Articol de Olga Bratu
1 martie 1988. Eram în clasa I. Îmi amintesc de acea zi pentru că m-am dus la ora de pian și dna profesoară mi-a oferit un mărțișor sub formă de pisicuță. Știa că-mi plac pisicile. Am plecat de la ora de pian atât de încântată! Cu mărțișorul prins în piept și ochii râzând, m-am dus la bunici acasă. Bunicii aveau o capră care, la fel de încântată de mărțișorul meu, mi l-a smuls din piept și l-a înghițit. Sfârșitul poveștii.
Nu am amintiri speciale cu ziua de 8 Martie, pe atunci Ziua Mamei, nu Ziua Femeii. Tradiționalele poze cu chipurile noastre încadrate de flori pe care le făceam la grădiniță și, apoi, la școală, pentru a le oferi în dar mamei, nu-mi trezesc nicio emoție specială.
Valentine’s day și Dragobete
Cât despre Valentine’s day, nici atât. Această sărbătoare a îndrăgostiților celebrată anual în data de 14 februarie, a devenit cunoscută la noi abia la sfârșitul anilor ’90 – începutul anilor 2000. Deși a fost perioada adolescenței mele, a primilor fluturi în stomac și a primelor lacrimi vărsate din iubire, Valentine’s day nu a reusit să-mi intre la suflet. Poate și pentru că nu a fost nici un „Valentin” care să mă copleșească cu declarații de dragoste, flori și bomboane de ciocolată cu ocazia acestei sărbători.
Totodată, popularitatea în creștere a Zilei Îndrăgostiților a readus în prim-plan sărbătoarea românească Dragobete, ce are loc în 24 februarie. Recunosc, până ce Valentine’s day nu a devenit populară în România, eu, personal, nu auzisem de Dragobete – sărbătoarea iubirii la români.
Astfel, dacă unii s-au revoltat împotriva importului unei sărbători occidentale care știe să ambaleze frumos dragostea, consider că acest import a venit și cu un lucru bun: promovarea tradițiilor românești în rândul tinerilor.
Ce vrem să transmitem mai departe copiilor noștri
Rămâne la latitudinea fiecăruia ce sărbătoare alege pentru a celebra primăvara, renașterea, iubirea, speranța, frumosul și încrederea. Iată! Avem atâtea posibilități! Desigur, putem să le îmbrățișăm pe toate. Dar, cu siguranță, modul în care celebrăm aceste valori vorbește despre noi, despre cum privim noi oamenii, natura, tradițiile, despre ce vrem să transmitem mai departe copiilor noștri. Ei vor vedea, vor simți și vor prelua credințele și emoțiile noastre. Vor alege să le ducă mai departe ca atare sau să le transforme, respectiv să le înlocuiască dacă vor simți că sunt lipsite de autenticitate.
De aceea, ceea ce mă întristează este renunțarea la tradiții din cauza zgomotului de fundal din jurul acestor sărbători. Faptul că toată lumea vrea să-ți vândă ceva sclipicios, comercial, transformând sărbătoarea în ceva ce nu te reprezintă, te revoltă și te îndepărtează de bucuria sărbătorii. Dar făcând asta, renunțând, îți înăbuși dorința naturală de a-ți manifesta bucuria primăverii cu tot ceea ce simbolozează acest anotimp și de a împărtăși această bucurie cu cei dragi.
Această luptă este încă departe de a se fi încheiat
Aceste sărbători ale primăverii nu sunt despre gesturi mari, ci despre gesturi mici care ne fac să ne uităm unii în ochii celorlalți, să ne vedem, să ne simțim emoțiile și să ne bucurăm împreună. Să fim onești, adeseori nu facem acest lucru din cauza iureșului cotidian. De aceea, replica „nu am nevoie de o sărbătoare ca să-mi exprim dragostea”, de cele mai multe ori, nu este valabilă. Avem nevoie de date fixe în calendar care să ne amintească de anumite lucruri, să ne amintească de noi. Avem nevoie de ritualuri care să ne reconcilieze cu natura și cu cei de lângă noi.
Și pentru că ziua de 8 martie – Ziua Femeii – este cea care încheie șiragul acestor sărbători, nu pot să nu mă gândesc la cele 52 de femei ucise în România în 2025. Astfel, dacă această sărbătoare amintește de drumul lung și anevoios parcurs de femei pentru recunoașterea drepturilor și meritelor lor, ea amintește și de faptul că această luptă este încă departe de a se fi încheiat.
Să nu renunțăm la a sărbători frumosul și iubirea
Așadar, minimum pe care îl putem face cu ocazia acestei zile este să oferim o floare, un zâmbet și un cuvânt de mulțumire femeilor din viața noastră. Este mai mult decât o tradiție, este o datorie; este prea puțin și, totuși, absolut necesar.
Să nu renunțăm la a sărbători frumosul și iubirea, la a exprima speranța și la gesturile frumoase ce se nasc din acestea!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
