Săptămâna aceasta am participat la un seminar în domeniul afacerilor și dezvoltării personale, alături de sute de alți sibieni. La un moment dat, trainerul a cerut să ridice mâna toți cei care știu că este sănătos să mănânci un măr pe zi. Toate mâinile s-au ridicat imediat. Apoi a continuat: Câți dintre voi chiar mănâncă zilnic un măr? Nici 20% din mâini ridicate. Trainerul a insistat: Câți dintre voi știu că 30 de minute de mișcare pe zi aduc un plus de sănătate și energie? Din nou, toată lumea a ridicat mâna. Câți practicați cele 30 de minute de mișcare pe zi? Drept rezultat, cam 10% dintre cei prezenți în sală.
Și atunci, nu putem să nu ne întrebăm unde se rupe lanțul dintre rațiune, cunoștințe și acțiune? Ce ne împiedică să mergem mai departe, să ne urnim și să acționăm? Care este motorul care să ne ajute să trecem de la pasivitate la acțiune? Ce ne face să ne pierdem interesul sau cum putem să ne menținem concentrați pentru a continua să facem lucruri?
Motivele cu siguranță trec prin multe registre, și nu țin atât de naționalitate, cât de fiecare persoană în parte: de la comoditate la teamă, de la ignoranță la o creativitate cultivată insuficient, de la lipsa de modele chiar în propria familie la convingerile limitate ale anturajului, de la incapacitatea de a lua decizii până la neputința de a împărți sistematic sarcinile ample în pași mai mici, a căror rezolvare să o bifezi constant, cu o doză minimă de efort. Celebrul om de afaceri și filantrop american William Clement Stone susținea că motivul pentru care atât de puțini oameni avansează și reușesc să se mențină focusați pe sarcini pozitive și cu impact mare în viața lor este pentru că „nu s-a inventat o metodă prin care să stai jos și să aluneci în sus”. Prin urmare, nu trebuie să fii extraordinar ca să ai parte de rezultate cât mai bune, ci trebuie să avansezi cât de puțin în fiecare zi. Acțiunea este cuvântul cheie, însă acțiunea făcută în mod susținut, costant, cu perseverență. Și orice acțiune pornește de la o decizie, luată în modul cel mai conștient și responsabil. Depinde așadar de noi înșine să ne mobilizăm să facem ceva, să investim timp și energie dacă vrem să culegem apoi roadele și să avem parte de lucruri cât mai bune în viață. Altfel, vom face parte dintre acei oameni care, precum spunea Benjamin Franklin, își petrec o jumătate din viață explicându-le celorlalți ce vor să facă, iar cealaltă jumătate, explicând de ce nu au făcut-o.
Și câștigătorul este…
Contraste și speranță
Plictisiți să ucidă oameni doar pentru că fumează, conform shariei, Statul Islamic a lasat crucificările, decapitările și arderile pe rug de o parte pentru a distruge comori intelectuale, de artă și cam tot ce înseamnă cultură în arealul pe care îl controlează. Acești indivizi care folosesc Coranul de-a dreptul monstruos, au enervat într-o mascaradă a distrugerii diverse nișe ale lumii „civilizate”.
În confortul nostru cu apă curentă, electricitate și internet de mare viteză am uitat în câteva decenii de relaxare toropitoare acea parte a umanității ce produce oroare. Știm de la școală de ororile nazismului sau ale comunismului. Hitler e un demon banal, iar Stalin e un dement în ceață. Majoritatea însă nu au auzit de Pol Pot și masacrarea populației cambogiene sau de cele trei luni de teroare din Rwanda. Modernitatea noastră își poate aminti de Timur Lenk, ultimul turco-mongol venit din stepă, care a reușit „performanța” de a ucide în secolul XIV 17 milioane de oameni. Dacă Genghis Khan conform antropologilor și-a transmis genele la unul din douăzeci de viețuitorii pe acestă planetă, Timur a ucis în 30 de ani 5% din umanitatea din acel secol. Timur, același care l-a învins pe Baiazid sultanul otoman cu supratitlul Cuceritorul, nu a fost doar un măcelar sadic, ci și un protector al artelor, un sensibil al poeziei ce a lăsat urmași remarcabili.
Astăzi măcelul se desfășoară pe multiple coordonate geografice, în Irak și în Siria (dar și în Libia), Statul Islamic recreează aiuritor un califat feudal, când americanii își trimit sondele pe cel mai mare asteroid, Ceres. În timp ce Putin se joacă de-a geopolitica în Ucraina amenințând serios securitatea europeană, excedentul comercial german bazat pe exporturi depășește fără probleme economia chineză. În California se construiesc comunicații de mare viteză între Los Angeles și San Francisco, iar cetățenii români din zonele rurale sărace habar nu au ce e apa curentă sau chiar electricitatea.
Lumea de azi poate înnebuni un spirit empatic. Aflăm orice despre oricine instantaneu și cu apetența mass-mediei pentru morbid, macabru și scandalos ne scapă lucruri esențiale: un urs de aur la Berlin, poate o viitoare mare reușită medicală în domeniul transplantului de organe. Sentimentul natural al fricii, teama de un mâine neconturat și pesimismul nostru specific, ne îndepărtează și de lucrurile extraordinare ale societății umane.
În junglele din Guyana de zeci de ani triburi din epoca de piatră conviețuiesc cu rachetele Arianne ale agenției spațiale europene. În Paris conviețuiesc mari artiști și ignoranți fanatici. În România Bucureștiului, Clujului sau Sibiului se regăsesc și Vasluiul, Vâlcea și Botoșaniul. Dincolo de contraste, de bigotism sau intoleranță, lumea de azi nu diferă foarte mult de ce a fost ieri. Minorităși infime sâcâite de „de ce”-uri imping mai departe umanitatea dincolo de potențialul sadic. De aceea avem Luvru, MIT sau Ermitaj. Putem fi terorizați de posibilitatea unui al treilea război mondial, de rata la bancă sau frica unei zile de mâine nesigure, sau am putea găsi în semnele primăvăratice ale acestui sfârșit de februarie speranța unui mărțișor și poate a unui zâmbet.
82 de ani de când s-a sărbătorit prima dată „Ziua Protecției Civile”. Galerie Foto.
Vineri, 27 februarie, a avut loc în Piața Mare, din Sibiu o acțiune organizată de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Cpt. Dumitru Croitoru”, dedicată „Zilei Protecției Civile din România”. În cadrul său, participanții au putut urmări discursurile oficialităților locale prezente și ale oficialităților naționale, care și-au transmis mesajele prin reprezentanți, urmat de un ceremonial militar de ridicare în gradul următor, înainte de termen, a trei cadre militare din cadrul I.S.U. și de o expoziție de tehnică. „Dragi colegi avem de continuat o tradiție pe care nu o putem înfăptui decât prin dăruire exemplară și prin muncă asiduă puse în slujba celor aflați în pericol. Să acționăm în continuare pentru a conferi încredere și siguranță cetățenilor demonstrând profesionalism și eficiență. De ziua noastră vă urez tuturor mult succes în activitatea profesională, împliniri în viața personală, sănătate și bucurii alături de cei dragi. La mulți ani”, a spus colonel Laurențiu Cosmin Balcu, inspector Șef ISU Sibiu, în discursul său.
În data de 28 februarie, România sărbătoreşte 82 de ani de la semnarea Înaltului Decret Regal cu numărul 468 de către regele Carol II, decret prin care se aproba „Regulamentul de Funcţionare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene”. Acest eveniment marchează începuturile protecţiei civile în România.
În această perioadă reprezentanții ISU Sibiu vor mai organiza o serie de exerciții demonstrative de intervenție în caz de cutremur ( luni, 2 martie), precum și acțiuni informative pentru prevenirea situațiilor de urgență. În plus, sâmbătă, 28 februarie, la subunitățile ISU din Sibiu, Mediaș, Agnita și Miercurea Sibiului va fi Ziua Porților Deschise, între orele 10:00 și 14:00.
Ptiu, drace!
Ca să înţelegeţi ce ni se întîmplă, e musai să citez din eruditul sociolog Ilie Bădescu, unul din puţinii oameni de mare valoare pe care îi mai are România, mai precis din cunoaşterea ordinii spirituale a lumii pe care ne-o propune în „Noologia”: „Revoluţiile provoacă grave rupturi comunităţii spirituale pe care se reazemă ordinea unei lumi şi virtuţile ei, caracterele ei, direcţiile ei. Cînd această comunitate spirituală e destrămată, cînd valori şi tradiţii împărtăşite până atunci nu-i mai pot aduna pe oamenii unei societăţi, a unei culturi, ba chiar a unei civilizaţii într-o reacţie comună, o atitudine, etc. , la vârful societăţii apar sectele. Ies pe culmea omenirii cei care îndeamnă la dezbinare ( diabolos = dezbinare, ne spune dicţionarul ”Bailey”), care înalţă dispreţul contra popoarelor la rang de exigenţă universală, care exultă manifestările apostatice, contra lui Dumnezeu, împotriva Tradiţiilor şi a culturilor materne, înconjurându-le cu dispreţ.” (ed. Valahia 2002,p.54)
Nu am explicaţie mai corectă la ceea ce îi este dat binecredinciosului popor român să înghită la televizor, deja din prima săptămână a Postului Mare : gulguta otrăvită a orei de religie în şcoli. Şi asta în dispreţul şi spre jignirea publică a unui popor profund religios, despre care, una din cele mai importante personalităţi duhovniceşti contemporane din spaţiul european apusean, părintele Placide Deseille mărturiseşte în convorbirile sale cu ziaristul Jean Claude Noye: „Într-adevăr, într-o perioadă în care ne aflam în căutarea Ortodoxiei, în România am descoperit pentru prima dată un popor ortodox şi o Biserică ce, în ciuda unei persecuţii dintre cele mai crude, nu au încetat să păstreze vie, prin sângele mucenicilor şi jertfelnicia a numeroşi mărturisitori, credinţa în Hristos …”.
Şi acum am ajuns să ne rugăm de şcoală să ne educe copiii şi nepoţii în legea străbună , Legea Lui Hristos? Păi să-l întrebăm pe Sfântul martir Constantin Brîncoveanu ce a ales pentru cei patru fii ai săi sub sabia gâdelui turc sau poate pe martirii închisorilor comuniste de la Aiud, Piteşti, Periprava … mulţi dintre ei abia elevi de liceu, dacă au făcut cerere să-l mărturisească pe Hristos? Sau să întrebăm mari dascăli ai Şcolii Româneşti cum l-au predat pe Eminescu fără Dumnezeu, matematica fără proporţia divină a numărului de aur sau morala fără Decalog?
Vă propun binecuvîntarea aceluiaşi părinte Placide Deseille: „Bunul Dumnezeu să le dăruiască credincioşilor români forţa de a rămîne în continuare fideli admirabilei tradiţii spirituale ai cărei purtători sunt şi de a o transmite intactă generaţiilor viitoare !”
Cît despre diabolos, nu e nevoie decât de un neaoş: ptiu, drace! Că fug, ca de tămâie.
Raport ITM Sibiu: Peste 80 de accidente de muncă în 2014, în Sibiu
84 de persoane au fost accidentate la locul de muncă, se arată în raportul pentru anul 2014 prezentat de Francisc Szombatfalvi – Török, inspector șef în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Sibiu (ITM). În urma acestor accidente, 76 de persoane au fost înregistrate cu incapacitate temporară de muncă, 8 persoane au fost victime în 2 accidente colective și 8 persoane au murit în urma accidentelor de muncă. Conform statisticilor instituției, cele mai multe accidente (32%) au avut loc în domeniul transportului feroviar, urmat de cel al fabricării de piese auto (9,85%), industria construcţiilor metalice (8,45%) și construcţii (8,45%). Cele mai multe accidente mortale s-au înregistrat în domeniile construcţii, silvicultură, servicii şi prelucrarea lemnului. Toate aceste cazuri au fost deja investigate și încadrate de inspectorii ITM ca fiind accidente de muncă. În anul 2014 au mai fost înregistrate încă 187 de accidente. În cadrul lor și-au pierdut viața 19 persoane, 4 dintre ele au fost accidente colective, a avut loc un accident soldat cu invaliditatea persoanei implicate, iar 163 de accidente au fost sodate cu incapacitate de muncă. De asemenea, au fost înregistrate și 5 boli profesionale. Aceste accidente sunt încă în curs de cercetare, pentru a putea fi încadrate sau neîncadrate în categoria accidentelor de muncă.
Anul trecut, inspectorii ITM au demarat 2563 de controale. Dintre acestea, 410 controale au fost făcute în cadrul acțiunilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă organizate de ITM Sibiu. În urma lor au fost identificate 2692 de abateri de la prevederile legale în domeniu şi s-au aplicat 2710 sancţiuni (135 amenzi în valoare de 676.000 lei şi 2575 avertismente). S-au descoperit și pericole grave și iminente de accidentare, iar în acest sens a fost sistată activitatea la un loc de muncă și s-au oprit din funcţionare 14 echipamente de muncă.
Pe parcursul anului 2015, ITM va întreprinde, printre altele, „…acțiuni menite să mențină siguranța la locul de muncă, îmbunătățirea modului de implementare a cerințelor legate de domeniul securității, informarea oamenilor prin conferințe și comunicate de presă cu privire la importanţa unor locuride muncă sigure şi sănătoase. De asemenea, prin colaborare interinstituţională va fi realizată o biblioteci virtuale pentru eficientizarea activităţii de securitate şi sănătate în muncă”, după cum se arată în raport.
Numărul accidentelor confirmate de ITM în raportul pe 2014 se dovedește a fi mai mic față de cel din 2013, când au fost înregistrate 96 accidente de muncă, din care 10 mortale şi 86 cu incapacitate temporară de muncă.
Gropile din oraș, în vizorul Primăriei
Primăria anunță că va selecta săptămâna viitoare firma care să repare gropile apărute în carosabil după sezonul rece. În ultima perioadă, inspectorii Direcției Tehnice au inventariat gropile apărute pe străzi, identificându-le pe cele care necesită reparații de urgență. Pentru atribuirea contractului de execuție, a fost organizată o procedură de cerere de oferte, aceasta fiind cea mai rapidă cale din punct de vedere legal.
„Am cerut oferte de la patru firme care în prezent se află în evaluare. Săptămâna viitoare vom anunța firma selectată, vom semna contractul și apoi vom demara reparațiile gropilor din carosabil pe bulevardul Victoriei, bulevardul Corneliu Coposu, șoseaua Alba Iulia, strada Rusciorului, strada Lungă, bulevardul Vasile Milea, strada Abatorului, strada Tudor Vladimirescu, strada Reconstrucției și strada Gorăslău. Apoi vom continua în paralel și cu inventarierea gropilor și cu lucrări de plombare pe noi străzi din cartiere. Până în prezent, noi am identificat o suprafață de 6.200 de metri pătrați de gropi care trebuie reparate cu asfalt. Îi asigur pe sibieni că noi cunoaștem situația din teren și că, pe rând, vom repara toate aceste gropi, în paralel cu lucrările mari de investiții și reparații la străzi”, a declarat Astrid Fodor, primarul interimar al Sibiului.
Panseluțe plantate în gropi, în semn de protest
De altfel, în semn de protest față de autorități, un grup de tineri din oraș, numit „#SpiritCivicSibiu”, a plantat panseluțe în gropile apărute în asfalt, ]n noaptea de 26 spre 27 februarie.
„Pe majoritatea străzilor din Sibiu au apărut adevarate cratere, unele dintre ele atât de mari încât există riscul ca o parte din conducătorii auto să fie puși în situația de a-și deteriora autoturismul fără prea mare efort. Acest mod de a protesta față de autorități dorește să contribuie la creșterea gradului de conștientizare cu privire la problemele comunității, dar și să transforme vocea cetățeanului din zgomot de fundal la o voce puternică aplecată spre prioritățile locale”, și-au motivat aceștia gestul.
Un iordanian s-a încăpățânat să rămână în țara noastră
Un tânăr de 21 de ani din Iordania a fost descoprit de polițiști locuind ilegal în Sibiu. Oamenii legii au constatat că pe numele acetsuia a fost emisă o decizie de returnare de pe teritoriul României pe care acesta nu a respectat-o. Acum el va avea interdicție de a intra în România timp de un an.
„Poliţiştii Inspectoratului General pentru Imigrări – Biroul pentru Imigrări Sibiu au desfăşurat o acţiune in colaborare cu IJJ Sibiu pe linia combaterii şederii ilegale a străinilor, pe raza de competenţă. În cadrul acestei acţiuni a fost depistat, cu şedere ilegală, un barbat, in varsta de 21 de ani din Iordania. In urma verificarilor efectuate ,s-a constatat ca pe numele acestuia a fost emisa, anterior, o decizie de returnare de pe teritoriul Romaniei, prin care era obligat sa paraseasca ţara în cel mult 30 zile, pe care nu a respectat-o.” se arată într-un comunicat al Biroului pentru Imigrări Sibiu
Polițiștii au dispus masura indepărtării sub escortă și l-au dus pe tânărul iordanian la Centrul de Cazare a Străinilor luați în Custodie Publică, până ce acesta va ieși din țara noastră. Deasemenea, conform legii, bărbatul va avea interdicție de a intra în România, timp de un an.
Jandarmi întorşi din Afganistan: Depărtarea de familie şi conştientizarea pericolului sunt cele mai grele
Lt. col. Marian Brâncoveanu şi mr. Florin Bălan sunt doi dintre jandarmii sibieni care au participat la misiuni în treatrele de luptă ale lumii. Recent întorşi din Afganistan, cei doi spun că nevoia de a face tot ce poţi în meseria pe care ţi-ai ales-o, mediul internaţional, dar şi remuneraţia mai bună sunt motivele care te determină să pleci. Depărtarea de cei dragi şi faptul că ai putea să nu te mai întorci sunt cele mai grele sentimente cu care te lupţi.
Marian Brâncoveanu face în aprilie 39 de ani. Este căsătorit şi are un băieţel. Cu un tată militar de carieră de la care a vrut mereu să înveţe, Marian Brâncoveanu spune că alegerea carierei sale a venit de la sine. La Jandarmi a ajuns însă „printr-un concurs de împrejurări fericite”. Este oficial jandarm, specializat în comunicaţii şi informatică, din 1998. Prima misiune în străinătate a avut-o în 2002. „Prima misiune este cea mai grea, dar şi cea mai interesantă”, spune Marian Brâncoveanu, întors acum din cea de-a şasea misiune în zone de conflict. În prima sa misine a făcut parte dintr-un detaşament precursor, trimis în zona de conflict cu trei săptămâni înaintea contingentului de militari pentru a face pregătiri din punct de vedere informatic.
„A fost o provocare imensă, ceva nou, ceva ce nu mai fusese făcut. Condiţile de participare erau foate dure. N-am avut efectiv muncă de teren, dar a trebuit să filmez misiunile. În zonă lucrurile erau tensionate, eram după 1999 – 2000, când s-a stabilizat situaţia, iar societatea civilă trebuia să-şi reintre în drepturi şi instituţiile trebuiau să-şi reia funcţionarea. Oamenii ne priveau cu ochi buni, eram salvatorii. În câțiva ani, percepţia asupra noastră s-a schimbat. După 2008, când România nu a recunoscut independenţa Kosovo, noi românii….eram priviţi deja altfel”, îşi aminteşte locotenent colonelul sibian.
După ce teatrul de operaţiuni din Kosovo s-a închis a fost deschis cel din Afganistan.
„În prima misiune în Afganistan am ieşit foarte mult din bază. Trebuia să ajung în zone aflate şi la 1.800 de kilometri distanţă. În general, am călătorit doar împreună cu colegii mei, în convoaiele regulate de aprovizionare. Dacă mă mişcam bine, puteam ajunge cu elicopterul foarte aproape de bazele unde aveam de lucru”, povesteşte Marian Brâncoveanu.
În 2014, Marian Brâncoveanu a plecat în a doua misiune în Afganistan. Întrebat de ce a mai dorit să meargă, deşi pericolul era mult mai mare decât în Kosovo, Marian Brâncoveanu răspunde: „Descoperi o lume în care chiar poţi să faci ceva, să schimbi ceva, să-ţi laşi amprenta. Lucrezi într-un mediu internaţional, iar oamenii aceia te apreciază”, povesteşte Marian Brâncoveanu.
Cel mai greu spune că a resimţit despărţirea de familie.
„Foarte complicată este despărţirea de familie. Nu e atât pericolul, cât depărtarea de cei dragi. Îţi laşi copilul în scutece şi, când te întorci, el ştie să meargă. Asta este…Pericolul vine la pachet cu fişa postului. E un risc asumat, trebuie să respecţi procedurile…”, spune Marian Brâncoveanu.
Are însă momente pe care nu le poate uita – 17 februarie 2004 şi 17 martie 2008 – sunt două dintre ele. Oameni pe care-i cunoştea, cu care lucra şi cu care ajunsese să se împrietenească în teatrele de război au murit în acele zile.
Colegul său Florin Bălan are 36 de ani, este căsătorit şi are o fetiţă. El a urmat cursurile Liceului Militar pentru că aşa şi-a dorit, fără a avea militari în familie. A absolvit Academia Forţelor Terestre, pe locurile care aparţineau Ministerului de Interne și apoi a lucrat câţiva ani la Slobozia, pentru că acolo primise repartiţie. În 2007 a revenit la Sibiu, la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi şi a rămas aici.
Nu şi-a dorit de la început să plece în misiuni în străinătate. A tot discutat cu colegi veniţi din teatre de război şi suna interesant. Şi-a convins soţia că misiunile în străinătate nu sunt chiar atât de periculoase pe cât se spune şi a decis să plece în Kosovo. Prima misiune a avut-o în 2010. Spune că a fost destul de uşor, pentru că a făcut parte dintr-o subunitate de români. Au plecat 115 jandarmi români atunci în Kosovo, iar Florin Bălan, fiind ofiţer de comunicaţii şi informatică, a avut doar activităţi în baza militară şi în dispecerat. „Eram cu români, printre ai noştri”, spune Florin Bălan. A doua sa misiune internaţională a fost în Afganistan, la Kabul. Povesteşte că a fost cu totul altceva decât în Kosovo.
„Nu exista plecat de capul tău din bază. Deplasările se executau organizat, în sistem militar, cu maşini blindate. Echipajele erau formate din minim trei-patru persoane, dar permanent două maşini. Deplasarea o făceai doar închis în maşina respectivă. Nu ştii de unde vine pericolul. Se detonau maşini. Veneau cu maşina până lângă maşinile Coaliției şi se aruncau în aer. Acesta era modul de acţiune. Tu, din maşină, şi dacă vezi pericolul, n-ai unde să fugi. N-ai nicio şansă. Este o chestie de noroc, eu nu o văd altfel. Poți să fii oricât de antrenat”, povesteşte Florin Bălan.
Acesta spune că respectarea strictă a procedurilor te salvează în astfel de zone. Florin Bălan a fost martorul unui episod cumplit. Două maşini care ieşiseră din baza în care se aflau cu doar câteva minute înaintea lor au fost aruncate în aer. El se afla la maxim 700 de metri de locul incidentului. Doi polonezi şi un american au murit, dar şi mulţi civili.
„Atunci realizezi pericolul. Atunci îţi dai seama că poate n-ai făcut o alegere prea…Dar americanii au o politică de a nu lungi un eveniment. Se aduc câteva elogii, se împachetează, se trimit şi gata, nu se mai vorbeşte despre asta. Cred că este o tactica de a nu dramatiza, de a nu se conştientiza prea mult pericolul, de a nu cădea în depresie, în frica. Mi se pare un lucru foarte bun”, spune Florin Bălan.
Acesta afirmă că experienţa într-o zonă de conflict este “interesantă”, dar întrebat dacă ar repeta-o spune: “Nu ştiu dacă aş repeta-o curând. În timp însă, apare uitarea, îţi aminteşti doar lucrurile bune, iar profesional…ai şansa la o schimbare, la un mediu internaţional, îţi deschizi nişte oportunităţi de a-ţi dezvolta limba străină, ai contact cu altă lume, cu alţi oameni, cu alte culturi, alte obiceiuri”.
Alţi doi jandarmi sibieni au plecat în Afganistan când Marian Brâncoveanu şi Florin Bălan s-au întors.
APM Sibiu a lansat oficial cel mai mare proiect derulat de agenție
Agenția pentru Protecția Mediului Sibiu a organizat vineri, 27 februarie, conferința de lansare a proiectului „Calea Verde spre Dezvoltare Durabilă”, la care au participat oficiali români și norvegieni. Acesta este cel mai mare proiect derulat de o agenție de mediu din România, valoarea sa fiind de 4,5 milioane de Euro, provenind din fonduri donate de Islanda, Liechtenstein și Norvegia, prin Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European 2009-2014. Prin acest proiect, derulat în perioada ianuarie 2015 – aprilie 2016 se are în vedere reducerea vulnerabilității umane și a ecosistemului la schimbările climatice, în contextul dezvoltării durabile. Proiectul are un caracter regional, o mică parte din bani fiind direcționați și către județele Mureș și Brașov.
Cea mai mare parte a banilor, aproape 4 milioane de euro, va fi investită în județul Sibiu. Astfel, clădirea Agenției pentru Protecția Mediului din Sibiu va fi modernizată cu echipamente ecologice, inclusiv acoperiș verde, vor fi introduși în subteran peste 10.000 de metri lineari de cabluri de electricitate și comunicație pe arterele principale ale orașului – Bd. Victoriei, Bd.V. Milea, Bd.Coposu, Șos. Alba Iulia și Calea Dumbrăvii, cu repararea covorului asfaltic și vor fi amenajate 3 noi stații meteorologice performante în județele Sibiu, Brașov și Mureș.
„Intenționăm să utilizăm această oportunitate pentru a încuraja și dezvolta alte contacte și parteneriate, pentru a întări relațiile bilaterale și cooperarea între România și Norvegia. Conferințele, workshop-urile, sesiunile de instruire, vizitele de studiu și practica studenților vor oferi ocazia reprezentanților români și norvegieni, ai municipalităților, ONG-urilor, instituțiilor și companiilor publice și private să se întâlnească, să stabilească relații și să dezvolte parteneriate”, a declarat Bogdan Trif, Director executiv APM Sibiu.
Mărturii despre Părintele Arsenie Boca: Parcă era Dumnezeu întruchipat acolo
Doctorul Vasile Hodorogea a împletit în cei 86 de ani de existență suferință, bucurii, muncă și multă credință. S-a născut la 25 iunie 1928 în satul Slobozia Hodorogea, județul Orhei, din Basarabia, la aproximativ 75 de kilometri de Chișinău. Este al cincilea copil, având încă 7 frați ( 4 băieți și 3 fete), primii 2 fiind numai după tată. La vârsta de 12 ani părinții săi sunt deportați în lagăr, în Siberia. Tatăl, Teodor, pentru că era țăran bogat, iar mama, Achilina, pentru că nu își îndeplinise cotele de muncă în folosul obștesc. Rudele rămase acasă îi cred morți și le fac toate ritualurile creștinești de înmormântare. În anul 1944, la vârsta de 16 ani, alături de 5 dintre frații săi ( cea mai mică soră avea 5 ani, iar cel mai mare frate care îl însoțea avea 18 ani) se refugiază în România într-un tren de marfă, de teama armatei sovietice. După două săptămâni de mers cu trenul, ajung la Sighișoara, el fiind ulterior repartizat la Liceul “Radu Negru” din Făgăraş.
Liceul îl urmează între anii 1944 -1948, iar în 1949 este admis la Facultatea de Medicină din București și ulterior la Institutul Medico-Militar. În anul 1957 este repartizat medic de familie în orașul Sibiu, profesie pe care o va practica neîntrerupt timp de aproape 4 decenii, până în anul 1994, când se pensionează. La numai doi ani după sosirea ca medic în Sibiu, se căsătorește cu Verginica Elena, fiică de preot, profesoară de limba română la Liceul Gheorghe Lazăr, însă nu au avut copii. Părinții săi vor petrece ani grei la munca din lagărul siberian – tatăl, 15 ani, iar mama, 12, fiind repartizați în zone diferite și neștiind nimic unul despre celălalt. Reușesc să se revadă cu toții la casa părintească din Basarabia abia după 18 ani de la momentul în care părinții fuseseră duși în lagăr și mărturisește că mama sa nu-i mai cunoștea. Mama avea să moară la vârsta de 64 de ani, iar tatăl, la 93 de ani, ultimii 20 de ani de viață petrecându-și-i la Sibiu, în casa doctorului Hodorogea. 3 dintre băieții familiei au devenit medici, două fete profesoare, iar o soră, educatoare. Greutățile l-au apropiat de mic de Dumnezeu – „omul, până nu simte necazul, nu se duce nici la biserică, nici să ceară sfat duhovnicesc”, spune Vasile Hodorogea.
Excursii cu clasa la Mânăstirea Sâmbăta
Pe părintele Arsenie Boca îl va întâlni pentru prima dată la vârsta de 17 ani, în iunie 1945, într-o excursie cu clasa la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, ctitoria lui Constantin Brâncoveanu. Își amintește și acum predica rostită de marele duhovnic al Ardealului după ce au asistat la liturghie: „Am mers la slujbă în pădure, la altar, iar la cuvântare a zis – „Pocăiți-vă, că nu se știe nici ziua, nici ceasul când Domnul va veni! Să credeți în Domnul Dumnezeu cu tot sufletul și tot cugetul, să-l iubiți și să iubiți și pe aproapele!”. În liceu va merge periodic cu clasa la mânăstire, bucurându-se de slujbele oficiate de părintele Arsenie și de povețele sale.
„Obișnuia să ne învețe rugăciuni – ne-a învățat rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Crezul, psalmul „Miluiește-mă,Dumnezeule”, ne spunea să îi respectăm pe dascălii noștri, să ascultăm părinții, să facem fapte bune, să nu furăm, să nu mințim, să nu-njurăm, să nu lucrăm duminica. Ne făcea și educație sanitară, stătea de vorbă cu noi, îi puneam întrebări, iar el ne îndemna mereu să mergem la biserică, să ținem sărbătorile și posturile. Când ne duceam cu clasa, de multe ori eram cazați chiar în incinta mânăstirii, la stăreție. Mergeam și la locul unde era izvorul și la chilia săpată în stâncă – 12 oameni săpaseră în stâncă timp de două săptămâni”, povestește Vasile Hodorogea.
I-a rămas în minte imaginea muntelui, brazii verzi și măreția Părintelui Arsenie Boca, despre care spune că avea postura unui dac. „O figură de dac, o figură de om frumos, cu fruntea lată, cu ochi pătrunzători, care te sfredeleau, având un limbaj popular, direct, un om blând, bun, cuvios, prietenos, așa l-am cunoscut”.
„Privirea sa era ca o radiografie, vedea tot ce ai făcut”
În vacanțe va locui adesea la casa unui preot din satul Corbi – Ucea de Jos, cu al cărui copil fusese timp de un an coleg la liceul din Făgăraș. Împreună cu oameni din sat mergea duminica la slujbă, la mânăstire, fiind martorul multor întâmplări miraculoase.
„Eu știu din toți anii, pentru că nu mă duceam singur – erau vreo 8 km din sat până la mânăstire – ci cu toți țăranii. Se duceau ca la Maglavit, pentru că simțeau că îi putea ajuta, căci le mureau vite, cai, le fura vaca din curte, erau otrăviri, bătăi, ca la țară… aveau necazuri, așteaptau indicații, să le dea ce canon să facă. Să facă milostenie, să nu mai fie lacomi, să nu utilizeze vrăji, la mulți le dădea canon să citească Psaltirea și uita, așa, rezolvau problemele. Cunoștea gândurile, știa câți copii ai, dacă ești blestemat, că practici onania, toate le știa, parcă era Dumnezeu întruchipat acolo”.
După ce termina slujba de la altar, bătrânul își amintește că părintele Arsenie Boca răspundea, în public, întrebărilor localnicilor, spunându-le tututor ce au făcut.
„Odată, a venit odată un om la părintele Arsenie și i-a zis că nu se mai poate înțelege cu nevasta – iar părintele doar l-a privit și direct i-a zis – da? ai fost de acord să își sutureze trompele, să n-ai copii? Du-ți crucea acum cu nebunul în casă! Deci, privirea sa era ca o radiografie, te vedea ce ai făcut. Era înzestrat cu har, îți citea gândurile, cu ochii lui pătrunzători te vedea ca în oglindă. Îți știa trecutul și prezentul, te asculta cu răbdare. La spovedanie insista să-i depeni toate păcatele pe care le-ai săvârțit și stia pe cele care nu le declarai. Îți indica canon mai mare sau mai mic, în funcție de păcatele săvârșite: mândrie, hoție, curvie, prea curvie, crime prin avort. Altădată, a strigat dintr-o dată spre mulțime la o femeie – Mărioară, hai încoace, ia uită-te, ce ai tu acolo în plasă! Și când a deschis au ieșit 2 șerpi afară – făcuse, se pare, două avorturi. Mă, să nu mai păcătuiți, zicea! Îi critica și pe cei simpli și pe cei titrați, deopotrivă.”
Mai târziu, doctorul Hodorogea va merge împreună cu soția sa, Verginica, la Drăgănescu, unde părintele lucra în frescă.
„M-am dus la părinte și la Drăgănescu, pentru că îl știam duhovnic cu darul lui Dumnezeu de vindecare, așa că ne-am dus la el împreună pentru înduhovnicire. Ne spunea mereu să ne rugăm”.
Ca medic, Vasile Hodorogea, a urmat calea lui Dumnezeu și spune că a încercat tot timpul să vindece atât trupul bolnavului, cât și sufletul.
„ Când veneau cu accident vascular cerebral sau paralizau erau în joc ori păcatele lui ori ale părinților, ori se judecau, trăiau în păcate, în beții. Eu, ca medic, am văzut că rugăciunea ajută mai mult decât doctorii, pentru că au fost multe cazuri în care oameni cu boli grave au supraviețuit după ce s-au rugat nu numai ei înșiși, ci toți din familie. Veneau bolnavi cu tot felul de afecțiuni și după ce le spuneam să meargă și să se spovedească, aveau și eficiență terapeutică, se săvârșeau minuni. ”
Vasile Hodorogea consideră că reprezentativ pentru crezul său în viață este citatul lui Veniamin Costache: „Dacă fiecare din noi va face tot ceea ce poate în binele bisericii, patriei și omenirii, nu va pieri cetatea noastră”.
Din aceeasi categorie, citeste si Emilia Span: Părintele Arsenie zicea că femeia trebuie să nască mai mulți copii, ca să fie sănătoasă
Atelier de lectură fantastică la librăria Habitus
Miercuri, 4 martie, de la ora 17.30, pasionații de lectură fantastică sunt invitați la librăria Habitus din Piața Mică nr.4 pentru a descoperi lumea miraculoasă a literaturii. Publicul va putea călători în timp și în ficțiune. descoperind fabulosul și fantasticul în toate manifestările sale literare.
Atelierul de lectură fantastică va purta cititorii de fantasy prin păduri de basm și case boierești unde vor întâlni personahe neobișnuite, ciudate sau înfricoșătoare. Participanții vor intra în lumea lui Tolkien și vor putea discuta despre “Stăpânului inelelor” alături de moderatorul întâlnirii, prof. Corina Chiricheș.
De asemenea, proiectul va fi prezentat mai pe larg, conturându-se și un program viitor al subiectelor de discuție și o bibliografie.
Corina Chiricheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. A publicat în diverse reviste literare și profesează de 10 ani, la nivel liceal. Pasiunea ei pentru fantasy se îmbină cu practica scrierii critice și literare, dar și cu abilitatea de adaptare la un public variat.
Liga 1: Gaz Metan vrea punct sau puncte de la CSMS Iași
Fotbaliştii medieşeni întâlnesc în deplasare formația CSMS Iași. Dacă alb-negri vin după un rezultat de egalitate pe teren propriu cu FC Botoșani, ieșenii vin după o victorie obținută în deplasare cu FC Viitorul.
Antrenorul Gazului Metan, Dan Matei a declarat: „Sunt încrezător pentru meciul cu CSMS Iași, mă gândesc să facem punct sau puncte, pentru că fiecare punct contează. Chiar dacă etapa trecută nu am câștigat, am luat un punct, celelalte neluând puncte, am urcat în clasament trei locuri. Până la finalul campionatului, va conta fiecare punct pe care îl acumulăm”.
Înaintea acestei partide, Gaz Metan se află pe locul 9 cu 19 puncte acumulate, în timp ce CSMS Iași se află pe locul 14 cu 15 puncte.
Partida se va disputa sâmbătă, 28 februarie 2015, de la ora 18:00, în direct pe Look TV.
