E, din acest an, Comandantul Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. S-a născut aproape de Sibiu (la Făgăraș) și a urmat o carieră militară de excepție. După absolvirea Liceului Militar de la Breaza, a continuat studiile la Academia militară sibiană și numeroase cursuri de profil în țară și străinătate. Din 2006 până în prezent a condus diferite structuri militare, a participat la misiuni în Afganistan, a fost distins cu titluri, embleme și medalii pentru multe din activitățile desfășurate.

L-am rugat pe Colonelul Dumitru Todosiuc să „gândim” puțin împreună despre semnificația Zilei Naționale a României, despre omul din spatele uniformei și provocările unei cariere militare dedicate, asumate. Întâlnirea a fost una care te seduce prin coerență, calitate și disponibilitate.

„Fiecare dintre noi contribuim la ce înseamnă Ziua Națională”

Ce ar trebui să însemne, pentru fiecare dintre noi, Ziua Națională a României?

Pentru fiecare dintre noi Ziua Națională a României, 1 decembrie, cred că poate avea mai multe valențe, poate să însemne mai multe lucruri, dar cred că așa, într-o scurtă-scurtă-scurtă recapitulare, e un moment de reflexive, un moment de gândire, un moment de apreciere. E o combinație pentru marea majoritate.

Trebuie să ne gândim, în primul rând, la cum a ajuns România să fie unită și să avem țara de astăzi, la toate eforturile care s-au depus de-a lungul timpului ca noi să avem această țară minunată, recunoștință pentru cei care și-au dat viața pentru țară ca noi să o avem astăzi, la unitatea care a fost un proces continuu complex și amplu și n-a depins doar de câțiva oameni. Acolo a fost un efort conjugat din mai multe părți. Sentimentul acesta de apartenență la o nație liberă, în primul rând, ar trebui să ne bucure foarte, foarte mult.

Și cred că înainte de toate fiecare dintre noi contribuim la ce înseamnă Ziua Națională. Pentru că fiecare dintre noi avem un job, avem o ocupație și toți ducem România mai departe. Fie că suntem militari, fie că suntem polițiști, jandarmi, medici sau profesori, fiecare dintre noi, prin ceea ce facem, ducem România mai departe. Și toți ar trebui să o simțim aceasta în suflet și să o sărbătorim ca atare.

Am senzația, în ultima vreme, că s-a depreciat destul de mult și neavenit sensurile acestea de patriotism, de nationalism, de popor suveran. Dacă pui foarte mult accent pe sentimentul national, pe țară, poți fi catalogat, știu eu, drept extremist, conservator. Cum ar trebui să găsim echilibrul în ecuația aceasta?

Dacă ne gândim la istoria noastră, am trecut prin mai multe perioade dificile, perioade grele, perioade de încercare, dar de fiecare dată am ieșit cu capul sus până la urmă. Și aceasta pentru că, până la urmă, am identificat acel echilibru.

Dacă dăm un pic timpul înapoi și luăm ca reper anii `90, noi ne-am transformat și ne transformăm continuu și toate provocările prin care am trecut, cu tot felul de situații politice sau pandemia (care și aceasta a fost așa, ca un șoc pentru întreaga lume) ne aduc în locul în care trebuie să ne și așezăm din când în când și să reflectăm un pic la ce am fost, ce suntem la ora actuală și unde vrem să ajungem. Și, prin noi, toți cei care facem ceva în țara aceasta, prin părinții noștri și prin copiii noștri, să ducem acest sentiment de patriotism și respect pentru țară mai departe.

E adevărat, cred că toate lucrurile acestea încep de acasă. Și cred că fiecare familie, fiecare român ar trebui să se gândească cum pot transmite mai bine aceste lucruri copiilor și să-i ajute să le fie alături, să le înțeleagă, să-i ducă, să-i expună, să le arate simbolurile, să înțeleagă momentele de însemnătate națională și eventual să fie și expuși în a le respecta.

Dau un simplu exemplu. Se intonează Imnul Național al României. Să ne oprim în acel moment, eventual ducem, dacă suntem îmbrăcați în civil, mâna dreaptă la inimă, dar nu doar să o ducem ca și semn, ci să și simțim, pentru că este un moment unic, este un simbol național, este Imnul național al României. Să vedem, alt exemplu, culorile drapelului când flutură la un eveniment sportiv. E o mândrie națională, este un român care a câștigat acea medalie! „Uite, dragul meu copil, aceasta înseamnă România!”

România este peste tot, nu este doar aici, pe pământul României. Avem atâția români plecați în afară. Și plecând de la părinți, care și-au educat copiii și continuând, după aceea, în școală, acest exercițiu trebuie să fie, cred, o chestie continuă. Nu merge scindat acest sentiment. Doar un pic acasă și după aceea la grădiniță, la școală, la universitate le-am lăsat așa, în derizoriu.

„E momentul în care uniforma militară este parte a poveștii. Povestea Zilei Naționale”

Ce reprezintă pentru dumneavoastră România?

Cred că un pic diferit față de toți ceilalți cetățenii ai României, militarii (și eu personal) sunt acei oameni care au jurat credință patriei. Noi avem un jurământ militar în momentul în care intrăm în armată și urmăm o carieră militară. Noi depunem un jurământ de credință față de patrie.

Ziua Națională, 1 decembrie, este momentul în care acest jurământ cumva ne revine de fiecare dată în suflet și îi dă o anumită greutate. Este momentul în care eu din nou cumva, în sinea mea, jur credință din nou patriei. Mai mult decât atât, mă vedeți că sunt îmbrăcat în militar. E momentul în care uniforma militară este parte a poveștii. Povestea Zilei Naționale.

E momentul în care onorăm uniforma, o purtăm cu demnitate și ne dăm seama că noi suntem unii dintre cei care contribuim la apărarea patriei, la integritatea teritorială și e parte a meseriei noastre. Și noi ne facem meseria poate mai mult decât oricând și în această zi.

Pentru marea majoritate, 1 Decembrie este o zi liberă. Noi marea majoritate a acestei zile suntem la serviciu. Și suntem la serviciu cu trup, cu suflet, cu totul! Ziua Națională, mai mult decât atât, pentru mine (pentru că suntem parte la activitățile organizate), este și un moment în care îmi dau seama de legătura pe care o avem la nivelul armatei unii cu ceilalți. E vorba de camaraderie și de legătura prietenească și ostășească pe care o avem. Suntem toți împreună! Indiferent că eu sunt în Sibiu sau am alți colegi prin București Timișoara, Alba Iulia.

Cum vă pregătiți în acest an pentru sărbătoare?

Ca în fiecare an, Academia Forțelor Terestre a pregătit detașamente de studenți, cu cadre, care participă la Parada Națională organizată la București, pe sub Arcul de Triumf. În același timp, avem un detașament care participă la Alba Iulia, unde este a doua paradă organizată la nivel național.

Iar pe plan local avem o serie de activități care încep chiar de astăzi (26 noiembrie), organizate și planificate pentru Sărbătoarea Zilei Naționale. Începem astăzi cu o expoziție fotografică la Instituția Prefectului, mâine avem un simpozion organizat acolo, urmează o serie de depuneri de coroane la diferite monumente ale eroilor, atât în Șelimbăr, în Sadu, cât și în alte localități de jur împrejurul Sibiului, iar pe data de 1 decembrie, la ora 10, avem o ceremonie de depunere de coroane militare la Consiliul Dirigent al Transilvaniei. Și seara organizăm o retragere cu torțe – consacrata retragere cu torțe -, în care avem cadeți și invităm pe toată lumea să ne fie alături.

Asta vă întreb doar așa, pentru mine… Nu vă lipsește ceremonia militară din oraș?

Să știți că ceremonia militară sau paradele care erau organizate în trecut la nivelul județelor sau orașelor mari ne lipsesc tuturor, pentru că era un moment în care ne apropiam de public și, la solicitarea instituției prefectului și a domnilor prefecți la nivel național, le organizam.

Acum, pe linia noastră militară și datorită condițiilor de reduceri bugetare stabilite la nivelul țării, s-a stabilit ca la nivel național să existe doar aceste două parade. Poate în anumite orașe unde există tehnică militară specific, poate să fie organizată o expoziție statică de tehnică, adică să fie tehnica unității din zona respectivă scoasă în piață și prezentată publicului, dar cel puțin la nivelul județului Sibiu și al orașului Sibiu, eu fiind și comandant al ganizoanei, primind reglementările specifice pe linia militară, atât putem organiza.

Noi având cele mai multe instituții de învățământ în zonă, nu avem foarte multă tehnică militară specifică să o putem expune și atunci rămânem doar cu organizarea ceremoniilor militare. Mai ales că efortul Academiei Forțelor Terestre este împărțit în trei locații diferite: București, Alba Iulia și Sibiu.

„Simt că prin mâinile mele trece viitorul armatei peste 20-25 de ani”

Cum credeți că ne raportăm la Ziua Națională în ultimii 35 de ani? Nu am intrat așa, într-o anumită rutină, într-un mod în care mai mult oamenii asistă la un festivism „tradițional”, care duce la diluarea trăirii în sine a momentului?

Ați menționat de ultimii ani. Cum am spus un pic mai devreme, am trecut prin mai multe etape și trecem prin mai multe etape în care noi, ca și societate, ne reașezăm, ne reechilibrăm și ne ajustăm în tot ceea ce înseamnă factor extern care ne influențează bunul mers.

Din punct de vedere al Zilei Naționale, cred că fiecare o sărbătorește în fel propriu. Din punctul meu de vedere și al Armatei Române, noi de fiecare dată am fost prezenți acolo trup, suflet, cu tehnică, în încercarea de a le arăta oamenilor că nu suntem ascunși în unități, ci parte a națiunii, suntem parte a conștiinței poporului și le arătăm tot ce avem mai bun! Pentru că lumea și tot ce care sunt alături de noi trebuie să înțeleagă și eforturile care se fac la nivel național.

Ca noi să fim mai bine înzestrați, să ne putem apăra mai bine părinții, frații, surorile și țara propriu-zis. Cred că dacă fiecare dintre cei care participă la Ziua Națională ar veni cu dorința de a înțelege mai bine ce înseamnă momentul pentru ei și a-l transmite mai departe, așa cum spuneam, urmașilor, cred că această Zi Națională ar însemna mai mult pentru fiecare.

Și nu discut acum de cei care organizează sau cei care solicită organizarea momentelor. Dar plecând din școală, așa cum am mai spus-o, ajungând în sânul familiei și la locurile de muncă, dacă toți am pune un accent mai mare pe însemnătatea Zilei Naționale – dar nu doar pe 1 Decembrie, ci în fiecare zi ce înseamnă România pentru fiecare dintre noi, ce înseamnă noi să lucrăm pentru România și în România -, cred că lucrurile s-ar schimba.

Și cred că vor mai exista astfel de modificări. Vor mai urma momente potrivnice nouă sau momente de încercare. Trebuie doar să ne ducem mai departe idealul național, conștiința și dorința aceasta de a demonstra că suntem încă uniți. Suntem un popor liber, suntem un popor care avem ce arăta, suntem un popor democratic. Haideți să o și simțim cu adevărat!

Suntem într-un context geopolitic destul de instabil. Care e partea cea mai frumoasă a carierei de militar sau cum i-ați motiva pe tineri să vină înspre această carieră?

Cu asta ne ocupăm aici, în Academia Forțelor Terestre. Și cred că nu pot să pun degetul pe ceva anume ca cea mai frumoasă parte a carierei unui milita. Pentru că de-a lungul carierei militarii trec prin diferite momente și fiecare moment l-a vremea respectivă reprezintă apogeul carierei. Fie că au fost colegi de-ai noștri în Afganistan sau eu am fost în Afganistan, acolo aveam sentimentul misiunii îndeplinite.

Faptul că am ajuns să lucrez în Academia Forțelor Terestre și să-mi dedic momentan tot efortul pentru pregătirea altor cadeți și altor viitori ofițeri ai Armatei Române, îmi dă un sentiment de împlinire și de o foarte mare responsabilitate. Pentru că simt că prin mâinile mele trece viitorul armatei peste 20-25 de ani, când vor ajunge ca la rândul lor să comande mari unități din armata română.

Dar cred că mai presus de toate, dacă ar fi așa cumva să le leg într-o singură frază, cel mai înălțător moment al carierei sau punct al carierei este un sentiment continuu că aparținem unei structuri unice, că suntem parte a ceva ce duce România mai departe. Și că suntem parte a unui fenomen, a unei unități ceva mai presus de propria persoană.

E o chestie de responsabilitate unică. Faptul că sunt responsabil pentru viețile și pentru parcursul altora e o chestie unică. Nu cred că sunt foarte mulți care pot simți lucrul acesta.

„Totalul fricilor este poate frica de a nu dezamăgi”

Aș trece doar puțin dincolo de haina militară și de așezarea dumneavoastră de comandant al Academiei Forțelor Terestre. Cum e omul Dumitru Todosiuc?

Dedicat. Dedicat misiunii, foarte implicat. Exigent. Și îmi doresc să fiu un om de echipă. Încerc să aduc, odată cuvenirea mea în Academia Forțelor Terestre, și o altă abordare. Vremurile pe care le trăim acum necesită probabil o combinație de stiluri de leadership pentru a putea duce mai departe valorile noastre și a-i ajuta pe actualii cadeți să devină viitorii ofițeri ai Armatei Române.

Și atunci probabil că identificarea acestui echilibru între toate valorile pe care trebuie să le aibă un lider, munca de echipă diferitele atitudini și manifestări care se regăsesc la nivelul corpului profesoral, al cercetătorilor pe care îi avem sau al corpului de instructor militar din Academie, probabil că toate lucrurile acestea congruente mă vor ajuta să fac echipă și să creăm ofițeri mai bune ai Armatei Române. Dar sunt foarte dedicat, asta vă pot spune foarte clar.

Sunteți foarte stăpân pe dumneavoastră și inspirați siguranță, încredere că sunteți omul potrivit la locul potrivit acestor vremuri. Care vă sunt însă vulnerabilitățile, temerile?

Toți avem probabil și vulnerabilități și, mai ales, frici. Nu cred că e cineva care să nu aibă o frică. Acum, de-a lungul carierei, am fost suficient de bine instruiți și, probabil, parcursul și mediile în care am lucrat m-au făcut să pot stăpâni fricile în momentele de criză suficient de bine.

Dar sumarizând, totalul fricilor este poate frica de a nu dezamăgi. Pentru că la vremea actuală formarea echipelor și faptul că lucrez alături de niște oameni extraordinari cu care vreau să fac echipă și pe care îi doresc în echipă și pe care încerc să-i promovez cât se poate de mult, lucrurile acestea cumva reprezintă o mare responsabilitate și te gândești, speri să nu-i dezamăgești.

Ești în fruntea lor, ești alături de ei, faci echipă cu ei, luăm deciziile împreună. Dar până la urmă responsabilitatea și toată asumarea este pe umerii mei și automat lucrurile acestea pot influența. Asta ar putea să fie frica cea mai mare. Celelalte sunt provocări.

De unde vă reinventați din punct de vedere sufletesc, al dinamismului pe care trebuie să îl exersați permanent? Al celui care trebuie mereu să fie în gardă și să conducă o unitate militară de genul acesta.

Cred că așa am învățat. Să mă inspir de la oameni, să mă încarc pozitiv din discuțiile cu oamenii, din ideile lor, din interacțiunile pe care le am, dar nu doar cu cei din sistemul militar.

Faptul că am ajuns în Academia Forțelor Terestre mi-a deschis un alt orizont și oportunitatea de a întâlni personalități extraordinare din domeniul educației și interacțiunile cu dumnealor, cu domnii rectori ai diferitelor facultăți, universități la nivel național, mă ajută să mă încarc cu idei, mă ajută ca seara să am momentul meu de reflexie după ce se încheie o zi întreagă de lucru, să stau eu 5-10 minute cu gândurile mele în care să mi le pun un pic în ordine și să mă gândesc la viitoarele proiecte, lucru care cumva îmi dă mai multă energie.

La fel, poate pe perioada în care fac alergările regulate, în care sunt doar eu și cu gândurile mele, reușesc să mi le pun acolo în cutiuțe și să mi le ajustez. Și să-mi încarc bateriile. E momentul în care mă deconectez de tot ce înseamnă partea de muncă și îmi încarc bateriile. Cred că de aici.

„Fiind împreună cu familia, poți sparge și munții”

Despre viața personală ne puteți spune ceva?

Mă bucur foarte mult că am reușit să-mi aduc familia alături de mine, pentru că de-a lungul carierei, în momentul în care alegi o carieră militară, ajungi să fii pus în diferite funcții, în diferite unități, și ajungi să ai un parcurs pe teritoriul României. Acum, până în momentul actual, Academia Forțelor Terestre este un special loc de muncă în care am ajuns să lucrez. Dar au fost momente când am stat foarte departe de familie, cu multe ore, foarte mulți kilometri de navetă. Acum am familie aproape.

Mai devreme m-ați întrebat de unde mă încarc. Mă încarc și de la familie, pentru că ajung acasă și chiar două-trei ore pe seară, dacă reușesc să mă văd cu ei, e mare lucru. Fiind împreună cu ei și având susținerea lor, pot duce lucrurile mai departe și, vorba aceea, poți sparge și munții.

Ce ați vrea să rămână în memoria studenților pe care îi aveți din relaționarea lor cu colonelul Dumitru Todosiuc?

De-a lungul carierei avem mai multe exemple. De la unii învățăm „Așa da!”. Și avem și exemple de „Așa Nu!” Îmi doresc ca prin ceea ce fac alături de echipa de comandă la nivelul Academiei să rămân în amintirea studenților „Așa da!”, ca cel comandant care împreună cu instructorii și echipa de comandă și profesorii din Academie au reușit să-i transforme în ceea ce au devenit, le-au crescut valoarea și au creat ofițeri adevărați, ofițeri responsabili, ofițeri cu atitudine, cu un caracter frumos și, în primul rând, cetățeni de vază și de onoare ai României.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007