Lansarea ultimului număr al revistei Euphorion are loc astăzi la librăria Habitus, de la ora 17.00. Numărul este centrat pe figura și opera cărturarului Nicolae Balotă, căruia îi este și dedicată ediția. Pe lângă revista Euphorion, la eveniment va avea loc lansarea studiului monografic „Nicolae Balotă și literele române” (Editura Academiei Române, București, 2014), scris de Carmen Elena Andrei. Totodată, cu acest prilej se va lansa antologia „Mult înainte de sosirea trenului ea se gândește” (Casa de editură Max Blecher, 2014), alcătuită din cele mai frumoase poezii și texte ale poetului sibian Iustin Panța.
Evenimentul va fi prezentat de Dumitru Chioaru, Ioan Radu Văcărescu, Rita Chirian și Carmen Andrei, iar anterior acestuia, de la ora 11.00 la Centrul de Documentare și Informare de la Colegiul Național „Gh. Lazăr” Sibiu se va ține o întâlnire cu elevii.

Care este relația dintre scris și maternitate? Cum se schimbă scrisul după ce ai născut? Dar temele pe care le abordezi? În ce măsură îți mai permiți să acorzi timp actului de-a scrie când timpul este tot mai limitat și împărțit? Acestea sunt doar o parte din tematicile abordate de volumul „Povești cu scriitoare și copii”, coordonat de Alina Purcaru, apărut recent la editura Polirom, iar răspunsuri la toate acestea vom primi joi, 29 ianuarie, de la ora 18.00, la dezbaterea organizată la librăria Habitus (Piața Mică nr. 4).
„… scriu dacă doarme copilul, scriu dacă am putut să dorm eu însămi, după nopți cu trezit din două în două ore, scriu dacă mă mai pot gândi la scris și nu la banii de scutece, scriu dacă tatăl copilului mă ajută să închid pentru câteva ore ușa și stă el cu copiii, scriu dacă pot să mă smulg din depresie, scriu dacă pot să mă adun după ce scriitorii din jurul meu m-au asigurat că n-o să mai pot lega vreodată o frază, pentru că având un copil mi-am îndeplinit deja destinul de femeie. Scriu dacă pot să scap de vinovăția de a fi plecat pentru câteva ore de lângă copil, ca să deschid o carte, calculatorul, o nouă pagină de Word.” (Alina Purcaru – Cuvânt înainte)
Volumul adună optsprezece eseuri și confesiuni oneste, firești sau marcate de efectele pe care ele le pot avea asupra familiei. Textele din volum merită citite, analizate și discutate, fiind un demers destul de inedit la noi în țară.
La dezbaterea de pe 29 ianuarie vor participa Alina Purcaru, Rita Chirian, Teodora Coman, Radu Vancu și Andrei Terian.

La Filarmonica de Stat Sibiu, ultimele două concerte ale lunii ianuarie vor fi dedicate, aproape exclusiv, compozitorilor romantici. Familia Schumman, Robert (1810-1856) şi Clara (1819-1896) Schumann au împărţit un destin artistic comun, devenind virtuozi ai claviaturii şi compozitori cu har.
Despre Clara Schumann, Grieg a spus că este „ una dintre cele mai emoţionante şi faimoase pianiste ale timpului”. O respectabilă compozitoare, Clara mărturisea: „Compoziţia îmi face o deosebită plăcere. Nu există nimic care să întreacă bucuria creației, fiindcă doar atunci când trăieşti într-o lume a sunetelor poţi savura clipele de uitare de sine.”
Între 1878 şi 1892, a fost numită profesor de pian la Conservatorul din Frankfurt, contribuind din plin, de pe această poziţie, la perfecţionarea şi modernizarea tehnicii pianistice.
Discipol al lui Friederich Wieck, Robert se căsătoreşte, în 1840, cu fiica acestuia, Clara, în ciuda refuzului tatălui ei ce considera acestă căsătorie un impediment în direcţia evoluţiei sale creatoare.
La vârsta de doar paisprezece ani, Clara concepe Concertul pentru pian în la minor (op. 7), cu sprijinul lui Robert Schumann, iar la şaisprezece ani îl prezintă în primă audiţie la Gewandhaus – Leipzig, cu Mendelssohn-Bartholdy la pupitru.
Prima audiţie a Concertului pentru pian în la minor (op. 54) de Robert Schumann, a avut loc pe data de 1 Ianuarie 1846, tot la Gewandhaus – Leipzig.
Se pare că tonalitatea la minor, cu tenta sa interiorizată, a fost aleasă drept cadru pentru ambele concerte. Însă, în vreme ce concertul semnat de Robert se numără printre lucrările cele mai semnificative ale literaturii pianistice, concertul aparţinând Clarei este mult mai rar executat, deşi este remarcabil prin „unitatea poetică ce străjuieşte întregul” (Berthold Litzmann). Prezenţa concertului pe afişul serii de 29 ianuarie reprezintă momentul primei audiţii sibiene a lucrării.
În seara de 22 ianuarie, Filarmonica de Stat Sibiu aduce în programul concertului o lucrare destul de rar cântată, Concertul pentru violoncel op. 129 (tot în la minor!) semnat de Robert Schumann. Concertul pentru violoncel ilustrează virtuozitatea scriiturii unui bun cunoscător al instrumentului, deşi instrumentul preferat a fost mereu pianul.
Pianistele Monica Florescu şi Oana Crişu şi violoncelistul Makcim Fernandez Samodaiev vor fi prezenţi pe scena filarmonicii, iar la pupitrul orchestrei îi vom reîntâlni pe maeştrii Ilarion Ionescu-Galaţi şi Theo Wolters.
Concert simfonic, Joi 22 ianuarie, ora 19 – Sala THALIA
Dirijor: ILARION IONESCU-GALAŢI
Solişti: MONICA FLORESCU – pian şi MAXIM FERNANDEZ – violoncel
În program:
W. A. Mozart – Divertisment nr. 11 în Re major, KV 251
Robert Schumann – Concert pentru pian şi orchestră în la minor, op. 54
Robert Schumann – Concert pentru violoncel şi orchestră în la minor, op. 129
L. van Beethoven – Uvertura „Egmont”, op. 84
Concert simfonic, Joi 29 ianuarie, ora 19 – Sala THALIA
Dirijor: THEO WOLTERS
Solistă: OANA CRIŞU – pian
În program:
Otto Nicolai – Uvertura operei „Nevestele vesele din Windsor”
Clara Schumann – Concert pentru pian şi orchestră în la minor, op. 7
A. Dvořák – Simfonia a VIII-a în Sol major, op. 88