare, ci noi, într-adevăr, „Mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să mâncăm”.
- Binefacerile fizice, profunzimea în rugăciune, discernământul spiritual ascuţit, starea de înviorare spirituală, etc. vin la pachet cu disciplina postului.
- Prin post noi arătăm că-L iubim pe Tatăl nostru ceresc, mai mult decât binecuvântările pământeşti pe care El ni le dă.
- Prin post punem în aplicare citatul dat de Isus în Mat. 4:4: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Închizându-ne trupul la hrana fizică, ne deschidem sufletul către hrana spirituală oferită de Dumnezeu. Când trupul flămânzeşte în post, sufletul Se îndestulează în cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, a ţine post nu înseamnă în primul rând a ne abţine de la mâncare, cât a ne ospăta din Cuvântul lui Dumnezeu. Postul este un ospăţ pe cinste!
- Postul are scopul să ne şi smerească sufletele noastre faţă de Dumnezeu. David scrie în Psalmul 35:13: ,,Îmi smeream sufletul cu post.”
În conluzie, postul este pentru Dumnezeu, în folosul meu, dar şi în relaţie cu semenii, fiind o formă de închinare. Vă îndemn, ca în acest post, să ne menţinem trupurile sub control, ca unii care ştim că sufletul şi trupul locuiesc sub acelaşi acoperiş şi se influenţează reciproc.
DR. ARCOMIȚĂ DOINA: Ce este balonarea și cum se manifestă?
Balonarea este o tulburare gastrointestinală ce afectează atât adulții, cât și copiii. În termeni de specialitate poartă numele de meteorism abdominal și este, de cele mai multe ori, un proces natural, provocat de mesele copioase. Atunci când gazele din intestine nu sunt eliberate la timp prin flatulență sau eructații, apare balonarea.
Este un simptom descris adesea de o senzație neplăcută de prea-plin abdominal, de presiune intra-abdominală, având o intensitate variabilă.
Senzația de balonare poate fi resimțită uneori la nivelul părții superioare a abdomenului, alteori a părții inferioare sau la nivelul întregului abdomen.
În astfel de situații, abdomenul nu mai este moale, suplu și nedureros la palpare, ci, dimpotrivă, are volumul mărit, iar la palpare apare durerea.
Acest simptom este frecvent întâlnit, manifestându-se la 20-30% din populația generală, asociindu-se adeseori cu alte simptome din sfera tulburărilor funcționale digestive, cum ar fi distensia abdominală (mărirea de volum a abdomenului), eliminarea gazelor prin eructații (eliminarea aerului din tractul gastrointestinal pe gură), flatulență (eliminarea de gaze prin anus).
Care este mecanismul principal al balonarii?
Balonările apar ca urmare a înghițirii repetate de aer, a formărilor de gaze în intestine, în timpul proceselor de fermentație sau ca urmare a obturării eliminării gazelor din intestin.
Toate persoanele au gaze pe care le elimină prin eructație (râgâială) și rect. Gazele sunt formate în principal din vapori fără miros: dioxid de carbon, oxigen, nitrogen, hidrogen și uneori metan.
Mirosul neplăcut al flatulenței se datorează unor mici cantități de gaz care conțin sulf, gaz produs de bacteriile care se găsesc în intestinul gros.
Care sunt cauzele balonării?
Balonările pot avea nenumărate cauze, însă pot fi tratate sau chiar evitate prin mijloace simple.
Există alimente care produc mai frecvent balonare, chiar și la persoane fără nici o boală: dulciuri și făinoase, fasole, varză, conopidă, castraveți, ceapă, mazăre, ridichi, caise, banane, pepene, piersici, pere, prune, mere crude, ouă, vin roșu, mâncăruri grase sau prăjeli, cereale, zahăr sau substituenti, lapte sau produse lactate.
În majoritatea alimentelor care cauzează balonare, descompunerea carbohidraţilor prezintă o problemă, pentru care nu sunt disponibile enzimele adecvate.
Tratamentul cu antibiotice poate, de asemenea, să vă provoace balonare, pentru că vă dă peste cap echilibrul florei intestinale. Aceste medicamente ajută la dezvoltarea bacteriilor rele și cresc sensibilitatea la alimentele care fermentează.
Care sunt alte cauze ale balonării?
Mâncarea picantă, masticația incorectă a alimentelor, anxietatea, stresul, consumul în exces de băuturi alcoolice, obiceiul de a vorbi în timp ce mâncăm, fumatul, mâncatul peste măsură, mestecatul gumelor și bomboanele, constipația, folosirea aditivilor artificiali.
Ce investigații sunt necesare dacă prezentați balonare?
Dacă balonarea persistă și/sau se agravează sau apar simptome de alarmă (cum ar fi: scădere în greutate, tulburări de tranzit, vărsături frecvente, vărsături cu sânge, pierderi de sânge prin scaun, dureri abdominale, febră, scăderea poftei de mâncare), este recomandat să vă prezentați de urgență la medic.
După anamneza detaliată și examenul clinic realizate de către medic, acesta vă poate, eventual, orienta și îndruma spre efectuarea unor investigații specifice.
Cum se evită balonarea?
Mâncați încet și mestecați hrana cu atenție. Evitați astfel pătrunderea aerului în stomac, hrana se amestecă bine cu saliva, ușurând astfel sarcina stomacului.
În locul legumelor crude, incercați să consumați legume pregătite. Cele mai multe alimente sunt mai ușor de tolerat dacă sunt gătite.
Mișcarea fizică preîntâmpină balonările și ajută la combaterea lor. Scurta plimbare după masă, ajută tranzitul bolului alimentar.
Cum se tratează balonarea?
Cele mai des utilizate modalități de a reduce disconfortul produs de balonare sunt: schimbarea dietei, folosirea de medicamente eliberate cu sau fără rețetă și reducerea înghițirii de aer.
POLICLINICA ASTRA, Sibiu, la sediul nostru de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1
Programări la tel . 0269.206.204, 0269.233.016
Consultații gratuite cu bilet de trimitere de la medicul de familie !
„L’Ateliemn”, atelierul lemnului bine cusut
El este din Huși, județul Vaslui, ea din Sibiu. S-au întâlnit în Danemarca, iar acolo au descoperit că au pasiuni care-i pot lega într-o aventură cusută cu talent și cioplită în dăruire. Bianca Ursu coase pe etamină, după cum îi dictează inima, iar Cezar Blînda dă formă lemnului după cum simte. Împreună creează de la podoabe de purtat, semne distinctive ale subculturilor, așa cum sunt cele ce definesc rock-erii, punk-erii sau hip-hope-rii și până la obiecte de decor cum sunt tablourile sau veiozele. Tot ceea ce iese din mâinile lor este unicat, nu fac piese în serii și sunt dispuși să primească în atelierul lor pe oricine dorește să afle despre pasiunea lor.
„Ne dorim să prindem rădăcini în Sibiu și așteptăm oamenii să vină să ne cunoască. Suntem mereu pregătiți să le arătăm ce facem și cum facem. Nu trebuie neapărat să ia ceva de la noi. Ne bucurăm enorm să treacă pragul atelierului și să ne afle povestea, pentru că suntem parte a acestui oraș, deci suntem parte din ei”, spune Cezar.
Povestea lui Cezar și a Biancăi începe în anul 2015, în Danemarca. Amândoi se aflau acolo prin circumstanțe diferite. Bianca a mers în vizită la câțiva prieteni, în anul 2011, și a decis să rămână. Cezar își dorea ceva nou în viață și a ales, în 2014, să meargă și să lucreze în acea țară.
„Mă săturasem de 16 ani de școală în continuu și îmi doream altceva. Am vrut o experiență cu oameni noi, ceva absolut nou! Cultură nouă, oameni noi, mâncare nouă. Așa am plecat să lucrez la o fermă în Danemarca. Nu conta că dădeam mâncare la porci, după ce terminasem o facultate de psihologie. Asta îmi doream în acel moment”, povestește el.
S-au cunoscut pe internet. Cezar povestește: „Eu lucram la acea fermă, în mijlocul unui câmp. Ce să și faci când nu mai ai de lucru. Stai pe internet. Așa am găsit-o pe Bianca”.
„Da, eu făceam felicitări atunci și am văzut că el este pasionat de frumos. Imi plăcea ce face și am decis să ne întâlnim. Nu a fost ușor, pentru că erau 30 de kilometri între noi, iar el era în mijlocul unui câmp. Nu erau mijloace de transport până acolo. Ne întâlneam, de cele mai multe ori, la jumătatea drumului”, povestește ea zâmbind la amintirea acelor clipe.
S-au descoperit ca oameni, ca tineri artiști și au realizat că împreună pot face lucruri minunate. Inițial, s-au gândit să-și deschidă un atelier acolo, în Danemarca. Bianca mai participase la Târguri cu felicitările ei și a văzut cât de mult au prins la public.
„Eram oarecum hotărâți, dar Cezar a primit o ofertă bună în țară și atunci ne-am întors”, spune Bianca.
Primise un post de psiholog în Huși, orașul său natal: „Era domeniul meu și trebuia să mă întorc. Banii nu au contat niciodată, în mod special pentru mine. Mereu am căutat să fac ce-mi place. Întâi m-am întors eu, apoi, după câteva luni, a venit și Bianca”.
Au început să lucreze în balconul părinților lui Cezar. Bianca își amintește cu entuziasm: „Prima piesă pe care am lucrat-o împreună a fost un medalion simplu, roșu cu negru. Mi s-a părut atât de frumos. La început făceam pentru rude și prieteni, apoi am avut și comenzi. Am făcut sigla unei terase din Huși, suporturi pentru meniu și ne-am lăsat amprenta și într-o frizerie de bărbați”.
Apoi s-au mutat la Iași. Acolo, orașul a început să-i cunoască, să-și facă o identitate și să le meargă bine. Însă nu erau șanse să-și facă atelierul. Așa au luat decizia de a veni la Sibiu. Bianca este sibiancă, iar familia ei era dispusă să-i susțină. Din luna octombrie a anului trecut, cei doi au un atelier în Sibiu.
„Simțeam că duc viața copacului mai departe prin ceea ce ieșea din mâinile mele”
„L’Ateliemn” este locul în care un tânăr de 26 de ani dă formă lemnului, iar o tânără de 28 de ani îi conferă identitate prin bucăți de etamină cusute cu motive tradiționale.
Pasiunea lui Cezar pentru a lucra lemnul are ecou în copilăria lui.
„De mic am fost o fire foarte curioasă. Dacă vedem ceva în jurul meu, imediat mă întrebam dacă nu pot face și eu asta. Într-o zi am dat de traforajul fratelui meu și aia a fost. Primele lucruri pe care le-am făcut au fost două suporturi de foi. La școală, a căzut hârtiuța cu clasa a III-a C. Atunci i-am spus învățătoarei că merg eu acasă și fac două colțuri care să țină hârtia. M-am gândit, m-am chinuit, le-am desenat și le-am făcut. Poate nu sună a cine știe ce, dar pentru mine era incredibil. M-am dus la învățătoare și i le-am arătat. Nu i-au plăcut. Mi-a spus că sunt urâte” povestește Cezar și pentru o fracțiune de secundă zâmbește trist. Își revine, însă, repede: „Le-am păstrat și le am și acum. Mă motivează. Când ceva nu-mi iese așa cum vreau eu, mă uit la acele colțuri și-mi spun:«Înainte de ele nu era nimic și acum uite ce este în jurul meu»”.
Pădurea l-a atras de copil. Huși este un oraș înconjurat de păduri.
„Au un farmec aparte pădurile acelea. Am început făcând tot felul de chestii din lemne găsite în pădure. Simțeam că duc viața copacului mai departe prin ceea ce ieșea din mâinile mele”, spune Cezar.
Nici acum nu taie copaci pentru operele lui. Lucrează cu crengi găsite în pădure și care nu sunt putrezite, cu lemn și viță de vie primite de la Huși, sau cumpără lemnul de la persoane acreditate ori din magazine de bricolaj. Nu folosește lemn exotic, doar autohton și în special lemn de nuc, care este și preferatul lui.
Bianca nu era neapărat atrasă de cusut. S-a trezit în Danemarca, la prieteni, decisă să rămână, însă cu foarte mult timp liber. Înainte de un Crăciun a început să facă felicitări pentru familie și prieteni. „Am făcut destul de multe. Prietenii care veneau pe mine le vedeau. Mereu își doreau să le fac și lor. Am fost și la un târgușor acolo și am văzut că oamenii erau interesați. M-am entuziasmat și am început să-mi cumpăr materiale și să lucrez. Făceam și tablouri, ornamente pentru brad. Așa m-am apucat și de cusut. Mi-am ales dintr-un magazin ațele și modelele și m-am apucat. Nu cos goblen, doar motive tradiționale sau tablouri diferite în care nu acopăr întreaga etamină, ca în cazul goblenului. Mi se pare foarte interesant să iei un lucru pe care omul îl cunoaște deja, are o etichetă și să îl transformi în altceva. Este o provocare”, explică Bianca.
Deși în general nu se consideră o fire răbdătoare, Bianca recunoaște că atunci când coase, se transformă: „Cusutul mă relaxează. De multe ori stau în liniște, fără muzică, fără nimic în jur și stau și ascult sunetul pe care ața îl scoate atunci când trece prin pânză. Acel sunet este ceva special.”
„Nu acceptăm să pictăm sau să vopsim lemnul”
„L’Ateliemn” este un atelier urban de creație. Așa le place celor doi tineri să-l numească. Data oficială de naștere a lui este 1 septembrie 2015, chiar dacă numele și l-a primit mai târziu, iar un sediu și mai târziu. Bianca și Cezar își doresc, prin tot ceea ce fac să definească, în primul rând, termenul de hand made, pe care evită să-l folosească.
„Ni se pare că în ultimii ani s-a tras prea mult de acest termen, iar semnificația lui a fost deviată. Noi facem, cu mâinile noastre, totul de la zero”, spun ei.
În ceea ce privește lemnul, Cezar îi dă formă, însă îi lasă culoarea să vorbească. Folosește doar lac și baiț, atunci când este cazul.
„Nu acceptăm să pictăm sau să vopsim lemnul. Dacă vine cineva și ne cere asta, îl refuzăm politicos. Singurele culori de pe lemn sunt cusăturile Biancăi”, spune hotărât Cezar.
Ceea ce fac ei în atelierul lor este divers. De la creații proprii, până la comenzi.
„Facem orice. Obiecte de decor, podoabe (inele, brățări, medalione, ace de păr, piepten), lămpi, care îi plac lui Cezar foarte mult, pene de chitară, tablouri sau huse de telefon. Facem ce ne trece prin cap”, spune Bianca.
Își doresc foarte mult, ca prin ceea ce fac să interacționeze cât mai mult cu subculturile. „Am observat că la noi, dacă ești rocker sau panker, în cele mai multe cazuri ești arărat cu degetul și prea puțin înțeles. Noi suntem aici pentru ei și suntem adepții exprimării libere prin artă”, dezvăluie Cezar.
Atelierul lor este deschis pentru oricine dorește să știe mai mult despre ei și despre arta lor.
„Omul poate veni, își poate alege bucata de lemn și poate rămâne să vadă ce va ieși din ea”, lansează Cezar invitația.
Au bogăția de a face ce le place
Cezar și Bianca sunt dovada vie că diversitatea naște echilibru, poate mult mai aproape de perfecțiune decât am crede noi. Cezar este catolic, a urmat Liceul Teologic din Roman și Facultatea de Psihologie. Bianca este evanghelică, a terminat Liceul Teoretic „Constantin Noica” și Facultatea de Litere. Crezar este un împătimit al mersului pe bicicletă și al sportului în general. Participă la maratoane și are obiceiul să parcurgă sute de kilometri pe bicicletă. Cel mai lung traseu parcurs a fost de 800 de kilometri. Bianca nu știe să meargă pe bicicletă sau să înoate, însă acceptă să plece cu Cezar în drumeții pe munte. Bianca este pasionată de rock metal și are și acum primul cadou primit de la Cezar, ceva care să-i amintească de „Negură Bunget”, formația ei preferată. Cezar însă, nu are o formație sau un stil preferat. Ascultă de la lăutărească veche, până la muzică clasică. Cu toate acestea ei își creionează un viitor împreună. Visează să se mute la țară, să construiască un campus în care să se organizeze tabere de vară pentru copii sau spații de ralaxare pentru adulți, un spațiu, fără prea multă tehnologie, în care oamenii să vină să învețe să lucreze o bucată de lemn sau să coase.
„Eu sunt fată de oraș, cu părinți, bunici, care locuiesc la oraș. Nu știu ce înseamnă viața la țară. Bine, nu cred că vaca este mov, dar nici nu sunt expertă. Mă atrage însă natura, liniștea, posibilitatea pe care ți-o dă satul de a merge și a-ți săpa o ceapă, o floare, ceva”, spune Bianca.
Ambii au renunțat la servicii și Bianca chiar și la a doua facultate, pentru a se ocupa de visul lor. Ce-și doresc? Cezar explică: „ Ne dorim, chiar dacă poate suna prea mult, să fim un fel de obiectiv turistic. Străinilor care vin să cunoască Sibiul li se arată mereu și mereu aceleași lucruri. Noi am vrea să fim o alternativă. Acel altceva, pe care Sibiul îl merită”.
Cezar Blînda și Bianca Ursu au bogăția de a face ce le place și așa cum spune chiar tânărul meșter „Este greu, dar și ușor să faci ceea ce-ți place”.
Copil de 13 ani în stare gravă după ce s-a urcat la volan şi a lovit două maşini
Un copil de 13 ani din Ocna Sibiului s-a urcat la volan şi a lovit două maşini parcate. Impactul a fost extrem de violent încât în urma acestuia copilul a rămas încarcerat. Pompierii au intervenit şi l-au scos din autoturism apoi a fost transportat la spital.
„Accidentula avut loc în localitatea Ocna Sibiului, pe strada Mihai Viteazu. Pe fondul vitezei excesive, un autoturism a intrat în coliziune cu două autoturisme parcate. Şoferul este un băiat de 13 ani care a rămas încarcerat.” a declarat Elena Welter, purtător de cuvânt al IPJ Sibiu
Un echipaj de descarcerare a reuşit să îl scoată pe copil din autoturism iar medicii de la SMURD i-au acordat primul ajutor şi l-au transportat la spital. Copilul este conştientşi a suferit o fractură de femur.
Iohannis, prezent la Sibiu pentru anul Bicentenar Brukenthal 2017
Klaus Iohannis va fi prezent sâmbătă, 25 februarie, la ceremonia de deschidere a Anului Bicentenar Brukenthal, conform programului oficial al președintelui.
Muzeul Național Brukenthal împlinește anul acesta 200 de ani de existență, prilej cu care instituția de cultură a organizat mai multe evenimente sub deviza Anul Bicentenar Brukenthal 2017. Seria activităților va fi deschisă mâine încă de la 10 dimineața cu un program special de vizitare pentru public, Palatul Brukenthal fiind deschis pentru vizitare cu plată între orele 10:00 – 16:00. Celelalte sedii deschise în regim obișnuit de vizitare.
În aceeași zi, în Palatul Brukenthal se redeschide expoziția „Capodopere din Colecția Brukenthal”. Se deschid și expozițiile temporare „Eroi, zei și oameni obișnuiți” (etajul II) și „Zooming Franz Neuhauser” (Cabinetul de Stampe și Desene, parter).
Președintele României, prezent la Sibiu
Ceremonia oficială de deschidere a Anului Bicentenar Brukenthal va avea loc începând cu ora 18:00. La ceremonie a fost anunțată și prezența președintelui Klaus Iohannis. Programul va cuprinde mesaje din partea Președinției României, Ministerului Culturii și Identității Naționale, Primăriei Municipiului Sibiu, Consiliului Județean Sibiu, Consistoriul Superior al Bisericii Evaghelice C. A., Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, Nunțiului Apostolic, Ambasadei Marelui Ducat de Luxemburg în România, Mitropoliei Ardealului, Academiei Române.
Pe 26 februarie, toate sediile Muzeului vor fi deschise în regim gratuit de vizitare, între orele 10:00 și 18:00 (ultimul bilet se eliberează la 17:15).
În week-end plouă și bate vântul
Din această seară, începând cu ora 20:00 și până mâine seară (sâmbătă, 25 februarie), meteorologii anunță precipitații moderate cantitativ și intensificări ale vântului. „În intervalul menționat vremea se va răci și vor fi precipitații în cea mai mare parte a regiunii, noaptea mixte, temporar ninsori, iar în ziua de 25 precipitațiile vor fi mixte. La munte, se vor cumula cantități de până la 15…20 l/mp. În zona de munte vor predomina ninsorile și se va depune strat nou de zăpadă. Local și temporar, vântul va avea intensificări cu viteze de 50…60 km/h, iar în zona montană înaltă va spulbera zăpada”, se arată în comunicat.
„Maşinăria rusească” de volei feminin, din nou în Sala Transilvania din Sibiu
Cea mai bună echipă de volei feminin din România încheie parcursul din acest an în Liga Campionilor cu un meci de gală. Volei Alba Blaj va întâlni super campioana Rusiei, Dinamo Moscova. Disputa va avea loc în 28 februarie de la ora 18,00. Intrarea este liberă, sibienii au posibilitatea să le vadă încă o dată în Sala Transilvania din Sibiu pe frumoasele şi foarte valoroasele rusoaice, care au jucat şi în ediţia trecută de Champions League, în oraşul nostru, învingând cu 3-0 pe Volei Alba Blaj.
În clasament, Volei Alba Blaj se află pe ultima poziţie, cu numai o victorie în cinci partide, 3-0 pe terenul rusoaicelor lui Dinamo Krasnodar. De cealaltă parte, Dinamo Moscova este liderul grupei B. ”Maşinăria rusească” a funcţionat de minune în patru din cele cinci dispute şi vine să îşi asigure locul I în grupă.
Sergiu Ştefănescu, preşedinte Volei Alba Blaj: „Îi invităm pe sibieni la ultimul meci din acest sezon în Liga Campionilor. Întâlnim o mare echipă a Europei, cu foarte multe jucătoare de valoare, campioane europene cu naţionala Rusiei, o echipă care deja este calificată în faza următoare a competiţiei, Playoffs 6. Cu toate acestea, noi sperăm să facem un meci bun, care să confirme victoria pe care am obţinut-o la Krasnodar şi să ne despărţim de această foarte frumoasă competiţie cu capul sus, lăsând în urmă o bună impresie publicului care a savurat, sper eu, din plin meciurile de Liga Campionilor de la Sibiu”.
Un alt transport de lemn confiscat de poliţişti
În ultima perioadă autovehiculele care transportă lemn au fost în vizorul poliţiştilor. Oamenii legii au oprit încă un şofer care nu avea aviz de însoţire pentru materialul lemnos pe care îl avea încărcat. Acesta a fost amendat cu 6000 de lei.
„Lucrătorii din cadrul Biroului Delicte Silvice au organizat o acțiune privind circulația materialului lemnos pe raza localităților Tălmaciu și Avrig ocazie cu care a fost aplicată o sancțiune contravențională conform în valoare de 6.000 lei , fiind confiscată cantitatea de 6,00 mc lemn de foc din specia fag , care a fost predată în custodie Ocolului Silvic Sibiu în vederea valorificării.” a declarat Luciana Lazăr, purtător de cuvânt al IPJ Sibiu
Şoferul de 26 de ani este din localitatea Râu Sadului şi a fost oprit de poliţişti în apropiere de Tâlmaciu în timp ce transporta lemnul fără aviz de însoţire.
























