În a patra zi a Festivalului Internațional de Teatrul de la Sibiu, sub genericul „Teatrul oriental: între utopie și realitate”, George Banu a intrat în dialog în fața publicului cu regizorii japonezi Kazuyoshi Kushida și Masahiro Yasuda. Totodată, George Banu și-a lansat ultima carte, apărută la editura Nemira, „Japonia, imperiul teatrului”.
Despre scrierea cărții „Japonia, imperiul teatrului”, George Banu a spus: „Mărturisesc legătura între Occident și Orient, între nevoia unuia de celălalt. Cred că această nevoie, din păcate, în vest, a slăbit astăzi”, adăugând că acest volum „nu este al unui specialist, ci al unui spectator interesat de teatrul japonez.” Domnul Banu a ținut să sublinieze legătura specială dintre Sibiu și teatrul japonez și locul de cinste pe care îl ocupă Sibiul, din această perspectivă, în Europa: „Turnee europene se fac rar și pot spune sincer că Sibiul ocupă un loc privilegiat în difuzarea teatrului japonez în Europa. Și pe de altă parte, legăturile pe care le are Constantin Chiric cu artiștii japonezi permit teatrului sibian să colaboreze și să aibă întâlniri creative, cum este recentul spectacol după romanul lui Kobo Abe, Fantoma e aici.”
O diferență esențială între teatrul european și cel japonez este de legată rolul actorilor în piesă și menținerea iluziei realității scenice. Astfel, o imagine fundamentală care-l va marca pe spectatorul vestic este faptul că în teatrul Nō și în Kabuki actorul care iese din scenă nu mai revine în piesă, actorul care părăsește scena ia cu el și personajul, dispărând din restul piesei pentru a nu distruge bariera dintre realitate și scenă.
„Teoreticienii nu spun despre cum se mănâncă în teatrul japonez, despre cum se doarme rânduri-rânduri și se trezesc la momentele importante, despre cum teatrul Kabuki reunește generații diverse, spectatorul occidental descoperind importanța copiilor pe scena acestuia. Cartea este un jurnal de descoperire a teatrului japonez, pe fond de fascinație (…) La fel, valoarea bătrâneții este o cauțiune a împlinirii artistice, într-o sală de teatru din Tokio o doamnă specialistă s-a întors spre mine și mi-a spus un lucru esențial, uite-te la actorul ăsta, a devenit perfect, e gata să moară.”
Un subiect foarte mult discutat în cadrul dialogului a fost influența textelor europene asupra teatrului japonez, și cum aceastea au ajuns să fie preferatele regizorilor. Vorbind despre influențele textelor europene asupra artei sale, Masahiro Yasuda a mărturisit că de tânăr toate lucrurile venite din Europa i s-au părut mult mai atractive, spre deosebire de cele tradiționale japoneze, și că deși a învățat foarte mult din aceastea din urmă, atunci când a început să monteze spectacole s-a orientat către piese europene, către texte pe care le-a adaptat într-un mod nou, cu unele influențe tradiționale japoneze. Despre importanța culturii europene în Japonia, Kazuyoshi Kushida și-a amintit un exemplu din lumea jazzului: atunci când era tânăr, dacă unui cântăreț de jazz îi spuneai că are un stil foarte japonez de a cânta, acesta s-ar fi simțit profund rănit, în schimb dacă le spuneai că interpretează ca un european sau un american, se simțeau foarte mândri. Cât privește teatrul japonez tradițional, Kushida a remarcat că a intrat în contact serios cu acesta abia în urmă cu 20 de ani: „dacă vă uitați la mine spuneți că sunt un japonez care le știe pe toate, însă nu e așa, când am intrat în contact cu lumea Kabuki acum 20 de ani eram asemenea vouă, un străin.”
Cât privește motivațiile din spatele realizării spectacolelor, cei doi regizori au subliniat foarte mult latura personală și căutarea lăuntrică drept factori decisivi. Masahiro Yasuda pornește montarea pieselor sale de la o interogație personală, „cine sunt eu?„, și se raportează tocmai la faptul că societatea japoneză se împarte în tradițională și contemporană, doar că din cea tradițională a rămas mai degrabă foarte puțin, și spune că sufletul său, deși în esență japonez, are în el elemente ale civilizației grecești și romane, de unde nevoia de a combina cele două culturi. Despre „Vicleniile lui Scapin” și baza de la care a plecat proiectul, Kazuyoshi Kushida a povestit că: „nu am venit să vă spun acesta este Kabuki și așa arată el, ci am venit cu întrebarea, de ce este așa, cum s-a ajuns aici, cum s-a format.”

Astăzi de la ora 14.00 are loc vernisajul noii expoziții George Löwendal, intitulată „Întâlnirile mele cu ţăranii” și ținută la Casa Albastră, Sala Multimedia a Muzeului Național Brukenthal, co-organizată de Fundaţia Löwendal. Curatorii expoziției sunt prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu, drd. Cristina Cojocaru (Fundaţia Löwendal) și dr. Maria Barna (Muzeul Naţional Brukenthal)
În „Întâlnirile mele cu ţăranii” regăsim 57 de lucrări de pictură şi grafică reprezentând baza unei galerii de portrete unice în pictura românească modernă. Realizate de baronul George Löwendal, acestea surprind chipuri de ţărani din diferite zone ale ţării, de la învăţătoare şi sfetnicul satului, la hâtrul satului şi ultimul bătrân cu plete, de la tăietorul de lemne la vânzătoarea de seminţe.
Realizate spre sfârșitul civilizației tradiționale, baronul Löwendal și-a asumat sarcina de-a înregistra vizual sufletul țăranului român, alături de portul său tradițional. Lucrările au fost realizate pe parcursul în perioada 1933-1963 şi multe dintre ele sunt însoţite, pentru prima dată în Sibiu, de fragmente inedite din însemnările artistului. Împreună, imaginile şi textele restituie dimensiunea unui pictor care poate fi numit „etnograf”
„Ani de-a rândul am petrecut între ţărani. Muncind alături de ei la câmp şi în muncile casnice, m-am împrietenit cu sute dintre ei şi poate că asta s-a oglindit şi în nenumăratele cartoane şi pânze ale mele. Am nădejdea că în multe chipuri de ţărani ce am pictat am reuşit să redau uneori şi starea lor sufletească; dar fireşte că nu puteam să nu mă entuziasmez şi de portul lor, păstrat nevătămat nu de secole, ci poate de milenii. Mi-am dat repede seama că marile descoperiri în domeniul tehnicii nu vor întârzia să modifice felul de trai şi deci întreaga înfăţişare a ţăranilor şi m-am simţit răspunzător, ca martor ocular, de a păstra ceea ce nu peste multă vreme va dispare cu desăvârşire.” (fragment din însemnările lui George Löwendal)
Baronul George Löwendal s-a născut în 1897, în Sankt-Petersburg, într-o familie danezo-rusă cu origini nobiliare. S-a format în Rusia avangardelor artistice, s-a afirmat ca pictor decorator în Bucureştiul anilor ’20 şi a devenit, ulterior, timp de aproape un deceniu, scenograful Teatrului Naţional din Cernăuţi. Aici a creat decoruri de referinţă şi a înfiinţat, în 1928, primul teatru profesionist de marionete din România de atunci.

Reprezentanții a 11 orașe din România și 4 orașe din Grecia, candidate la titlul de Capitală Culturală Europeană pentru anul 2021 participă la Sibiu la o conferință specială pe această temă, organizată în debutul Bursei de Spectacole de la Sibiu. Intitulată „Dimensiune europeană și implicare comunitară”, conferința se bucură de participarea lui Karel Bartak, director al programului „Creative Europe” din cadrul Direcției Generale Educație și Cultură, Comisia Europeană. Oficialitățile europene prezente la conferință au accentuat faptul că efectele desemnării titlului de Capitală Culturală Europeană se vor vedea pe termen lung, dezvoltarea economică și socială întinzându-se pe cel puțin 5 ani.
Aflată la cea de-a XIX-a ediție, Bursa de Spectacole de la Sibiu se va desfășura în perioada 15-20 iunie. Pe durata celor 6 zile, în cadrul bursei se reunesc peste 130 de operatori culturali din Grecia, Ungaria, Italia, Coreea de Sud, Suedia, Canada, Portugalia, Japonia, China, Israel, Franța, Danemarca și România.
A doua zi a Bursei va reuni 22 de personalități din China, care coordonează cele mai importante structuri culturale din China ( teatre, festivaluri, academii de teatru și dans) și reprezentanți ai ansamblurilor folclorice profesioniste din România.
Hugo de Greef, co-fondator al Academiei Festivalului, va modera între 16 și 18 iunie, unul dintre evenimentele importante ale Bursei – Festival Readings, platforma educațională de conferințe publice despre managementul artistic al festivalurilor.
Profesorul Noel Witts va modera unul dintre evenimentele de tradiție ale bursei, „Conversații culturale”, o serie de interviuri cu invitații Festivalului de Teatru de la Sibiu (13-17 iunie, Atrium cafe).
Esther Charron va susține seminarul Marketingul artelor, în data de 17 iunie. Seminarul este conceput pentru impresarii companiilor și reprezentanții din domeniul artelor spectacolului, care vor învăța să-și dezvolte capacitățile necesare pentru a intra pe piața internațională.

În seara zilei de duminică, 14 iunie 2015, Piața Mare a devenit Țara Viselor ale Micului Nemo. Capodopera lui Winsor McCay a traversat paginile benzilor desenate și a oferit spectatorilor un spectacol vizual impresionat interpretat și conceput de Plasticiens Volants. Atmosfera onirică a fost acompaniată de muzică, iar pietonii au patruns într-o lume a fantasticului catre descoperirea subconștientului.
Tot în seara FITS, la Teatrul Gong, s-a jucat spectacolul Farmecul Întunericului, regizat de Marie Brassard, o poveste despre violența ascunsă și înșelăciunea care se află uneori în spatele afacerilor imobiliare. În sala mare a Casei de Cultură a Sindicatelor, renumita operă Vizita Bătrânei Doamne a lui Friedrich Durrenmatt, a fost pusă în scenă de regizorul Armin Petras, iar la Biserica Fortificată Cisnădioara, spectacolul Troienele după Euripide a adus în fața iubitorilor de teatru, poveștile femeilor din Georgia din anii’90 până în prezent.
Foto credit: Ovidiu Matiu