Parafrazând titlul unui film de altădată, „Acei oameni minunaţi şi maşinile lor zburătoare”, pot spune că de-a lungul timpului, străbătând Ţara cu trenul, cam tot atâţia kilometri câţi măsoară Pământul la Ecuator, am întâlnit „ acei oameni minunaţi şi poveştile lor încântătoare”, pe care doar România profundă îi scoate în calea ta, aşa cum marea scoate la ţărm mărgean. Marea o face odată la 2o de ani. Trenul, odată la 2o de călătorii. Aşa am întâlnit de la eroi din al doilea război mondial la ciobani cu care a trebuit să bem aldămaşul, ţigani fericiţi , copii fugiţi de acasă, oameni care l-au cunoscut pe Petre Ţuţea sau cărora părintele Arsenie Boca le-a schimbat viaţa cu un cuvânt, pe secretarul regelui, care cunoştea povestea salvării tezaurului Poloniei de către România, dar care n-a fost în stare să-l salveze pe al ei, montaniarzi pasionaţi de misterele Carpaţilor sau ţărani cunoscători ai vremii şi vremurilor după cum bătea vântul frunza dudului şi câte şi mai câte poveşti de viaţă şi de dragoste.
Dar omul care a ţinut cu sufletul la gură timp de şase ore un compartiment întreg a fost un crescător de albine. Era la a patra generaţie de apicultori şi cunoştea acest smerit dar dumnezeiesc mai bine decât propria sa inimă. Spunea despre albină că este perfecţiunea lui Dumnezeu într-un centimetru şi jumăte de creaţie. Fără ea, viaţa s-ar stinge în cenuşiu, fără flori, fără fructe, fără roadele pământului. Albina este curtenitoare şi generoasă. De îndată ce găseşte un copac cu flori îşi cheamă mai întâi suratele. Loialitatea ei merge până la jertfă, responsabilitatea aşişderea, iar precizia, la nanotehnologie. De unde ştie ea să încline celula fagurelui la fix 13 grade şi să-i dea forma de hexagon perfect ? Iar rezultanta hărniciei ei se numeşte sănătate curată. Aşa se arată Slava lui Dumnezeu, în cele smerite ale Sale.
Cât de mărunţică este albina şi cât bine face omenirii. Şi cât de puternic este omul şi cât rău face pe pământ !
Iată că a zgândărit stupii altora şi acum vin valuri peste Europa. Aţi auzit cumva ca Marele Zgândăritor să-şi asume zgândăreala şi să -i primească pe zgândăriţi în ţara sa cât un continent ? Iată că răspunde efectelor zgândărelii sale – prin slugi – cu cortine de fier ghimpat şi tunuri cu apă, deocamdată. Iată că a aruncat beleaua în ograda altuia, să se spele pe cap cum o şti cu ea. Ciocnirea asta între două lumi să fie oare doar efectul zgândărelii, scăpat de sub control ? Dacă da, înseamnă că putem fi optimişti. Un control pierdut se poate recâştiga. Dar dacă e vorba de Marea Zgândăreală cu efect ţintit asupra lumii creştine? Atunci înseamnă că totul e sub control. Chiar şi albinele.
Marea zgândăreală
Agitație în căminele studențești. Joi încep cazările
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu (ULBS) dispune de 1.980 de locuri de cazare în cele opt cămine pe care le administrează, la care se adaugă circa o sută de locuri în căminul Transcom. Studenţii care vor să stea în cămin pe durata anului universitar au depus o cerere pe parcursul verii, iar începând de joi vor putea veni să-şi revendice locul. ULBS este cea mai mare universitate din Sibiu, având circa 17.000 de studenţi. Cazarea acestora este una dintre principalele probleme care trebuie rezolvate la fiecare început de an universitar, iar activitatea da mari bătăi de cap tuturor.
Potrivit directorului administrativ adjunct al ULBS, Ramona Todericiu, universitatea administrează opt cămine, cu 1.980 de locuri. În plus, universitatea are un parteneriat cu Liceul Transcom în internatul căruia mai poate caza circa 100 – 120 de studenţi. Peste vara s-au făcut lucrări în toate căminele, dar, în general, igienizări şi reparaţii curente, vopsitorii şi revizii ale instalaţiilor termice, electrice şi sanitare. „Lucrări mari am făcut la Căminul 1. Noi ne-am propus că în fiecare an să renovăm un cămin, de la cap la coadă. Pentru că era vorba despre o lucrare foarte mare, am împărţit-o în două. Etajele doi şi trei anul acesta, iar parterul şi etajul întâi anul viitor. Am schimbat instalaţii sanitare, gresie, faianţă, instalaţii electrice. O lucrare foarte mare şi extrem de migăloasă pentru că băile erau foarte mici. Ne-a înebunit constructorul, dar sperăm să finalizăm şi va ieşi foarte frumos”, a declarat Ramona Todericiu. Această a precizat că valoarea totală a lucrării de la Căminul 1 se ridică la circa 100.000 de euro. Bugetul pentru lucrări prevăzut de ULBS în acest an a fost de 700.000 de lei, însă suma a fost depăşită mai ales pentru că în Căminul 2 s-a schimbat mobilierul care era vechi. Reparaţiile sunt în cea mai mare parte finalizate, dar se lucrează intens la curăţenie, aranjatul camerelor, aşezatul lenjeriilor de pat şi alte activităţi, astfel încât căminele să fie gata în 24 septembrie când începe oficial cazarea studenţilor. Acţiunea va avea loc între 24 şi 27 septembrie. Cei care ştiu că au primit deja loc în cămin, pentru că listele au fost afişate anterior, se duc direct la căminul la care au fost repartizaţi şi încheie contractele de cazare. În acest an ULBS a primit circa 2.300 – 2.400 de cereri de cazare, însă unii studenţi au făcut câte două, trei cereri pentru cămine diferite, asta pentru a fi siguri că nu rămân pe dinafară. Obţinerea unui loc în cămin depinde, în primul rând, de media obţinută în anul anterior sau de media la Admitere pentru studenţii din anul întâi. Totul depinde însă şi de facultatea la care învaţă fiecare. „Toţi studenţii care vor cămin, îşi depun cerere, indiferent de medie. Este o situaţie pe care mulţi nu o înţeleg. Fiecare facultate are repartizat un anumit număr de locuri, de aceea, apar situaţii în care un student cu media şase prinde loc la un cămin şi, la acelaşi cămin, un student cu opt de la altă facultate nu prinde loc. Ei zic: «Cum se poate? El are şase, eu am opt?!» Primul intră pe locurile repartizate Facultății de Inginere, de exemplu, al doilea pe locurile repartizate Facultăţii de Medicină. Aici apare problema, pentru că locurile acestea sunt distribuite în funcţie de numărul de studenţi bugetati. Ingineria are cei mai mulţi studenţi bugetați, e clar deci că va avea cele mai multe locuri repartizate, iar un student de acolo, e clar că are şanse mult mai mari de a prinde cămin, chiar dacă are medie mai mică”, a explicat Cristian Buzea, preşedintele asociaţiilor studenţeşti din cadrul ULBS. Unii studenţi nu se prezintă însă să-şi revendice locul şi, dacă nu o fac până în prima zi a anului universitar – în 28 septembrie –, pierd dreptul la cazare, iar locul este redistribuit altor studenţi care nu au prin un loc în cămin în prima faza. Redistribuirea se face în dată de 29 septembrie.
Tarifele nu se schimbă, iar internetul va intră în preţul de cămin
Ramona Todericiu a explicat faptul că nici în acest an nu se majorează tarifele la cazare în căminele administrate de ULBS. Reprezentantul studenţilor spune că preţurile au rămas la acelaşi nivel în ultimii ani, la presiunea organizaţiilor studenţeşti. „Până acum aproape patru ani, în fiecare an, taxele de cămine creşteau anual cu aproximativ 20 de lei fără o justificare anume. Am făcut un chestionar pentru studenţi: dacă li se par ok căminele, cum li se par tarifele, absolut toate nevoile. Rezultatul sondajului arată că studenţii consideră căminele scumpe, în raportul calitate-preţ. Ştiam că e greu să ieftinesc căminele de unul singur, dar cel puţin am vrut să le menţin la acelaşi nivel. Am reuşit în anul acela să nu se mai majoreze taxele de cămin, iar până acum nu au mai fost majorate”, spune Cristian Buzea. În cămine studenţii plătesc între 165 de lei pe luna – la Căminul 5 Energetic – şi 615 lei pe luna plus utilităţi la Căminul Academica. Cele mai scumpe cămine sunt Căminul 3 – 540 de lei şi Căminul Academica – 615 lei pe lună plus utilităţile. În aceste cămine însă sunt şi cele mai bune condiţii. În Căminul Academica stau, de obicei, rezidenţi, masteranzi, doctoranzi care sunt căsătoriţi, iar unii au şi câte un copil. În acest cămin sunt 31 de garsoniere şi patru apartamente complet dotate şi utilate. Căminul 3 are camere de unul sau două paturi şi, în ciuda faptului că este cel mai scump, este şi cel mai solicitat. „Bătaia mare e pe camere cu un singur pat, maxim două. Ne-ar trebui că toate locurile să fie în zona centrală. Dacă toate ar fi aici şi dacă ar avea un pat sau două ar fi super. Astea sunt cerinţele. Tot mai mulţi îşi doresc camere cu un pat sau două şi, dacă s-ar putea, în centru. Placa asta îmi place: «Nu avem bani să-i ţinem în gazdă, dar vrem în Căminul 3». Tot timpul le spun că, la banii ăştia, ar avea o garsonieră. Mor când îi aud! Îi înţeleg însă, pentru că nu ar avea atmosfera din cămin, colegii, chefurile din cămin. Asta e problema”, mai spune Ramona Todericiu. La rândul sau, Cristian Buzea afirmă că este greu să încerci să reduci preţurile la cazare când cel mai scump cămin al universităţii este şi cel mai căutat. „Avem un cămin care-i foarte scump: Căminul 3. Chiar dacă are doar camere de unul sau două paturi, eu cred că preţul nu se justifică. Avem însă şi un paradox: avem mulţi studenţi din Vâlcea care vin cu bani. Este foarte greu să reducem preţurile când toţi aceştia cer să stea în căminul trei. Restul căminelor au un preţ normal. Preţurile au devenit chiar bune. Anul trecut multe universităţi au majorat tarifele, iar noi le-am menţinut, aşa că s-au apropiat de noi, deşi în urmă cu câţiva ani aveam cămine scumpe. Acum preţurile şi condiţiile sunt ok”, susţine Cristian Buzea. Tot la presiunea studenţilor, din acest an internetul va fi furnizat gratuit în toate căminele ULBS.
Studenţii din cămine – supravegheaţi
Ramona Todericiu crede că una dintre datoriile administratorilor de cămine este şi supravegherea studenţilor. “Când portarii văd că unii studenţi vin mai tot timpul dimineaţă, îi înregistrează la poartă şi mai vorbim cu părinţii. Le mai zicem. Îi mai pârâm, sincer. Dacă beau mult, le spunem părinţilor, dacă vin de multe ori foarte târziu, asta iar le spunem. Dacă lipsesc din cămin, le mai spunem pentru că sunt probleme. Chiar cred că asta este rolul nostru să-i mai şi supraveghem. Poate nu toţi, dar majoritatea cam ştim ce fac”, spune Ramona Todericiu. Această explică faptul că sunt şi probleme în cămine. Multe probleme, iar rolul universitarilor este să le rezolve. Apar probleme pe tot parcursul anului, dar primele două luni sunt cele mai aglomerate: colegi de cameră care nu se înţeleg, reclamaţii de tot felul, grupuri de studenţi străini care, ideologic, nu se înţeleg. În ULBS sunt studenţi din Siria, Iran, Iordania, Israel, Turcia, Portugalia, Spania, China, etc. Din păcate, sunt şi probleme grave legate de droguri. “Drogurile, nici noi nu suntem ocoliți. Nu e ca la nivelul altor centre, dar avem: trafic de droguri, consum de droguri, tot felul”, spune Ramona Todericiu care afirmă că se colaborează foarte bine cu Poliţia în această privinţa. În 28 septembrie va începe noul an universitar. În ULBS sunt aşteptaţi circa 17.000 de studenţi la 9 facultăţi care derulează 83 de programe de licenţă şi 123 de programe de master.
Primăria caută o nouă locație pentru amenajarea unui skatepark
Skatepark-ul pentru construcția căruia municipalitatea a alocat în luna iunie 2 milioane de lei nu va mai fi amenajat la intersecția străzilor Octavian Goga – Bahluiului – Aleea Călăreților. Motivul îl reprezintă petițiile primite din partea locuitorilor din zonă, nemulțumiți de faptul că spațiul verde va fi sacrificat în favoarea unei platforme betonate.
„Proiectul a fost întocmit cu respectarea prevederilor PUG-ului Sibiului pentru zona unde urmează a fi construit skatepark-ul și conform cu înscrierile din extrasul de Carte Funciară. Autorizația de construcție a fost emisă cu respectarea prevederilor legale. Urmare a petițiilor primite din partea unor locuitori ai zonei, Primăria Sibiu încearcă identificarea unei alte posibile locații pentru construcția acestui skatepark”, a transmis Mirela Gligore, purtător de cuvânt Primăria Sibiu.
De altfel, la finele lunii iulie reprezentanții Agenției pentru Protecția Mediului Sibiu au făcut verificări în teren după ce au fost sesizați de locatari, solicitând Direcției Tehnice din cadrul Primăriei să găsească un alt spațiu pentru acest skatepark, pe motiv că proiectul presupune tăierea unor specii tinere de arbori decorativi și eliminarea spațiului verde, locația fiind la mică distanță ( 30 m) de rezervația naturală „Parcul Natural Dumbrava Sibiului”.
„Nu suntem de acord cu această locaţie deoarece se sacrifică o bună parte din parcul Sub Arini. Considerăm că cea mai bună soluţie este relocarea skatepark-ului într-o zonă care nu necesită intrarea pe zona verde şi tăierea de copaci,” afirmă Bogdan Gheorghe Trif, director executiv APM Sibiu.
Semnatarii petiției disponibile pe blogul www.salvatiorasulsibiu.ro au făcut sesizări și la Direcția Județeană pentru Cultură Sibiu, însă până în prezent la sediul instituției nu a fost primit niciun dosar de avizare pentru intervenții în zona parcului.
„În lunile anterioare am primit la sediul Directiei Județene pentru Cultură Sibiu sesizări cu privire la posibile amenajări ce ar urma să se întâmple în perimetrul parcului SubArini. Conform legislației locale, până la efectuarea unui PUZ-CP orice intervenție trebuie autorizată și cu avizul de specialitate al DJC Sibiu. Până în acest moment nu am primit la registratura DJC Sibiu un document sau un dosar de avizare pentru intervenții în zona parcului. În cazul în care se vor realiza astfel de intervenții vom urma procedurile legale de control”, a transmis Răzvan Pop, director DJC Sibiu, la solicitarea Sibiu 100%.
Potrivit proiectului adoptat de consilierii locali în luna iunie, parcul urmează a fi folosit pentru skate, role și biciclete BMX. Proiectul prevede amenajarea unei platforme de beton de aproximativ 1.500 mp, dotarea cu echipamente şi împrejmuirea corespunzătoare a zonei, suprafață totală ocupată fiind de aproximativ 2.000 de mp.
Unde ieșim 19 – 26 septembrie 2015
Sâmbătă, 19 septembrie 2015
Festivalul Mustului 2015, ora 10:00, până în 20 septembrie 2015, la Târgul Obor;
Festivalul Handmade Creative Buzz, ora 11:00, până în 20 septembrie, la librăria Habitus;
Sibiu Open, ora 12:00, până în 27 septembrie 2015, la Tenis Club Pamira;
Campionatul Național de Dirt Track, ora 15:00, la Stadionul Voința;
Strongman Champions League, ora 16:00, până în 20 septembrie, în Piața Mare;
Teatru: „Die drei Schweinchen, die… eigentlich vier sind”, ora 18:00, la Teatrul Gong;
Teatru: „Nathan înțeleptul”, după Gotthold Ephraim Lessing, ora 19:00, la Teatrul Radu Stanca;
Expoziția: „Artă Tradițională Indoneziană. Desene și picturi din insula Bali”, ora 10:00, până în 20 ianuarie 2016, la Casa Hermes;
Expoziția: „Portrete ale minorității germane/ Porträts der Deutschen Minderheit”, până în 30 septembrie 2015, la sediul FDGR;
Expoziția „Magia restaurării” – 40 de ani de restaurare științifică, până în 30 septembrie 2015, la Casa Albastră, sala Multimedia;
Expoziția „Grădinile viitorului în spațiul urban”, până în 1 noiembrie 2015, la Muzeul de Vânătoare „August von Spiess”;
Expoziție „Samule von Brukenthal, antreprenor”, până în 26 septembrie 2015, la Palatul Brukenthal, Cabinetul de Cartografie;
Expozișia „White Palace – Dark Story”, până în 31 decembrie 2015, la Palatul Brukenthal, curtea interioară;
Expoziția „120 de ani de la deschiderea Muzeului de Istorie Naturală Sibiu”, până în 31 decembrie 2015, la Muzeul de Istorie Naturală;
Expoziția „Vizitatori de iarnă în grădina Muzeului de Istorie Naturală”, până în 30 septembrie 2015, la Muzeul de Istorie Naturală.
Duminică, 20 septembrie 2015
Teatru: „Nathan înțeleptul”, după Gotthold Ephraim Lessing, ora 19:00, la Teatrul Radu Stanca”;
Sibiu Opera Festival „Israel în Egipt” de Georg Friedrich Haendel, ora 19:00, la Sala Thalia.
Luni, 21 septembrie 2015
Festivalul Internațional de Poezie „Poets în Transilvania”, ora 16:00, până în 27 septembrie 2015, la Biblioteca Astra;
Sibiu Opera Festival: Liedul în spațiul european, ora 19:00, la Biserica Evanghelică, Sf. Ioan.
Marți, 22 septembrie 2015
Teatru: „D-ale lolelor/ Ein Bett voller urzelen” de Dave Freeman, ora 19:00, la Teatrul Radu Stanca.
Miercuri, 23 septembrie 2015
Concursul internațional de interpretare muzicală „Vox Artis”, ora 10:00, până în 27 septembrie 2015, la Sala Thalia;
Concert de orgă, ora 18:00, la Biserica Evanghelică;
Serile Sibiului: Ioan Piuariu Molnar, ora 19:00, la Cafe Wien.
Joi, 24 septembrie 2015
CibinFest, ora 12:00, până în 27 septembrie 2015, în Piața Mare;
Sibiu Opera Festival: Recital extraordinar al mezzosopranei Viorica Cortez, ora 19:00, la sala Thalia;
Teatru: „Încurcă-i drace!” după Ray Cooney, ora 19:00, la Teatrul Radu Stanca.
Vineri, 25 septembrie 2015
„O comunitate, un cor, un dirijor”, ora 18:00, până în 27 septembrie, în diverse spații;
Sibiu Opera Festival: „Fetița cu chibrituri”, ora 19:00, la Casa de Cultură a Sindicatelor;
Teatru: „Faust” după Goethe, ora 19:00, la Baza SC Construcții SA.
Sâmbătă, 26 septembrie 2015
Kinderflohmarkt Herbst/ Toamna 2015, ora 10:00, la librăria Erasmus;
Festivalul „Sibiu, dulce Sibiu”, ora 10:00, până în 27 septembrie 2015, în Parcul SubArini;
Teatru: „O rază de soare” după Al. T. Popescu, ora 18:00, la Teatrul Gong;
Teatru: „Faust” după Goethe, ora 19:00, la Baza SC Construcții SA.
Urania Cremene, specialist parenting: Cei mai mulţi copii nu se simt iubiţi necondiţionat
Sute de sibieni au participat în această săptămână la seminariile gratuite susținute de expertul în parenting, Urania Cremene. În cadrul acestora, părinții au fost învățați anumite tehnici prin care pot crește copii echilibrați, dezvoltând relații armonioase cu micuții. Pentru părinții care nu au reușit să ajungă la aceste evenimente, i-am solicitat Uraniei Cremene să explice în interviul de mai jos care sunt ultimele tendințe în materie de arta creșterii și educației copiilor.
Care sunt elementele cheie pe care este nevoie să pună accentul un părinte care doreşte să crească un copil echilibrat?
La aproape fiecare seminar pe care îl susţin vorbesc despre iubirea necondiţionată. Întreb de fiecare dată părinţii dacă îşi iubesc copiii necondiţionat şi răspunsul este, întotdeauna, DA! Chestiunea este că cei mai mulţi copii nu se simt iubiţi necondiţionat. Cumva, între sentimentele noastre şi percepţia lor despre felul în care sunt iubiţi, există o diferenţă. Semnificativă. Pe iubirea necondiţionată aş pune în primul rând accentul, dacă ne dorim un copil echilibrat – un adult echilibrat, pentru că asta clădeşte stimă de sine, iar stima de sine este ”ingredientul” minune pentru succesul în viaţă, pe toate planurile. Mai apoi, noi înşine, ca părinţi, avem nevoie de un stil de parenting echilibrat, ceea ce înseamnă că am fi nici directivi, nici permisivi. Tocmai pentru că echilibrul este atât de dificil de obţinut şi, mai ales, de păstrat, consider că avem multe de învăţat despre acest exerciţiu al mersului pe sârmă. Avem multe convingeri de modificat, multe comportamente de conştientizat şi asta în sine presupune un proces de transformare.
Iată, chiar săptămâna aceasta a început şcoala. În repetate rânduri ai declarat că sistemul de învăţământ românesc predispune la mediocritate şi nu la performanţă. Care sunt motivele pentru care susţii acest lucru?
Am citit cu mulţi ani în urmă o poveste despre şcoala animalelor. Nu-mi amintesc autorul, nici măcar titlul, dar îmi amintesc povestea şi mai ales pilda ei. Să ne imaginăm o şcoală, în care în bănci există vulturi, vaci, peşti, gheparzi…şi tot soiul de alte animale. Aceştia suntem noi, copiii noştri. Atât de diferiţi suntem, da! Să ne imaginăm în continuare că vacii i se cere să alerge atât de repede pe cât ghepardul, vulturului să înoate precum peştele şi ghepardului să zboare precum vulturul sau să dea atât de mult lapte pe cât poate să dea vaca. Peştele să zboare, sau să alerge. Care ar fi rezultatul? Vaca nu mai dă la fel de mult lapte, pentru că se pare că asta nu este nici apreciat şi nici suficient şi îşi doreşte atât de mult să fie ghepard, încât nu se mai simte bine în pielea ei. Ghepardul nu mai aleargă la fel de repede precum alerga, pentru că se străduieşte zilnic să zboare şi se frustrează maxim că nu reuşeşte…
Aţi înţeles ideea, aşa-i? În încercarea de a-i face pe toţi la fel de buni în toate domeniile, la toate materiile, copiii noştri îşi pierd harul, talentul, motivaţia optimă pentru lucrurile pe care le fac bine, care le fac plăcere, în care, de fapt, ar face performanţă, dacă ar fi încurajaţi. În plus, accentul se pune mereu pe note, nu pe învăţare, cum ar fi benefic. Performanţa se atinge încurajând zonele de plus ale fiecărui copil, nu punând accentul pe medii şi note. Ce se întâmplă acum? Dacă un copil are nota 10 la matematică, dar nota 6 la română, primeşte meditaţii la română, nu la matematică. Va deveni mediocru, pe cale de consecinţă şi la română, şi la matematică, pentru că îşi mută focusul, atenţia, efortul pe a creşte zona de minus, nu pe a deveni cât poate el de bun la matematică. Eu aş găsi un mentor-meditator la matematică. Şi m-aş mulţumi cu 7 la română 🙂
Una din principalele probleme cu care se confruntă părinţii este că nu îi fac pe micuţi „să asculte”. Ce soluţii recomanzi ca să se ajungă la un compromis cu aceştia?
Tocmai în textul întrebării găsim parte din problema multor părinţi 🙂 Ne dorim ca ai noştri copii să „ne asculte”, mai exact să fie obedienţi. Căutăm compromisul, dacă nu obedienţă, or nu este vorba nici despre obedienţă, nici despre compromis, într-o relaţie echilibrată. Orice bun negociator ar spune că nu este suficient un compromis, ci găsirea unei soluţii câştig-câştig. În momentul în care îţi propui să faci sinergie, să cauţi câştigul de fiecare parte, atenţia se mută de la „cum fac să câştig eu”, la „cum facem să câştigăm împreună”. De la luptă, la cooperare. Cooperarea respinge ideea de obedienţă şi asta ofer eu părinţilor în workshop-urile pe care le predau: tehnici despre cum să obţină cooperarea şi nu obedienţa copilului, cum să facă sinergie, nu să lupte împtriva copilului. Toate tehnicile reuşesc, în majoritatea părinţilor, să schimbe mentalitatea cu care se aşază în discuţii cu ai lor copii. Mulţi părinţi mi-au spus, după ce au realizat ce fac, că nu şi-au imaginat niciodată cât de simplu pot să obţină cooperarea copilului, ştiind ce să spună, ce să facă diferit şi mai ales cum să gândească diferit conflictul.
Cei mai mulți cercetători din trecut au promovat sistemul de motivare bazat fie pe recompense, fie pe pedepse. Consideri că funcționează în educația copilului?
În niciun caz nu susţin nici recompensele, nici pedepsele. Aceste mecanisme motivaţionale dezvoltă în copil o motivaţie externă, suboptimă, de scurtă durata. Acest mecanism în sine duce la mediocritate, pentru că este nevoie de un control extern permanent al evaluatorului, care oferă fie recompensa, fie pedeapsa pentru comportamentul observat. Orice persoană care a depăşit – în orice domeniu – mediocritatea, a fost motivată de alţi factori, decât de recompensă sau pedeapsă. Aceşti oameni fac din pasiune ceea ce fac, într-un scop de multe ori mai înalt decât o recompensă imediată, pentru că îşi doresc, nu pentru că trebuie, pentru că reuşesc să găsească în acele activităţi pe care le fac o legătură cu interesele lor, valorile sau principile lor. De exemplu, dacă recompensez un copil să-şi facă ordine în cameră şi-i ofer, să spunem, 10 lei de fiecare dată când face asta, evident nu va mai face curat în lipsa recompensei. În timp, 10 lei vor fi insuficienţi şi trebuie să cresc miza. La un moment dat va găsi o altă sursă de venit şi camera va rămâne murdară. Dacă îl pedepsesc pentru că nu face curat, va privi curăţenia că fiind o activitate extrem de neplăcută, de la care se va eschiva de câte ori se va ivi ocazia. E necesar să găsim o altă perspectiva motivaţională decât pedeapsa şi recompensă şi ofer şi aici părinţilor informaţii valoroase, despre cum să obţină ceea ce-şi doresc, schimbând însă mesajele, cooperând, nu impunând.
Criza de timp cu care se confruntă adulţii în zilele noastre este una dintre problemele care afectează relaţiile cu copiii. Cum să dezvoltăm relaţii de calitate şi totdată să educăm copiii în aceste condiții?
Într-adevăr, timpul nu mai este prietenul şi nici aliatul nostru, în cele mai multe familii. Asta afectează nu numai relaţia cu un copil, dar şi relaţia cu partenerul de cuplu, ba chiar relaţia cu noi înşine. Părinţii se găsesc de multe ori în situaţia de a nu avea ajutor din afară, fie pentru că nu şi-l permit, fie pentru că sunt departe de familiile din care provin. Probabil că singura soluţie aici ar fi o planificare mult mai atentă a timpului petrecut cu copilul şi implicarea acestuia în tot ce înseamnă gospodărie. Gătim împreună, facem curăţenie împreună, mergem la cumpărături împreună. Da, durează mai mult decât dacă le-am face fără copii :), dar e singura soluţie să integrăm un copil în timpul nostru, în familia noastră. În plus, dacă ne-am propune ca măcar două zile din săptămâna să avem seri pe care să ni le petrecem împreună, fără telefoane, fără televizor, fără ca fiecare să facă altceva, ci totul împreună, tot am reuşi să umplem mult din golurile creeate de timpul petrecut la serviciu, în trafic sau jonglând printre responsabilităţi. E nevoie de frâne planificate, cum le spun eu.
Există situaţii în care cuplurile ajung să se despartă şi din cauza copiilor. Crizele pe care micuţii le dezvoltă în cadrul căminului predispun soţii la stări de stres sau chiar conflicte. Prin ce metode se poate obţine o atmosfera armonioasă în cadrul familiei?
Aşa este, se pare că realizăm abia după ce avem un copil cât de diferit privim creşterea şi educaţia acestuia. Dacă un bărbat şi o femeie se iubesc şi relaţia de cuplu este una armonioasă, echilibrată, plină de împliniri, nu realizăm că, odată ce un copil este prezent în viaţa noastră, unul va spune „pune-i căciulă, că răceşte”, iar celălat răspunde „lasă-l fără, să se calească!”. Acesta este doar un exemplu minor, dar pe baza unor astfel de exemple începe să se construiască dezechilibrul. Şi aici aş propune aceeaşi abordare, a cooperării înspre găsirea sinergiei, nu înspre a-i demonstra celuilalt că tu ai dreptate şi celălalt greşeşte. Întrebarea la care ar trebui să ne găsim răspunsul ar fi : cum facem în aşa fel încât să obţinem fiecare cât mai mult din ceea ce ne dorim, care sunt cele câteva reguli pe care să le agreem? Cum putem lucra împreună, nu unul împotriva celuilalt? Dacă ne devine evident că relaţia femeie-bărbat este una diferită decât cea de părinte-părinte, poate am reuşi să nu le mai amestecăm atât de mult.
Urania, cum să faci ca părinte să îi impui limite copilului, însă fără a-i îngrădi libertatea şi a-i ucide creativitatea?
Cât spaţiu am la dispoziţie să explic asta?(râde) Aceasta este întrebarea cheie a fiecărui părinte şi esenţa parentingului echilibrat. În jurul acestei întrebări am dezvoltat un workshop intensiv de 7 ore, în care părinţii învaţă cum să obţină cooperarea şi nu obediența copilului, cum să-i satisfacă nevoile psihologice de bază, cum să prevină comportamentele negative, ce să spună şi ce să facă diferit decât pedeapsa, când cooperarea nu a fost obţinută, cum să-şi împartă controlul cu copilul şi cum să comunice cu el, înţelegând cum gândeşte un copil. Tocmai de aceea am intitulat acest workshop „Totul despre cooperare şi disciplină”, pentru că sistemul pe care îl ofer părinţilor vine să răspundă exact la această întrebare. Un astfel de workshop voi susţine şi în Sibiu, pe 7 octombrie şi părinţii pot afla mai multe detalii despre tot ce se întâmplă minunat într-o sală de curs accesând uraniacremene.ro
Călătoreşti în oraşe din întreagă ţară pentru a susţine un seminar gratuit de parenting. Care apreciezi că este cel mai important mesaj pe care îl transmiţi către părinţii prezenţi la acest eveniment?
Motivul pentru care am ales să ajung la cât mai mulţi părinţi din ţară este parte din visul meu : acela că ţara copiilor noştri de peste 20 de ani va arăta diferit decât cea de astăzi. Un alt vis pe care-l am, la care deja mii de părinţi participă, este de a crea o masă critică a părinţilor conştienţi, echilibraţi, care influenţează în bine realitatea înconjurătoare, nu numai cea din propriul cămin. Un ocean nu este altceva decât o sumă de picături şi fiecare picătură contează. De aceea, mesajul pe care îl transmit mereu este acela că o stare de echilibru este rezultatul, de cele mai multe ori, al unui efort conştient, nu un aspect care ţine de noroc sau şansă. Pentru ca un copil să fie echilibrat şi, pe cale de consecinţă şi relaţia părinte-copil să fie una armonioasă, plăcută, plină de satisfacţii, e nevoie să înveţi cum să faci lucrurile diferit. Feedback-ul primit de la mii de părinţi din toată ţara este unul extrem de pozitiv, iar asta reprezintă pentru mine o enormă satisfacţie şi îmi umplu rezervorul de energie cu ocazia fiecărei dăţi în care mă urc într-o maşină sau un avion. Sunt, de aceea, recunoscătoare părinţilor pentru tot efortul conştient pe care sunt dispuşi să-l facă, din toată iubirea necondiţionată, pentru a creşte copii echilibraţi şi a avea o viaţă de familie împlinită.
Pentru detalii suplimentare, scrieti un e-mail la adresa [email protected] sau sunati la 0733 872 642.
Să-l ajutăm pe Robert să strângă 500 de lei în scop umanitar!
Robert Gândilă este un tânăr de 22 de ani din Selimbăr care și-a descoperit pasiunea pentru alergat. Nu este sportiv profesionist, însă pur și simplu îi place să alerge. Pentru a-și alimenta pasiunea s-a decis să alerge la Maraton și prima sa experiență în acest sens a fost la Maratonul de Noapte la Sibiu. „Experiența primului maraton a fost de vis. Am alergat și mers timp de 4:30:56 h. După, au venit alte curse: lungi, scurte, frumoase, grele. Fac asta de câțina ani și am realizat că alergatul meu poate fi unul care să și conteze”, spune Robert. Așa că, anul acesta a început să alerge pentru cauze sociale. În 4 Octombrie, la Maratonul de la București va alerga pentru a strânge fonduri pentru HOSPICE „Casa Speranței”, un loc ce oferă sprijin, îngrijire și alint persoanelor bolnave grav și cu mari dureri. „HOSPICE Casa Speranței oferă îngrijire medicală pentru copiii și adulții diagnosticați cu boli incurabile, sprijin social și consiliere psiho-emoțională și spirituală pentru aceștia și familiile lor”, spune Robert. Targhetul pe care și l-a impus, nu este mare. Tânărul vrea să strângă pentru acest HOSPICE suma de 500 de lei, să-l ajutăm să și-l atingă. Nu este o sumă mare, însă cu siguranță face diferența.!
Pentru donatii puteți accesa pagina lui Robert pe: http://hospice.galantom.ro/robertgandila2
Rășinariul va fi premiat la Bruxelles pentru un proiect gastronomic
Un proiect propus de Primăria Rășinari, în cadrul unui concurs, a obținut locul I, cu 92 de puncte. Este vorba despre proiectul „Intensificarea turismului gastronomic în Mărginimea Sibiului”, din cadrul concursului EDEN 2015 – Turismul și gastronomia locală. Destinația din Mărginimea Sibiului a surclasat alte zone turistice celebre din țară, precum Colinele Transilvaniei, Tismana sau Județul Neamț.
Reprezentanții delegațiilor din partea Autorității Naționale pentru Turism au venit în Mărginimea Sibiului, în cadrul procedurii de selecție a proiectelor înscrise în concurs și, pe parcursul a două zile, au fost puși față în față cu bogățiile naturale și culturale caracteristice zonei noastre prin plimbări și vizite programate, au cunoscut ospitalitatea locuitorilor și au fost impresionați de numărul de turiști străini cu care s-au întâlnit în zonă. De asemenea, au degustat produse autentice realizate în gospodării, precum sloi de oaie gătit chiar la o stână în Rășinari, brânzeturi, plăcinte și afumături tradiționale specifice Mărginimii Sibiului. „Premiul ni se va oferi în cadrul unei festivități la Bruxelles, în decembrie 2015. Vom fi promovați pe site-ul www.edenineurope.eu, prin crearea unei pagini speciale, iar cu ocazia ediţiei de toamnă a Târgului de Turism al României, organizat de Romexpo în perioada 12-15 noiembrie 2015, această destinație va beneficia de spaţiu de prezentare în cadrul standului Autorităţii Naţionale pentru Turism” spune Bogdan Bucur, primarul comunei Rășinari. Proiectul câștigător a fost realizat în parteneriat cu Asociația Pensiunilor Agroturistice Rășinari. De asemenea, Mărginimea Sibiului a mai fost distinsă cu titlul „Destinație Europeană de Excelență” privind turismul și gastronomia locală.
Peste 500 de artiști la „Sibiu Opera Festival”
Peste 500 de artiști ai muzicii clasice vor fi prezenți la Sibiu în perioada 20 septembrie – 4 octombrie 2015. Ei sunt parte ai Festivalului de operă „Sibiu Opera Festival”, singurul de acest gen din țară. Evenimentul este organizat de Filarmonica de Stat Sibiu și include 12 evenimente inedite, special concepute pentru iubitorii acestui gen de muzică. Nu este o noutate pentru Sibiu, pentru că vorbim aici, de fapt, despre Festivalul Internațional al Artei Lirice care a avut loc timp de 13 ediții în orașul nostru, însă, reprezentanții Filarmonicii au decis ca anul acesta festivalul să-și schimbe denumirea. „Prin acestă schimbare de denumire am dorit aducerea sa mai aproape de conținutul muzical al acestui festival. Despre ediția din acest an ar fi de remarcat diversitatea extraordinară a genurilor muzicii vocale pe care o abordăm de fiecare dată, poate de data aceasta este chiar foarte complexă. În mare parte am reușit să realizăm toate evenimentele pe care ni le-am propus”, a declarat Ioan Bojin, directorul Filarmonicii de Stat Sibiu.
Ediția din acest an aduce Sibiului și o premieră în România. Este vorba despre oratoriului „Israel în Egipt” de G. F. Handel. „Este prima lucrare cântată în această ediție de referință în muzica barocă, realizată în parteneriat cu două corale din Elveția (Cantori Contenti Zug și Matthauskantorei Luzern). Este de remarcat, pentru că nu s-a cântat în România și fiind muzică barocă, aceste lucrări se interpretează de obicei de formații cu tehnică barocă și cu instrumente istorice din aceeași perioadă. De data aceasta însă, lucrarea va fi interpretată de orchestra filarmonicii de stat cu instrumente moderne, dar aproape de perioada barocă printr-o tehnică aparte”, mai spune Ioan Bojin. Deschiderea ediției a XIV-a a „Sibiu Opera Festival” va fi în seara zilei de duminică, 20 septembrie, chiar cu acest oratoriu. Concertul va fi condus de dirijorului american, Stephen Smith. Biletele pentru acest concert s-au pus în vânzare online pe www.bilet.ro și la Casa de bilete a Sălii Thalia, de luni până joi între orele 12.00 și 16.00. Prețul unui bilet este de 16 lei, cu reducere de 50% pentru elevi, studenți și pensionari.Dincolo de această premieră, festivalul va fi plin și alte surprize cu nume mari din opera națională și internațională, cu locații inedite în care se vor ține miniconcerte (de aproximativ 15 minute) așa cum este Promenada Mall, Aeroport sau hale industriale. Festivalul este realizat cu sprijinul financiar la Consiliului Județean Sibiu și cofinanțat de Consiliul Local Sibiu și Primăria Municipiului Sibiu.
Vlad Pojoga, motorul „Zonei Noi” a literaturii contemporane
Vlad Pojoga. Sunt convinsă că mulți dintre tinerii și cadrele didactice universitare din Sibiu știu despre cine este vorba, dar și mai mulți vor să afle, pentru că, o personalitate ca a lui nu trebuie trecută cu vederea. Ei bine, Vlad s-a născut la Sibiu în anul 1993 și a urmat cursurile Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”, profilul matematică-informatică. În clasa a XI-a se apucă de scris poezie. Asemeni lui Ion Barbu, descoperă strânsa legătură dintre știință și metaforă, chiar dacă pentru mulți, cele două cuvinte nu par a fi pe același calapod. Urmează cursurile Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Litere și Arte, Secția Română – Engleză și termină studenția ca șef de promoție. Adună în palmares realizarea unei reviste, alăturarea în cadrul unui cenaclu, crearea unui festival internațional de poezie și, pune ca punct principal pe lista de priorități, scrierea primei cărți. Cum să nu-ți dorești să cunoști un astfel de om?
Reporter: Erai elev la matematică informatică, la unul dintre cele mai prestigioase licee din Sibiu, cum de ți-a trecut prin cap să dai la Facultatea de Litere?
Vlad Pojoga: Eram în clasa a XI-a când m-am apucat de scris poezie. Făcând mate-info, poate părea cel puțin ciudat, dar faptul că nu se leagă, este o iluzie. Matematica nu face decât să ordoneze atât lumea, cât și mintea (sau cel puțin așa a făcut cu mine), să eficientizeze procese. Pentru mine a eficientizat procesul de prelucrare a informației exterioare și pe cel de aranjare a ei în niște forme pe care, la vremea aceea, le-am simțit cel mai aproape… poemele. Și apoi, pur și simplu s-a întâmplat. N-am stat prea mult pe gânduri, nu voiam să plec din Sibiu, credeam și mai cred încă în faptul că Sibiul este un oraș cu posibilități enorme de dezvoltare, așa că, am rămas aici. Făceam deja parte dintr-un cenaclu al Facultății de Litere, „Zona nouă”, așa că aveam într-o oarecare măsură acces la informațiile necesare. Alegeam un drum care mie mi se părea foarte sigur. Și așa a fost.
Rep: Și nu a fost doar atât, ai terminat această facultate și șef de promoție. Apropo… cu ce medie ai terminat?
V.P.: Nu-mi aduc aminte exact media, peste 9,80. Nu știu în ce măsură contează notele propriu-zise pentru mine, cred că nu chiar atât de mult. Am simțit mereu că ele au fost mai degrabă o consecință decât un scop (mai ales la facultate), însă a însemnat foarte mult că la Litere am putut să fac ce mi-a plăcut, adică să citesc, să scriu și să intru în contact cu cititori și scriitori, și am fost susținut în toate activitățile mele extra (care sigur-sigur în ierarhia mea sunt mai sus decât notele).
Rep: Cum ajungi să fii cel mai bun? Pe ce te-ai bazat, care au fost valorile și persoanele care au contribuit?
V.P.: Nu cred neapărat în chestia asta cu „a fi cel mai bun” și cu siguranță nu cred că un șef de promoție e cel mai bun, pentru că e șef de promoție, cu atât mai puțin eu, ci pur și simplu cred în a face ce-ți place și ce crezi că e benefic pentru tine, într-un mod corect și cu respect față de ceilalți – iar dacă le e și de ajutor ce faci, cu atât mai bine). Eu sunt un norocos și trebuie să le mulțumesc multor oameni pentru ajutorul pe care mi l-au dat de-a lungul timpului, dar tocmai pentru că lista e atât de lungă, o să îi pomenesc doar pe Dora și Silviu, părinții mei, care au fost mereu o sursă de energie și pace pentru mine.
Rep: Știu că ai fost implicat și chiar ai inițiat multe proiecte în timpul facultății, inclusiv Festivalul Internațional de Poezie „Zona Nouă”. Vorbește-ne despre ele!
V.P.: Înaintea facultății am făcut revista liceului Gheorghe Lazăr. Imediat ce am început cursurile la Litere, am inițiat, alături de cenaclul „Zona nouă” și de revista Transilvania (adică Radu Vancu și Dragoș Varga), revista „Zona nouă”, un trimestrial de literatură tânără pe atunci. Pe parcursul celor trei ani, revista a ajuns să capete vizibilitate tot mai mare și să se dezvolte în alte arii culturale. În primele luni ale lui 2014 am început să publicăm literatură tânără, în traducere, în cantități importante și am ajuns să propunem niște tipuri de a vedea lumea și literatura, cu care spațiul românesc nu era familiarizat. Așa a apărut, natural aș spune, ideea de a-i și aduce la Sibiu pe oamenii pe care îi publicăm și de a lua contact direct cu ei și arta lor. Astfel a luat naștere festivalul de poezie. M-au ajutat foarte mult, în primul rând Universitatea „Lucian Blaga”, pentru că festivalul a făcut parte dintr-un proiect de anvergură (Sibiu – Capitală Universitară Europeană), în al doilea rând Biblioteca Astra, actualul finanțator al revistei și în al treilea rând, dar nu cel din urmă, Cătălina Stanislav, fără de care, probabil m-aș fi împotmolit destul de rău pe parcurs.
Rep: Și acum ce urmează? Ce vei face mai departe și ce se va întâmpla cu festivalul de poezie?
V.P.: Acum m-am înscris la Master, voi pleca un semestru cu o bursă Erasmus la Porto, unde sper să reușesc să scriu prima mea carte. Festivalul se va ține cu siguranță și la anul, sper eu tot ca un proiect al Universității, dar și ca parte a unui eveniment de anvergură, Poets in Transylvania.
Rep: Dintre toate aceste proiecte, ai unul mai aproape de suflet?
V.P.: În afară de „Zona nouă”, la care am lucrat cel mai mult și în care am încercat să pun tot ce am avut eu mai bun, mă simt foarte atașat de o carte pe care-am tradus-o și citit-o deja de cel puțin 5 ori și pe care aș lua-o cu mine oricând, oriunde, „Jurnalul complet adevărat al unui indian cu jumătate de normă”, de Sherman Alexie.
Rep: Care sunt celelalte pasiuni?
V.P.: Am făcut 7 ani baschet, iar acum mă uit la NBA de fiecare dată când am ocazia (uneori până la 5-6 dimineața). Văd seriale întregi într-o săptămână, sunt fan Federer și Manchester United.
Rep: Nu mă pot abține să te întreb care este cartea ta preferată, poezia, scriitorul și citatul tău preferat?
V.P.: Știu, e clișeic ce zic, nu sunt sută la sută sigur de asta, dar știu că trebuie să spun niște nume și titluri, așa că: „Nostalgia”, de Mircea Cărtărescu; „Să beau Cola cu tine”, de Frank O’Hara; scriitorul Michel Houellebecq; „Mă uit la tine și mai bine m-aș uita la tine decât la toate portretele din lume” (Frank O’Hara).
Rep: Vorbește-mi despre literatura de calitate a timpurilor noastre. Cum și unde o descoperim?
V.P.: Literatura de calitate e azi peste tot, de la reviste la site-uri la Tumblr și Facebook, tot ce trebuie să facem e să vrem să ajungem la ea. Și lumea nu-și dă seama, dar e mult, mult mai ușor să te regăsești în ceva ce e scris de un om care trăiește în același timp cu tine, Pentru că scriitorii care îți plac sunt oamenii care spun ceea ce ai fi vrut tu să spui și nu știi cum.
Rep: Un sfat pentru generația ta?
V.P.: Cineva spunea la un moment dat, într-un interviu, că dacă vrem să ajutăm cu ceva trebuie să ascultăm poveștile oamenilor. Așa că, asta aș spune și eu, oriunde ar fi ele, în cărți, filme, în viață sau în mintea noastră: să ascultăm poveștile oamenilor.
Rep: Și că tot ai vorbit de clișeic, dacă ar fi să descrii în 3 cuvinte lumea în care trăim astăzi, care ar fi acelea?
V.P.: Rețea, Viteză și Imagine.
Zilele Europene ale Patrimoniului
Cu ocazia Zilelor Internaționale ale Patrimoniului, județul Sibiu va găzdui o serie de evenimente culturale între 18 și 24 septembrie.
Astfel, astăzi, 18 septembrie specialiştii DJC Sibiu şi mai mulţi arhitecţi sibieni vor merge în şcolile din municipiul Sibiu dar şi din judeţ unde vor discuta cu elevii despre patrimoniul industrial din municipiul Sibiu şi din judeţul omonim. Sâmbătă, 19 septembrie, DJC Sibiu organizează un tur dedicat descoperirii patrimoniului industrial din municipiul Sibiu, traseul vizând cele mai importante obiective industriale din vechea cetate a Sibiului. Plecarea se face la orele 11:00 din intersecţia străzilor 9 Mai, Ocnei şi Faurului, iar turul este gratuit. Înscrierea pentru participare la acest tur se face prin transmiterea unui mail la adresa [email protected] sau prin telefon la numărul 0269.210.113.
Sâmbătă, 19 septembrie, DJC Sibiu organizează un tur specializate dedicate descoperirii patrimoniului. Tot sâmbătă, la Căminul Cultural din Râu Sadului va avea loc la ora 12:00, prezentarea cu tema „Descoperiţi Râu Sadului” urmând ca de la orele 13.00 să se vorbească despre „Patrimoniul tehnic de pe Valea Sadului”. În aceeași zi, porțile muzeului Sadu I, fosta centrală hidroelectrică, își va deschide porțile pentru oricine dorește să viziteze un obiectiv turistic mai puțin cunoscut al județului Sibiu. Muzeul va fi deschis între orele 10:00 și 15:00, iar intrarea va fi gratuită.
La Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului, elevii și studenții vor beneficia de intrare gratuită și de două ghidaje având ca temă principală: ,,De la meşteşug la industrie – patrimoniul tehnic şi industrial din România”. Cele două ghidaje vor fi puse în scenă la orele 13 şi 15, iar startul lor va fi dat la poarta principală (Intrarea nr.1) a Muzeului.
Ultima activitate va avea loc în librăria Habitus în data de 24 septembrie, începând cu orele 17:00, unde va avea loc o dezbatere cu tema „Noi perspective privind revitalizarea patrimoniului tehnic şi industrial din judeţul Sibiu”. În faţa librăriei se va amenaja o expoziţie stradală cu proiectele realizate de participanţii Universităţii de Vară de la Sibiu, proiecte dedicate reamenajării unui sit industrial sibian.
Intrare gratuită pentru elevi și studenți la Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului
Sâmbătă, 19 septembrie, elevii şi studenţii vor avea intrarea gratuită în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului. Cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului, inițiativă a Consiliului Europei ajunsă la cea de-a XXIII-a ediție, tinerii adolescenții vor avea ocazia să descopere și să înțeleagă spațiului românesc tradițional, dar şi rolul foarte important pe care l-a jucat inteligenţa ţăranului român în dezvoltarea industrială a ţării noastre.
Astfel, în muzeu vor fi organizate două ghidaje având ca temă principală: ,,De la meşteşug la industrie – patrimoniul tehnic şi industrial din România”. Cele două ghidaje vor fi puse în scenă la orele 13 şi 15, iar startul lor va fi dat la poarta principală (intrarea nr.1) a Muzeului.
Cele mai provocatoare spectacole pentru tineri din România se văd la Sibiu!
Între 30 septembrie și 4 octombrie se va desfășura ediția pilot a Festivalului Tânăr de la Sibiu, un eveniment care-și propune să prezinte cele mai provocatoare spectacole pentru tineri din România.
„Profu de religie” este realizat de dramaturgul Mihaela Michailov în colaborare cu regizorul Bobi Pricop și actorii Teatrului Național din Craiova. Un fragment din piesă a fost declarat câștigător la cea de-a treia ediție a Concursului de proiecte pentru tineri regizori și dramaturgi români inițiat de Teatrul Național Craiova. „Ideea piesei /…/ e importantă nu doar ca problemă filosofică (ce e adevărul?), ci mai cu seamă în contextul conflictelor repetate între adevărul propovăduit de educatori (școală, biserică, familie) şi realitatea vieţii de şcolar. E aleasă ca teren al dezbaterii religia nu întâmplător, aici dogma fiind mai puternică, iar poziţionarea faţă de aceasta mai dificilă”, a transmis Mihaela Michailov. „Profu de religie” va fi prezentat la Sibiu miercuri, 30 septembrie, de la ora 18:00, în sala de la parterul Teatrului „Gong”.
„Pisica verde” a obţinut Premiul „Sică Alexandrescu” pentru cel mai bun spectacol la Gala Tânărului Actor Hop 2013. Șase adolescenţi dintr-un oraş de provincie petrec o seară de sâmbătă care le va schimba vieţile pentru totdeauna. Elise Wilk, autoarea piesei, prezintă spectacolul drept o poveste despre o crimă, una pe care am văzut-o în repetate rânduri în ziare sau la știri. Lumea celor șase adolescenți înseamnă cartierul de blocuri din spatele combinatului, şcoala, primele iubiri şi clubul President, unde merg sâmbătă seara. În același timp lumea lor înseamnă îngeri care beau vodkă, vrăji făcute la miezul nopţii, pisici verzi care apar în mijlocul intersecţiei şi pastile colorate pe care le înghit pentru a uita. Toţi adolescenţii din această poveste se refugiază în lumi paralele, care par mult mai frumoase şi mai suportabile decât cea în care trăiesc. Reprezentația spectacolului va avea loc miercuri, 30 septembrie, ora 20:00, la sala de la etaj a Teatrului „Gong”.
Ferenc Fehér de la M Studio prezintă spectacolul Kampf, o incursiune coregrafică în zona puterii şi manipulării, a „echilibrului” între dominator şi dominat, a relaţiei între grup şi individ. Trupa maghiară de la M Studio funcţionează organic, într-o sincronie perfectă., iar în spectacol figurează și Levente Orbán, un artist cu o plastică corporală unică şi cameleonică, care poate fi văzut și în filmul premiat la Festivalul de la Cannes 2015, Son of Saul (regia László Nemes, propunerea Ungariei pentru Premiile Oscar 2016). Spectacolul va fi prezentat joi, 1 octombrie, ora 20:00, la Sala Studio din spatele Casei de Cultură a Sindicatelor.
Accesul publicului la spectacole se face pe baza biletelor puse în vânzare la sediul teatrului, la Librăriile Humanitas și în magazinele Germanos, Domo, Orange și Vodafone, prețul unui bilet fiind de 10 lei.
