Universitatea Cluj-Napoca, echipa emblemă a Ardealului, va reveni pentru a doua oară, la Sibiu, în istoria sa, în două momente cruciale și istorice pentru existența sa, și care sunt și vor rămâne memorabile pentru suporterii U-iști. Primul moment hotărâtor în istoria celei mai iubite echipe din Ardeal a fost mutarea la Sibiu după Dictatul de la Viena, din 1940, când României i-a fost răpit Ardealul de Nord, în favoarea Ungariei horthyste.

În 2025, după 53 de ani, Universitatea Cluj revine în cupele europene, o performanță istorică pentru club, iar primul meci îl va juca la Sibiu, pe noul stadion Municipal. Acum, motivul revenirii la Sibiu este Festivalul UNTOLD, ce va avea loc pe Cluj Arena, în perioada 7 – 10 august. UNTOLD ocupă locul 3 în topul celor mai mari evenimente muzicale din lume, astfel că a avut prioritate înaintea echipei U. Momentul revenirii U Cluj în cupele europene, în speță în UEFA Conference League, sezonul 2025/2026, va fi sărbătorit la Sibiu. În altă ordine de idei, FC Hermannstadt, dacă ar fi avut licență pentru cupele europene în sezonul trecut, ar fi putut fi, acum, în locul Universității Cluj.      

Aventura europeană a Universității va începe cu o dublă manșă împotriva celor de la FC Ararat din Armenia. Primul meci din turul al doilea al UEFA Conference League, programat pe 24 iulie, va avea loc la Erevan, în timp ce returul de pe 31 iulie se va disputa pe Stadionul „Municipal” din Sibiu. U Cluj a avut tur liber în primul tur a celei de-a treia competiții europene intercluburi.

FC Hermannstadt nu a jucat barajul cu „U” pentru UEFA Conference League

În sezonul trecut de Superliga, Universitatea Cluj s-a clasat pe locul 4, ultimul care duce în UEFA Conference League. În mod normal ar fi trebuit să joace un meci de baraj cu câștigătoarea play-out-ului, adică FC Hermannstadt. Cum echipa sibiană nu a aplicat pentru licența de cupe europene, din cauza insolvenței financiare, prin care a trecut în ultimii 5 ani, șansa pentru a înfrunta U Cluj în barajul pentru Europa nu a mai existat.

În plus, Farul Constanța, care avea licență pentru Europa, nu s-a clasat între primele 4 din play-out și astfel nu a mai avut dreptul de a juca barajul pentru Europa. Cealaltă echipă cu drept de joc în cupele europene, Sepsi Sfântu Gheorghe, a retrogradat în Liga 2 și a pierdut automat orice șansă.

Deci, dacă FC Hermannstadt ar fi avut licența de Europa, ar fi jucat un baraj pentru UEFA Conference League cu Universitatea Cluj, iar câștigătoarea ar fi deveni a patra reprezentantă a României în cupele europene, în speță UEFA Europa League. Cert este că Universitatea nu a mai jucat niciun meci de baraj și s-a calificat automat în turul 2 al UEFA Conference League.

Totodată, ipotetic vorbind, exista premisa ca FC Hermannstadt să piardă barajul cu U Cluj pentru Europa. Însă nimeni nu știe ce s-ar fi putut întâmpla dacă FC Hermannstadt avea licența de Europa. Mergând, realistic, mai departe, FC Hermannstadt ar fi putut lua locul lui U Cluj în UEFA Conference League, devenind prima echipă din municipiul Sibiu care putea juca în cupele europene.   

Corvinul Hunedoara, prima echipă care a jucat în cupele europene pe noul Municipal

Nu este pentru prima dată când noul stadion Municipal din Parcul Sub Arini găzduiește partide din cupele europene. Dar, din păcate, până acum au jucat sau joacă doar echipe din afara județului, cum a fost cazul FC Corvinul Hunedoara sau Universitatea Cluj, care urmează să evolueze pe arena sibiană, inaugurată în decembrie 2022. Echipele din municipiul de pe Cibin nu au avut încă acaestă onoare.

Exact în urmă cu un an, pe noul stadion Municipal, a evoluat FC Corvinul Hunedoara. A venit din postura de câștigătoare a Cupei României și echipă de Liga 2 (dacă avea licență pentru prima ligă și era promovată și juridic și pe merit sportiv, deoarece se clasase pe locul 2 în play-off-ul Ligii 2 în sezonul 2023/2024), astfel că a evoluat în UEFA Europa League, a doua competiție europeană inter-cluburi.

A urmat, așadar, parcursul din UEFA Europa League, unde a trecut de FC Paks (vicecampioana Ungariei) cu 4-0 în tur, în deplasare și 0-2 în retur, la Sibiu, dar a fost eliminată de FK Rijeka, vicecampioana Croației, după 0-0 în tur, la Sibiu, și 0-1 în retur, pe terenul adversarei. A coborât apoi după eliminare în turul trei al UEFA Conference League, unde a fost întrecută de FC Astana, din Kazahstan, cu scorul general de 2-8. Echipa antrenată de Florin Maxim a pierdut meciul tur de la Sibiu cu 1-2, în timp ce în retur hunedorenii au fost învinși categoric cu 6-1, în deplasare.

După cinci decenii, „U” joacă în Europa

FC Universitatea Cluj a obținut calificarea în preliminariile Conference League, la mai bine de cinci decenii de la ultima participare într-o competiție europeană. Cea mai recentă prezență a Universității într-o cupă europeană datează din sezonul 1972-1973. Ocupantă a poziției a treia în sezonul precedent din Divizia A, Universitatea a obținut calificarea în Cupa UEFA, acolo unde a întâlnit, în turul I preliminar, echipa bulgară Levski Sofia.

În partida tur, „Șepcile roșii” s-au impus cu 4-1 pe teren propriu, dar au fost eliminați după ce returul de la Sofia a fost adjudecat de bulgari cu 5-1. Prima apariție a Universității într-o cupă europeană s-a înregistrat acum 60 de ani, în sezonul 1965-1966. Atunci, echipa clujeană, câștigătoare a Cupei României după finala cu Dinamo Pitești (2-1), a trecut de primul tur din Cupa Cupelor, eliminând formația austriacă Wiener Neustadter în urma unei duble victorii: 1-0 la Viena, 2-0 la Cluj. În următorul tur, ”U” a dat piept cu Atletico Madrid, iar echipa din capitala Spaniei s-a calificat cu 6-0 la general, după ce s-a impus cu 2-0 la Cluj și cu 4-0 în returul de la Madrid.

Dictatul de la Viena a trimis echipa Ardealului la Sibiu

În 1940, după ce nord-vestul Transilvaniei a fost rupt din trupul țării prin Dictatul de la Viena, mii de clujeni au ales refugiul. Printre ei, jucătorii și conducătorii echipei de fotbal Universitatea Cluj, care au refuzat sa joace în campionatul maghiar, facând unul dintre cele mai frumoase gesturi din istoria fotbalului românesc. Au ales Sibiul. Deoarece evacuarea orașului s-a făcut într-un termen foarte scurt, sportivii nu au luat cu ei nici echipamentul si nici mingi, doar carnetele de legitimare ale jucătorilor.

Prin grija lui Viorel Tănase, fost portar al echipei între anii 1927-1930, fotbaliștii au primit bocanci de joc de la fabrica de încălțăminte din Sibiu. Echipamentul a fost confecționat la Cisnădie, unde erau mai multe fabrici de tricotaje. În sezonul 1939-1940, „U” nu-si câștigase dreptul de a evolua în prima divizie. Cu toate acestea, dupa primele trei etape, Federația Română de Fotbal a decis să suplimenteze numărul de locuri în Divizia A, de la 12 la 13, pentru a sprijini moral echipa clujeană aflată departe de casa. În 6 octombrie 1940, ziarul „Foaia poporului” (n. Red. – ziar ce apărea la Sibiu) publica un ordin al ministrului Apărării Naționale prin care se punea la dispoziția Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj localul cazarmei „Avram Iancu” și al Școlii Speciale de Cavalerie din Sibiu, fără grajduri și dependințe. Astfel, problema continuării studiilor era rezolvată.

Jucătorii lui „U”, majoritatea studenți, aveau o zi pe săptămână dedicată instrucției, fiind considerați militari în termen redus. La începutul lunii decembrie 1940, gruparea clujeană era recunoscută juridic sub numele de „Clubul sportiv studențesc Universitatea Cluj-Sibiu”. Inițial, prin grija Protopopului Miron Neagu, o parte din jucători au fost cazați la căminul Seminarului Teologic. Din cauza numărului mare de refugiați, erau cazuri în care sportivii stăteau în camere cu câte 12 paturi. După un timp, au fost mutați la internatul unei întreprinderi. Alți „U”-isti, mai norocoși, stăteau la rude sau la suporteri care le puseseră camere la dispoziție. Un exemplu îl constituie Nicolae Szoboszlay, primit cu brațele deschise de doctorul Traian Stoicoiu, renumit chirurg și mare suporter al „alb-negrilor”.

Alimentația a fost o problemă grea în perioada bejeniei, mai ales că războiul determinase o criză de hrană. În general, clujenii mâncau la cantina internatului unde erau cazați, dar au început să și improvizeze. Pe malul Cibinului, ei au învățat să prindă pește cu mâna. Prada era dusă la restaurantul „Răscruci”, care le oferea, la schimb, mâncare gătită. Spre sfârsitul bejeniei, clujenii au folosit o alta metodă de a-și rotunji veniturile: sub conducerea lui Szoboszlay și a lui Jivkovici, lotul mergea la colindat. Melodia lor preferata era „O, ce veste minunata”. „U” a disputat prima partida oficiala de la Sibiu în 20 octombrie 1940, pierdută însă în fața Sportului Studențesc: 1-2.

Meciul a fost urmărit de o audiență-record: 2.000 de persoane. Dar campionatul 1940-1941 avea să fie suspendat din cauza izbucnirii războiului anti-sovietic. „U” era clasată pe locul 11. În urmatorul sezon, competiția s-a disputat pe zone geografice, fiind denumită „Cupa Basarabia”. „U” a câștigat seria a 5-a, iar apoi s-a calificat până în semifinale, unde a fost învinsă de Rapid cu 1-4. În vara anului 1942 s-a produs o noua reorganizare, întrecerea fotbalistică devenind „Campionatul de război”. „U” era cea mai tânară echipă, având media de vârstă de 22 de ani! Clujenii au terminat campionatul pe locul 9. „U” a împlinit un sfert de veac de existență în bejenie, dar campionatul 1943-1944 nu s-a mai încheiat din cauza războiului.

„U” ocupa locul 3, dupa FC Craiova si Rapid. Ca unor oaspeți de vază, jucătorilor de la „U” li s-a permis să folosească principalul stadion din Sibiu, care se numea Anef. Pe arena din Parcul „Sub Arini” evolua cea mai importantă echipă locală, „Soimii”, care le-a pus clujenilor la dispoziție și mingile necesare. În ciuda vremurilor tulburi, „U” a dorit să evite evaziunea fiscală. A cerut și a obtinut de la Administrația Financiară hârtie filigranată specială din care se confecționau bilete, iar conducerea clubului platea anticipat taxele pentru respectivele tichete.

Un episod deosebit al bejeniei a fost compunerea primului cântec dedicat unei echipe de fotbal din România. Compozitorii – Nelu Brates, Seva Ivanov, Relu Constantinescu și Mircea Olteanu – au format o trupă care a rămas cunoscută sub numele de „Zombby”. Lansarea oficială a „imnului-marș” a avut loc la Teatrul Național din Sibiu, în fata unei săli arhipline.

Haide, U! Haide, U!
Esti simbolul tineretii studentești,
Haide, U! Tempo U!
Ești simbolul unor inimi românești

Noi luptăm, să-nălțăm,
Prin avânt, voința, zâmbet și prin cânt,
Un trup nou – braț de fier
Suflet nou smuls din cer.
Haide, U! Tempo U! Haide „U”!

Suntem „U”-iștii Clujului iubit
Uniți cu toții-ntr-un avânt
Pornim din nou cu sufletu-nfrățit
La lupta, cu un singur gând:
Haide „U”! Haide „U”! (se repeta refrenul)

În cartea „Agora U”, istoricul clujean Gheorghe I. Bodea scrie ca, în perioada bejeniei, pentru Universitatea au jucat 38 de jucători (în paranteze sunt notate numarul de partide, respectiv numarul de goluri marcate cunoscute): Medrea II (52, 0), Tiereanu (51, 28), Medrea III (49, 5), Coracu (47, 21), Dascălu (45, 48), Dumitraș (41, 4), Joja (37, 2), Boros (34, 0), Coman (33, 8), Jifkovici (28, 7), Muscă (27, 0), Costea (25, 0), Chirilă (21, 0), Bretoteanu (21, 0), Medrea I (21, 0), Luca (18, 0), Hintz (15, 1), Moldovan (14, 2), Maghear (14, 0), Adoc (13, 0), Ioanovici (12, 0), Păunescu (11, 0), Tereanu (9, 0), Chendi (9, 0), Sângeorzan (8, 0), Vigu I (6, 0), Rădulescu-Jumăte (4, 0), Cornea (3, 0), Crișan (2, 0), Kundt (2, 0), Peștean (2, 0), Szoboszlay (2, 0), Hulea (2, 0), Iancovici (2, 0), Ivan (2, 2), Mesaros (1, 0), Potopeanu (1, 0), Tiberian (1, 0).

În total, la Sibiu „U” a disputat 84 de meciuri, din care a câștigat 49, a făcut 6 egaluri și a pierdut de 29 de ori. A înscris 263 de goluri și a primit 167. Cea mai bună performanță a tinerilor clujeni în acea perioadă a fost accederea în finala Cupei României, în sezonul 1941-1942. Din păcate, „U” a fost înfrântă la București de Rapid, cu 7-1. Momentul întoarcerii la Cluj este 26 iulie 1945, potrivit fcucluj.ro.

Medieșeanul Tony Dascălu, cel mai bun marcator a Universității Cluj în perioada Sibiu

Hariton (Tony) Dascălu este unul dintre cei mai importanți golgheteri din istoria „Șepcilor roșii”. În cele șapte sezoane petrecute în alb și negru, Tony Dascălu a evoluat în 118 partide și a marcat 107 goluri. În perioada în care Universitatea Cluj a jucat la Sibiu a fost cel mai prolific vârf de atac al formației, reușind 48 de goluri. Își are originile familiale în județul Sibiu. Născut în 13 iunie 1920 la Mediaș, Hariton Dascălu a crescut într-o familie numeroasă, alături de cei trei frați ai săi, tatăl său, Vasile și mama sa, Floarea.

Tony a plecat de la Târgu-Mureș la Blaj cu dorința de a călca pe urmele tatălui său, cantor al Catedralei Greco-Catolice din Târgu-Mureș, iar în timp ce urma cursurile Seminarului Teologic din Blaj, a fost convins să abandoneze acest drum și să vină la Cluj pentru a face parte din echipa lui „U”.  A debutat în tricoul „studenților” și semnele de întrebare planau asupra deciziei aducerii sale la „U” după ce nu a marcat niciun gol în primele trei meciuri. În al patrulea, însă, a reușit un hattrick în victoria împotriva celor de la Gloria Arad, de la Sibiu, acolo unde evolua echipa.

A făcut parte, astfel, alături de Mircea Luca sau frații Medrea, dintr-o generație greu încercată, care a refuzat să evolueze în campionatul maghiar și a dat dovadă de curaj atunci când a ales să plece în bejenie la Sibiu pentru a putea rămâne parte din campionatul României. În același sezon, Tony a continuat să fie un adversar de temut pentru defensivele oponenților, a mai reușit o triplă în compania formației FC Ploiești, a marcat de patru ori și împotriva Reșitei și a terminat primul sezon ca golgheter al „Șepcilor roșii”, cu 14 goluri în tot atâtea meciuri.

Cu o tehnică bună și un șut remarcabil, forma excelentă a lui Tony Dascălu a continuat și în următoarele trei stagiuni (1941-1944), în care atacantul „alb-negrilor” a înscris 53 de goluri în 48 de partide. Tot în această perioadă se remarcă drept fiind primul jucător al „studenților” care marchează într-o finală de Cupă a României: 1-7 împotriva Rapidului, în ediția 1941-1942. În același timp, nume consacrat deja în fotbalul românesc, Tony Dascălu a urmat, în paralel, cursurile Facultății de Drept din Sibiu.

Pe plan sportiv, trendul său ascendent a fost, însă, oprit în perioada 1944-1946, în care fotbalul a fost întrerupt în România, reluarea sa fiind sinonimă cu victoria Universității în fața formației Ferar și revenirea la Cluj a „Șepcilor roșii”. În intervalul 1946-1949, Tony a bifat ultimele sale trei stagiuni în tricoul echipei noastre, fiind de asemenea golgheterul formației în sezoanele 1946-1947 și 1947-1948. Hariton Dascălu a bifat ultima sa reușită pentru „U” în luna octombrie a anului 1948, la un meci pe teren propriu, împotriva medieșenilor de la Gaz Metan (4-2). În toată această perioadă, Tony a înscris în porțile a nu mai puțin de 30 de echipe, dintre care se remarcă FC Ploiești și FC Craiova, cărora Dascălu le-a marcat câte opt goluri.

Nu în ultimul rând, a rămas în amintirea suporterilor din acea vreme, care au apreciat loialitatea sa față de ”U”, pe care nu a părăsit-o în 1947, în ciuda insistențelor celor de la Jiul Petroșani. Așadar, Tony Dascălu a fost considerat o figură marcantă a generației sale, numele lui regăsindu-se și într-un cântec renumit al tribunelor: „Haide “U”, Haide “U”, Haide Tony Dascălu, Luca, Medrea, Coracu”. Fostul atacant al „Șepcilor roșii” s-a stins din viață în data de 24 martie 1983, la vârsta de 63 de ani. (sursa: fcucluj.ro).  

Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.