Polițiștii de combatere a criminalității organizate și procurorii D.I.I.C.O.T. din Sibiu au ridicat 1.000.000 de euro și 180.000 de lei, în urma celor 25 de percheziții efectuate la membrii unei grupări infracționale specializate în evaziune fiscală și înșelăciune. În urma acțiunii, 7 persoane au fost reținute.
Potrivit unui comuninicat de presă transmis, vineri, de reprezentanții Poliției Județene Sibiu, în urma celor 25 de percheziții desfășurate în județele Sibiu, Brașov, Mureș și Argeș la persoane suspectate de evaziune fiscală și înșelăciune au fost ridicați 1.000.000 de euro, 180.000 de lei și 53 de comprimate ecstasy.
De asemenea, polițiștii au pus în aplicare 50 de mandate de aducere emise de Tribunalul Sibiu.
„În urma administrării probatoriului, șapte persoane au fost reținute pentru 24 de ore, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire grup infractional organizat și alte infracțiuni prevăzute de Legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale și de Legea 31/1990 privind societățile comerciale. Cei în cauză urmează a fi prezentați magistraților, în cursul zilei de vineri, cu propunere de arestare preventivă”, se arată în comunicat.
Din cercetări a reieşit faptul că, începând cu anul 2012, membrii grupării ar fi creat un circuit fiscal fictiv pentru a obţine fraudulos compensări şi restituiri de la bugetul de stat, pentru diferiţi beneficiari.
Aceştia ar fi evidenţiat în actele contabile ale firmelor pe care le controlau achiziţii fictive de materiale de construcţii şi ar fi diminuat valoarea reală a taxelor şi impozitelor datorate statului.
De asemenea, părţile sociale ale unora dintre firmele controlate, care acumulau datorii mari, ar fi fost cesionate către persoane nesolvabile, de obicei cu domiciliul într-un alt judeţ, astfel încât să îngreuneze un eventual control fiscal şi recuperarea prejudiciului.
Totodată, prin firme interpuse pe care le controlau, membrii grupării ar fi achiziţionat mărfuri de la parteneri comerciali de bună-credinţă, pe care i-ar fi indus ulterior în eroare, lăsându-le ca şi garanţie de plată bilete la ordin/ CEC-uri fără acoperire.
Joi procurorii au efectuat 25 de descinderi la persoane suspectate de evaziune fiscala si inselaciune, cu un prejudiciu estimat la 2 milioane de euro.
Imagini cu milionul de euro AICI

Campania electorală pentru alegerile locale se apropie de final, iar sibienii au posibilitatea, în această perioadă, să ia contact cu programele şi proiectele propuse de candidaţi. În ce măsură valorifică sibienii înscrişi în cursa electorală modalităţile de promovare, ce ecou are interzicerea prin lege a unor forme de publicitate stradală, ce elemente trebuie să conţină un afiş electoral sau care sunt calităţile pe care le caută astăzi alegătorii la politicieni, ne spune lect. dr. univ. Bogdan Gheorghiţă, professor de marketing politic la Facultatea de Științe Socio-Umane/Departamentul de Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate, din cadrul ULBS.
Se simte în Sibiu campania electorală, având în vedere că este pentru prima dată când candidaţii nu mai au voie să recurgă la unele forme de publicitate stradală?

Potrivit prevederilor legale în vigoare, candidații pot realiza afișe, pliante sau alte tipărituri care să fie purtătoare de mesaje electorale. Afișele sunt prezente în locurile special amenajate sau pe proprietăți private, acolo unde proprietarii își dau acordul în acest sens. Desigur, lipsesc banner-ele și mesh-urile (unele dintre ele în trecut acopereau Magazinul Dumbrava ori alte clădiri din oraș), dar acest lucru nu e neapărat o lipsă a campaniei electorale. În fapt, cel mai probabil, în lipsa acestor modalități de promovare, candidații încep să folosească pe scară largă întâlnirile cu alegătorii. Iar acest lucru, pe termen lung, poate fi un beneficiu. Ca să revenim la sensul întrebării, campania se simte în Sibiu. Candidații sunt mai prezenți printre alegători, orium, mai mult ca înainte.
Consideraţi că a fost utilă pentru procesul electoral interzicerea panourilor şi a bannerelor?
În România, de multe ori, măsura în lucruri ne-a pus probleme. Mă gândesc la vorba aceea înțeleaptă spusă de Brătianu lui Iorga când, acesta acesta din urmă îl întreba, într-o dispută intelectuală, pe liberal, ce ar trebui să învețe de la un inginer… cu vorba liniștită, Brătianu îi replica „Măsura, dle profesor, măsura!” Așadar, nu faptul că acestea existau era marea problemă. Ci faptul că fiecare candidat făcea banner-e și mesh-uri mari, din ce în ce mai mari. Ne lipsea, deci, măsura. Și când constați câți bani se cheltuiau pe astfel de mijloace de promovare, ba mai mult, când îți dai seama că lipsea măsura în lucruri, atunci trebuie să acționezi cumva. În perioada campaniei electorale, până la aceasta, puteam constata o inflație de astfel de mijloace de promovare. Cetățeanul era cumva agresat de toate aceste produse. Poate avem nevoie de un moment „0”. În general, trebuie precizat, nicio prevedere legislativă în domeniul electoral, oriunde în lume, nu este analizată din punctul de vedere al eficienței, imediat. E nevoie de o perioadă de evaluare pentru a vedea, în context, ce efecte produce. Cred că ar trebui să așteptăm puțin pentru a constata aceste efecte. Unii spun că, în acest fel, se cheltuie mai puțini bani. Dar candidații au mai puține modalități de promovare vizuală. Prin urmare, sunt forțați să caute alte modalități prin care să intre în legătură cu alegătorii pentru a le prezenta oferta politică. Întâlnirea cu alegătorii devine în acest fel esențială, iar acesta este un efect bun.
În noile condiţii, care consideraţi că ar fi cele mai eficiente metode de promovare, care să adune cât mai multe voturi în contul candidaţilor?
Aceste condiții sunt impuse de lege. Legea a fost un produs al politicienilor. Autoritatea Electorală doar veghează la respectarea ei. Întâlnirile directe cu alegătorii, identificarea și folosirea formatorilor de opinie publică la nivelul diferitelor categorii sociale, cei care au capacitatea de a-i convinge pe alții și își doresc s-o facă, dar și folosirea noilor media sunt metode eficiente de promovare. Din păcate, politicienii de multe ori se copiază între ei sfidând astfel o lege extrem de importantă a marketingului politic: atunci când semeni prea mult cu ceilalți contracandidați, cu celelalte oferte politice, atât ca mesaj, cât și ca imagine, ajungi, de fapt, să nu mai ai niciun avantaj diferențial. Nemaifiind diferit față de celălalt, nu mai ai aceea unicitate care îi poate determina pe unii să creadă în tine și să te aleagă pentru ceea ce ești, pentru ceea ce reprezinți.
Care sunt cele mai frecvente greşeli pe care le-aţi sesizat din partea candidaţilor?
Campania cea mai de succes nu este campania cu care ai câștigat deja. Campania de succes trebuie să fie adaptată timpului prezent. Și asta pare că uită uneori candidații aflați pe primele poziții în preferințele electoratului. În ceea ce îi privește pe ceilalți, de multe ori, par a fi luați, cumva, de val. Nu se promovează în toate mediile unde ar merita s-o facă, fie pentru că resursele de care dispun sunt mai puține, fie pentru că, pur și simplu, nu știu să o facă. Dar poate cel mai important (din cauză că impactează puternic la nivel public) își construiesc afișe slabe, care nu transmit o idee-forță. Fără o poză bună, aglomerate ca informație, de multe ori cu un slogan fără originalitate, afișele electorale sunt departe de a putea fi considerate profesioniste în cazul celor mai mulți dintre candidați. Să nu uităm că afișul este principalul mesager al candidatului, liantul între candidat și votant.
Ce elemente ar trebui să conţină un afiş electoral pentru a avea succes?
Elementele necesare obligatorii sunt poza, semnul electoral, sloganul, numele candidatului și, în unele cazuri, poziția pentru care candidează. Poza din afișul electoral nu trebuie să fie însă o simplă poză așa cum e făcută de sau pentru un om obișnuit (de exemplu, pentru un portofoliu sau pentru un act de identitate). Poza candidatului trebuie să inspire ceva, trebuie să arate atitudinea candidatului și trebuie să fie în concordanță cu mesajul pe care îl transmite. Din păcate, la acest capitol mi se pare că sunt încă multe de discutat. Apoi sloganul trebuie să fie original, să inspire, să mobilizeze. Sloganul, strigătul de luptă, trebuie să fie ceva memorabil pentru cetățeni. Un alt lucru extrem de important este compoziția afișului. Semnul electoral, numele, poza sau alte elemente nu e suficient doar să apară în afiș. Trebuie să fie și poziționate foarte bine pentru a fi rememorate. Ochiul european „citește” într-un anumit fel și poziționarea acestor elemente trebuie să respecte astfel de exigențe. Altminteri, te poți bucura că ai un afiș „frumos”, dar impactul lui să fie mic la nivelul publicului țintă. Să ne gândim că pe stradă un trecător își aruncă ochii timp de câteva secunde pe un afiș. Dacă nu e ceva memorabil acolo, dacă nu îl atrage ceva, dacă nu rămâne o informație din tot afișul, toată munca e în zadar.
Prin ce consideraţi că se detaşează unii candidaţi faţă de ceilalţi?
Unii folosesc mai bine noile media. Știu impactul pe care îl are facebook-ul în rândul tinerilor și se folosesc de acest lucru. Ar fi singurul element care poate fi menționat aici.
Pentru că tocmai aţi amintit de facebook, cum apreciaţi că se desfăşoară campania electorală în spaţiul virtual, pe reţelele de socializare?

Aşa cum am spus, o parte dintre candidați folosesc foarte intens această modalitate de comunicare. Alții, mai puțin. Dar chiar și cei activi în mediul on-line trebuie avertizați că sunt suficiente studii care arată că nu e o legătură directă și profundă între prezența on-line și comportamentul off-line. În alte cuvinte, faptul că ai mulți admiratori pe pagina de facebook nu înseamnă că vei avea mai multe voturi, comparativ cu ceilalți contracandidați care nu se bucură de aceeași susținere în mediul virtual. Mulți candidați se raportează încă la „fenomenul” Iohannis, să numim așa succesul de care s-a bucurat pe facebook fostul candidat pentru Cotroceni, actualul Președinte al României. Din păcate, în România, asistăm de prea multe ori la imitație. Cei mai mulți consideră că, ce a „mers” la unii va „merge” și la alții. Ce a „mers” ieri, poate „merge” și azi. Din acest punct de vedere candidații nu își construiesc avantaje diferențiale unii față de ceilalți. Iar, pentru a reveni la campania de pe Facebook a lui Klaus Iohannis, trebuie precizat că nu doar aceasta l-a făcut pe candidatul Partidului Național Liberal să devină Președintele României. Complexul de factori care a acționat în cazul lui Klaus Iohannis a fost doar potențat de campania de comunicare de pe rețeaua de socializare. Dar, fiindcă s-a vorbit mult despre acest succes, mulți cred acum că e suficient să „postezi” pe Facebook, să comentezi, să faci filmulețe și să ai multe „Like-uri”. Nu aceasta e atitudinea câștigătoare. Dacă nu există o idee în spatele activității de pe Facebook, cel mai probabil, succesul se va lăsa așteptat.
Ce părere aveţi, la ce tip de incidente electorale ne-am putea aştepta în această campanie?
România a depășit, cred, momentele de după decembrie 1989 când, urându-se sincer, simpatizanții diferitelor formațiuni politice foloseau foarte repede violența fizică atunci când se întâlneau în diferite contexte în campania electorală sau își rupeau reciproc afișele. Astăzi există negocieri între echipele de campanie cu privire la locul pe care fiecare îl are pe panoul de afișaj electoral. Prin urmare, nu cred să asistăm la incidente electorale în campaniile electorale de azi.
Ce credeţi că aşteaptă în prezent cetăţenii de la candidaţii la primărie, consiliu local sau consiliu judeţean?
Cred că onestitatea este ceea ce se cere din ce în ce mai mult. Și oamenii vor vota, încet-încet, candidați care vor fi onești. Nimeni nu mai crede azi ceea ce spun politicienii pentru că aceștia din urmă au spus prea mult și au făcut prea puțin. Mulți încep să aprecieze candidații care promit mai puțin, dar fac mai mult. Iar cei care păcălesc alegătorii, fie direct, promițându-le lucruri pe care știu că nu le pot împlini, fie indirect, sugerând că sunt ceea ce nu sunt, vor pierde, în timp, preferințele alegătorilor.
Va fi un vot raţional sau unul emoţional?
Întotdeauna votul are o componentă rațională, dar și o componentă emoțională. Și atunci când ne cumpărăm un bun, o mașină de exemplu, deși ne place să credem că am ales strict rațional, întotdeauna e implicată și emoția. Marca mașinii respective este aleasă și datorită conexiunii emoționale pe care o avem cu marca respectivă. Și așa e și în politică. Emoționalul și raționalul se împletesc în decizia de vot.
Ce recomandări aveţi pentru candidaţi?
Nu știu dacă pot să îmi permit să recomand unor candidați anumite lucruri. Știu însă sigur că cetățenii încep să învețe, din ce în ce mai mult, rolul și puterea pe care le au în relația cu politicienii. Și atunci trebuie precizat că nu doar imaginea în sine va aduce voturi ci, mai ales, valorile profunde care susțin imaginea pe care un politician încearcă să o construiască la nivel social. Cine uită acest lucru, nu va reuși să convingă prea mulți votanți să-l aleagă.
Dar pentru alegători?
Poate cea mai importantă este rugămintea să își facă timp să meargă la vot! Putem comenta, putem descoperi greșeli și putem fi nemulțumiți de întreaga clasă politică. Dar ce putem pune în loc dacă doar criticăm, fără a încerca să facem concret ceva? Clasa politică pe care o are o țară, la un moment dat, este clasa politică pe care o merită. Parlamentarii nu sunt nici mai buni, dar nici mai răi decât cetățenii pe care îi reprezintă. Cred că lupta cu propriile noastre prejudecăți este cel mai important război pe care îl avem de purtat. Și merită să sacrificăm mult pentru această victorie. Dacă ne eliberăm de lanțurile în care ideile preconcepute și greșite despre politică ne leagă, dacă ieșim din peștera renunțării și abandonului, dacă renunțăm la dorința de a avea mereu dreptate și dacă încercăm să privim problemele din perspective diferite atunci vom înțelege puterea pe care o au, cu adevărat, cetățenii activi într-o democrație. Facem pași în această direcție. Cine credea, în urmă cu câțiva ani, că cetățenii ieșiți la proteste pot schimba guverne, pot genera demisii, pot determina schimbare? Încet-încet, descoperim armele democrației pe care le folosim mai întâi puțini și cu stângăcii, mai apoi mulți și mult mai eficient. Dar acesta este un proces de durată. Până atunci, votul este cea mai importantă armă cu care putem lupta împotriva înțelegerilor de culise, a lipsei profesionalismului, a „autismului” social care pare uneori prea puternic.