24.1 C
Sibiu
sâmbătă, iulie 2, 2022

Vlad Pojoga, motorul „Zonei Noi” a literaturii contemporane

Cele mai citite
banner continental
banner continental
banner continental

Vlad Pojoga. Sunt convinsă că mulți dintre tinerii și cadrele didactice universitare din Sibiu știu despre cine este vorba, dar și mai mulți vor să afle, pentru că, o personalitate ca a lui nu trebuie trecută cu vederea. Ei bine, Vlad s-a născut la Sibiu în anul 1993 și a urmat cursurile Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”, profilul matematică-informatică. În clasa a XI-a se apucă de scris poezie. Asemeni lui Ion Barbu, descoperă strânsa legătură dintre știință și metaforă, chiar dacă pentru mulți, cele două cuvinte nu par a fi pe același calapod. Urmează cursurile Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Litere și Arte, Secția Română – Engleză și termină studenția ca șef de promoție. Adună în palmares realizarea unei reviste, alăturarea în cadrul unui cenaclu, crearea unui festival internațional de poezie și, pune ca punct principal pe lista de priorități, scrierea primei cărți. Cum să nu-ți dorești să cunoști un astfel de om?
Reporter: Erai elev la matematică informatică, la unul dintre cele mai prestigioase licee din Sibiu, cum de ți-a trecut prin cap să dai la Facultatea de Litere?
Vlad Pojoga: Eram în clasa a XI-a când m-am apucat de scris poezie. Făcând mate-info, poate părea cel puțin ciudat, dar faptul că nu se leagă, este o iluzie. Matematica nu face decât să ordoneze atât lumea, cât și mintea (sau cel puțin așa a făcut cu mine), să eficientizeze procese. Pentru mine a eficientizat procesul de prelucrare a informației exterioare și pe cel de aranjare a ei în niște forme pe care, la vremea aceea, le-am simțit cel mai aproape… poemele. Și apoi, pur și simplu s-a întâmplat. N-am stat prea mult pe gânduri, nu voiam să plec din Sibiu, credeam și mai cred încă în faptul că Sibiul este un oraș cu posibilități enorme de dezvoltare, așa că, am rămas aici. Făceam deja parte dintr-un cenaclu al Facultății de Litere, „Zona nouă”, așa că aveam într-o oarecare măsură acces la informațiile necesare. Alegeam un drum care mie mi se părea foarte sigur. Și așa a fost.
Rep: Și nu a fost doar atât, ai terminat această facultate și șef de promoție. Apropo… cu ce medie ai terminat?
V.P.: Nu-mi aduc aminte exact media, peste 9,80. Nu știu în ce măsură contează notele propriu-zise pentru mine, cred că nu chiar atât de mult. Am simțit mereu că ele au fost mai degrabă o consecință decât un scop (mai ales la facultate), însă a însemnat foarte mult că la Litere am putut să fac ce mi-a plăcut, adică să citesc, să scriu și să intru în contact cu cititori și scriitori, și am fost susținut în toate activitățile mele extra (care sigur-sigur în ierarhia mea sunt mai sus decât notele).
Rep: Cum ajungi să fii cel mai bun? Pe ce te-ai bazat, care au fost valorile și persoanele care au contribuit?
V.P.: Nu cred neapărat în chestia asta cu „a fi cel mai bun” și cu siguranță nu cred că un șef de promoție e cel mai bun, pentru că e șef de promoție, cu atât mai puțin eu, ci pur și simplu cred în a face ce-ți place și ce crezi că e benefic pentru tine, într-un mod corect și cu respect față de ceilalți – iar dacă le e și de ajutor ce faci, cu atât mai bine). Eu sunt un norocos și trebuie să le mulțumesc multor oameni pentru ajutorul pe care mi l-au dat de-a lungul timpului, dar tocmai pentru că lista e atât de lungă, o să îi pomenesc doar pe Dora și Silviu, părinții mei, care au fost mereu o sursă de energie și pace pentru mine.
Rep: Știu că ai fost implicat și chiar ai inițiat multe proiecte în timpul facultății, inclusiv Festivalul Internațional de Poezie „Zona Nouă”. Vorbește-ne despre ele!
V.P.: Înaintea facultății am făcut revista liceului Gheorghe Lazăr. Imediat ce am început cursurile la Litere, am inițiat, alături de cenaclul „Zona nouă” și de revista Transilvania (adică Radu Vancu și Dragoș Varga), revista „Zona nouă”, un trimestrial de literatură tânără pe atunci. Pe parcursul celor trei ani, revista a ajuns să capete vizibilitate tot mai mare și să se dezvolte în alte arii culturale. În primele luni ale lui 2014 am început să publicăm literatură tânără, în traducere, în cantități importante și am ajuns să propunem niște tipuri de a vedea lumea și literatura, cu care spațiul românesc nu era familiarizat. Așa a apărut, natural aș spune, ideea de a-i și aduce la Sibiu pe oamenii pe care îi publicăm și de a lua contact direct cu ei și arta lor. Astfel a luat naștere festivalul de poezie. M-au ajutat foarte mult, în primul rând Universitatea „Lucian Blaga”, pentru că festivalul a făcut parte dintr-un proiect de anvergură (Sibiu – Capitală Universitară Europeană), în al doilea rând Biblioteca Astra, actualul finanțator al revistei și în al treilea rând, dar nu cel din urmă, Cătălina Stanislav, fără de care, probabil m-aș fi împotmolit destul de rău pe parcurs.
Rep: Și acum ce urmează? Ce vei face mai departe și ce se va întâmpla cu festivalul de poezie?
V.P.: Acum m-am înscris la Master, voi pleca un semestru cu o bursă Erasmus la Porto, unde sper să reușesc să scriu prima mea carte. Festivalul se va ține cu siguranță și la anul, sper eu tot ca un proiect al Universității, dar și ca parte a unui eveniment de anvergură, Poets in Transylvania.
Rep: Dintre toate aceste proiecte, ai unul mai aproape de suflet?
V.P.: În afară de „Zona nouă”, la care am lucrat cel mai mult și în care am încercat să pun tot ce am avut eu mai bun, mă simt foarte atașat de o carte pe care-am tradus-o și citit-o deja de cel puțin 5 ori și pe care aș lua-o cu mine oricând, oriunde, „Jurnalul complet adevărat al unui indian cu jumătate de normă”, de Sherman Alexie.
Rep: Care sunt celelalte pasiuni?
V.P.: Am făcut 7 ani baschet, iar acum mă uit la NBA de fiecare dată când am ocazia (uneori până la 5-6 dimineața). Văd seriale întregi într-o săptămână, sunt fan Federer și Manchester United.
Rep: Nu mă pot abține să te întreb care este cartea ta preferată, poezia, scriitorul și citatul tău preferat?
V.P.: Știu, e clișeic ce zic, nu sunt sută la sută sigur de asta, dar știu că trebuie să spun niște nume și titluri, așa că: „Nostalgia”, de Mircea Cărtărescu; „Să beau Cola cu tine”, de Frank O’Hara; scriitorul Michel Houellebecq; „Mă uit la tine și mai bine m-aș uita la tine decât la toate portretele din lume” (Frank O’Hara).
Rep: Vorbește-mi despre literatura de calitate a timpurilor noastre. Cum și unde o descoperim?
V.P.: Literatura de calitate e azi peste tot, de la reviste la site-uri la Tumblr și Facebook, tot ce trebuie să facem e să vrem să ajungem la ea. Și lumea nu-și dă seama, dar e mult, mult mai ușor să te regăsești în ceva ce e scris de un om care trăiește în același timp cu tine, Pentru că scriitorii care îți plac sunt oamenii care spun ceea ce ai fi vrut tu să spui și nu știi cum.
Rep: Un sfat pentru generația ta?
V.P.: Cineva spunea la un moment dat, într-un interviu, că dacă vrem să ajutăm cu ceva trebuie să ascultăm poveștile oamenilor. Așa că, asta aș spune și eu, oriunde ar fi ele, în cărți, filme, în viață sau în mintea noastră: să ascultăm poveștile oamenilor.
Rep: Și că tot ai vorbit de clișeic, dacă ar fi să descrii în 3 cuvinte lumea în care trăim astăzi, care ar fi acelea?
V.P.: Rețea, Viteză și Imagine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele știri

Dans aerian și muzică simfonică, la final de FITS, în Piața Mare

FITS se apropie cu pași repezi spre finalul ediției 2022. Evenimentul va aduce în ultima seară un spectacol inedit....
spot_img

Știri pe același subiect