Ca orice om sigur pe el, creștinul de astăzi se pierde în interpretări. De ani de zile, multuți deja, aflu că nu e bine să zici praznicului Rusalii, că e de la păgâni și nici Cincizecime, că e de la iudei. Și dacă spui că e Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, dar nu te „pocăiești”, nu ești în linia cerută de sărbătoare. Slavă Domnului că în cartierul în care am crescut nu erau atâția „specialiști” în interpretarea sărbătorii acesteia, ci oameni bucuroși că îi iubește Dumnezeu și ei pot să facă la fel. Să-L iubească. Cinstit. Fără citări în abuz ori citații la judecată pentru că, nu-i așa, e la modă să judecăm pe Dumnezeu, să-I închidem orice comunicare cu cei care nu înțeleg adâncimi ori înălțimi de sens…
Am crescut între oameni care știau bine că pe Dumnezeu Îl slujești cu inima și Îl lauzi cu fapte luminoase, că a fi cu El înseamnă să te îmbraci curat și să mergi să-ți mângâie soarele fruntea când aprinzi o lumânare pentru cei dragi. Să te bucuri de cântarea zorilor în liniștea duminicii și să știi, să știi pur și simplu că omul de lângă tine, oricât ar fi de amărât ori dezbrăcat de slavă, este de neînlocuit, pentru că e chipul Lui. N-o spuneau în cuvintele acestea, dar vă asigur, ne făceau să înțelegem că viața noastră contează pentru că ei ne iubesc și, prin ei, Dumnezeu.
Despre care nu vorbeam prea mult nici la școală și nici pe maidanul de fotbal, dar care ne zâmbea din toți bunicii cartierului și ne ocroteau prin toate mamele. Care ne însoțeau prin toți tații din cartier, oameni simpli și obosiți cel mai adesea. Însă mereu alături de noi. Uneori victorioși în noroaiele terenului de lângă blocuri, alteori înfrânți. Dar ei lângă noi. Mereu. Atenți la ce vorbesc, cuminți la a nu ne încuraja la năzbâtii.
Multă vreme am crezut că nu există biserică mai frumoasă decât acest maidan îndumnezeit. Și în oricâte catedrale aș intra ori în oricâte mănăstiri aș pleca genunchii mă simt mereu alături de ei. Oamenii mei. Oamenii simpli și curați din copilăria mea care mi-au desenat biserica prin zâmbetul lor.
Lumina lor o văd și acum în gândurile mele și rugăciunile mele pentru ei au devenit stick de memorie. Parte au plecat. Și când ajung acasă îi caut cu privirea pe fiecare treaptă a scării de la bloc. Ei au fost apostolii inimii mele. Lor le datorez dinamismul și descoperirea lui Dumnezeu ca Iubire.
Puteți râde de mine, dar nu renunț în a vă spune că ei sunt biserica mea, cu mult înainte ca locașul de cult, astăzi peste drum de toate ale copilăriei mele, să se fi ivit. Bătrâni ori plecați, niciodată prea bogați să uite de noi când primeau câte ceva de la țară și niciodată prea săraci încât pâinea lor cu ulei și zahăr să nu ne ajungă tututor. Și eram.
Câteva echipe de copii care își căutau maturizarea. Într-un an de 15 iunie am venit învins acasă de la premiere. Printr-un joc al intereselor, deși aveam premiul I, nu am fost premiat. Durea cumplit și nu înțelegeam ce se întâmplă. Până am ajuns pe aleea de la bloc. Acolo vecinii mei mi-au așezat pe cap coronița pregătită pentru premiere. Și m-au îmbrățișat: „Noi știm că tu ești premiantul nostru!”
Și așa am rămas pentru ei, alături de sora mea și prietenii mei, copii lor! Săraci, dar premianți! Învățându-ne că suntem o singură familie, o singură echipă. Că ne suntem mădulare unii altora în salvarea noastră din răutatea lumii. E prima lecție despre Rusalii sau Cincizecime sau despre Pogorârea Duhului Sfânt. Prin El suntem Una! Și suntem copii Săi! Și nu ne lasă împrăștiați prin viață, ci vii, o singură creștinătate.
Copiii de atunci suntem bătrâni. Dar ne suntem unii altora, semn că ne-a cercetat Dumnezeu în Rusaliile copilăriei noastre. Ca la vremea Cincizecimii, când Cerul a făcut dar Iubirea Sa prin Duhul Sfânt! Și cartierul s-a făcut Biserică!
Printre sibieni, și nu numai, circulă multe stereotipuri legate de sași, unele cu temei, altele fără. Cert este că majoritatea concitadinilor îi văd ca pe niște oameni scumpi la vorbă, pentru care faptele sunt preferate cuvintelor. Așa sunt văzuți acum, așa poate erau văzuți și în trecut.
Lect. Univ. Dr. Daniela Stanciu-Păscărița predă la Facultatea de Științe Socio-Umane, Departamentul de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă și, prin intermediul studiului și cărții sale (care are la bază teza de doctorat) „Loisir în vremuri de pace și război. Germanii din Sibiu și Timișoara”, a dorit să arate sibienilor, și nu numai, că minoritățile germane nu se concentrau doar pe munca și timpul de zi cu zi.
Lect. Univ. Dr. Daniela Stanciu-Păscărița
Sașii, un popor solidar
În zona noastră, spune profesoara, sașii se disting în acest conglomerat multietnic. Și anume și-au prezervat o anumită identitate culturală de-a lungul secolelor. Aceștia vin în Transilvania în intervalul secolelor XII-XIII și încep să întemeieze orașe, care cu timpul se dezvoltă din ce în ce mai mult datorită mai multor aspecte. Unul dintre aceste acestea ar fi solidaritatea economică pe care o desfășoară și coeziunea de grup; faptul că se dezvoltă ca un grup paralel cu celelalte etnii, naționalități.
,,I-am lăsat pe sași să iasă din casă”
„În cartea «Loisir în vremuri de pace și război, germanii din Sibiu și Timișoara», m-am aplecat asupra așa-numitei perioade frumoase, Belle Époque, 1900-1920. La început de secol XX sașii sibieni erau industriași, aveau magazine, prăvălii, ateliere, erau bancheri, profesori, acopereau toate straturile sociale. Vorbim de o burghezie în perioada în care burghezia era foarte bine dezvoltată, atât cea mare, cât și cea mică.
Eu am vrut să scot în evidență nu ce munceau sașii, ci cum își petreceau timpul liber, așa-numitul «Loisir». Desigur «timp liber» este și atunci când dormi, mănânci, dar eu nu am vrut să intru cu cercetarea în sufrageriile sașilor, ci i-am lăsat pe aceștia să iasă din casă și să-mi arate pe unde se plimbau, unde își beau cafeaua, unde și cum dansau la baluri”, îmi mărturisește profesoara.
De pe „promenadă”, în Sub Arini
Fie că vorbim de o sărbătoare, fie că discutăm despre o zi obișnuită, cele mai frecventate zone ale orașului erau Corso (Strada Nicolae Bălcescu), promenda (care se desfășura la început de secol XX, de-a lungul zidurilor Cetății, pe Bulevardul Coposu de astăzi), Parcul Sub Arini (la care se începuse amenajarea din secolul al XIX-lea), Piața Huet, strada 9 Mai (deoarece erau foarte multe ateliere, prăvălii pe atunci, unde se vindeau haine, stofe), zona Gării (la început de secol XX se construise clădirea gării, iar mobilitatea orășenilor crește din ce în ce mai mult) și cartierul Iosefin (Bulevardul Victoriei).
„De pildă, unde se află acum Cercul Militar se găsea atunci Casa Societății, Gesellschaftshaus. Era o clădire unde se adunau nu doar sașii, ci toți locuitorii din Sibiu, prin diferitele asociații ce activau în oraș. Aici se făceau baluri, recepții, expoziții și diferite alte evenimente”, spune Daniela Stanciu-Păscărița.
Un corso duminical
Sașii, după cum îmi povestește cercetătoarea, aveau obiceiul să se plimbe la amiază după ce ieșeau de la Biserica Evanghelică pe Corso, Strada Nicolae Bălcescu de astăzi: „Un articol din ziarul «Siebenbürgisch-Deutsche Tageblatt» scria faptul că sașii ieșeau de la biserică și începeau să se plimbe pe Corso, după anumite reguli, după o anumită etichetă socială. Bărbații, spre exemplu, se opreau să bea o cafea la «Împăratul Romanilor» și «să schimbe perspective diplomatice», discutau despre politicile imperiului, iar femeile mergeau să guste o prăjitură la cofetăria «Frentz», de atunci”.
Arată-mi cum te îmbraci, ca să știu cine ești
Ieșirea în spațiul public aducea cu sine și o etalare a statutului social pe care îl aveau. Unii dintre sași se raliau modelor venite de la Paris sau din centrul european, din Viena, din Budapesta.
„Existau magazine care vindeau haine sau stofe aduse din întregul imperiu austro-ungar. La baluri, spre exemplu, era foarte important ca îmbrăcămintea să fie una prețioasă și adaptată evenimentului. Nu se preta ca o domnișoară, care voia să se mărite, să se îmbrace în haine închise la culoare, ci purta mai degrabă un roz pal, un alb sau un albastru deschis. Comparativ cu femeile măritate care se îmbrăcau mai serios, mai sobru, și mai mult cu cele văduve, care aveau veșminte în culori mai închise.
Exista un așa numit cod al culorilor care se împărțea pe statutul marital al fetelor, femeilor căsătorite, văduvelor. La bărbați codul vestimentar nu era așa de rigid, dar ca tânăr domn, neînsurat, te îmbrăcai mai altfel. Identificăm în cărți poștale vechi bărbați care se plimbă cu baston, cu pălărie pe Corso, tocmai în ideea de a fi văzuți. Totodată, îmbrăcau și portul popular săsesc, depinde de ocazie”, povestește sibianca.
„Băieții Năzdrăvani” și sașii
La început de secol XX au început să apară ziarele satirice. „Am găsit într-un ziar satiric, «Die Bösen Buben» (în traducere: «Băieții Năzdrăvani»), o poezie scrisă de un autor care satiriza pe cei care merg pe Corso, spunând că sunt foarte rigizi în comportament, prea țanțoși. Îi critică pe studenții (not. red. pe atunci și elevii erau numiți studenți) care stau la colț de stradă și fac mișto de oameni.
Le ceartă pe fetele care se țin cumva prea mândre și nu se uită în stânga și dreapta când merg pe promenade. Îi ironizează pe cei care lucrează la bancă și sunt foarte agitați, tot timpul aleargă. Îi ceartă pe avocăței care tot ce fac este să lucreze și când se plimbă pe Corso mai degrabă fug. Îi ironizează pe profesori care sunt îmbrăcați în hainele lor ponosite și se gândesc numai la carte în loc să se mai relaxeze și ei”, spune profesoara.
Cele mai frecventate cafenele și localuri
„În perioada comunistă se găsea o cofetărie, care era numită «Perla», în Piața Mare. Aceasta era amintită în presă. În parcul orășenesc, actualul Parc ASTRA, se afla o cofetărie și berărie, foarte frecventate, de asemenea. Mai era clădirea Palatului Habermann, care la început de secol XX avea un restaurant cu berărie și cafenea, un local frecventat chiar și de români, spre exemplu de cei care erau în jurul ziarului «Tribuna» și în jurul «Astrei». Așa-numiți tribuniști mergeau și serveau cafeaua acolo, o cafea neagră – un Schwarzer”, povestește sibianca.
„De multe ori se cânta muzică țigănească”
Dacă vorbim de muzică, germanii ascultau muzica lor specifică, muzică militară, piese compuse și cântate de diferite asociații muzicale, coruri de bărbați.
„Männergesangverein, Asociația Corală de Bărbați, de pildă, organiza tot felul de activități și de concerte. Deoarece sașii de multe ori sunt asociați cu existența unui puternic sentiment muzical care circulă în rândul acestora, liedurile erau celebre. Se mai asculta muzică populară, dar și valsuri, muzică cultă. Însă, în cafenele, de multe ori se cânta muzică «țigănească», lăutărie. Aceste evenimente erau anunțate în presă”, afirmă Dana Maria Stanciu-Păscărița.
Sportul, parte din viața sașilor
„Sașii făceau mult sport”, e de părere autoarea: „De pildă, existau multe asociații cu caracter sportiv, cum ar fi Asociația Patinatorilor sau a voleibaliștilor, care organizau diverse evenimente. Dar sașilor le plăceau cel mai mult plimbările pe munte. Și nu doar pe munte, ci și prin împrejurul Sibiului: Cisnădioara, Poplaca, Gușterița.
Iar Asociația Carpatină Transilvăneană a fost și cea care s-a ocupat de trasarea cărărilor montane, de construirea de refugii, de semnalizarea traseelor montane. Și Păltinișul era loc de cură. La final de XIX tot de asociația menționată a fost construită și Stațiunea Păltiniș. Totodată, la Păltiniș se organizau baluri mascate, iar drumul cu trăsura dura 5-6- ore”.
Cititul ziarului, un obicei important
Unul dintre obiceiurile sașilor era cititul ziarelor, după cum spune și profesoara: „Informația circulă tot mai mult cu trecerea vremurilor. În fiecare cafenea erau și ziare aduse din toată monarhia Austro-Ungară, era modul sașilor de a afla ce se întâmplă în imperiu și în lume. Se citeau ziare atât din Transilvania, cât și din Paris, München, Viena etc. A fost realizată o comunicare continuă până în Primul Război Mondial, și până la apariția unei cenzuri de război”.
„La sași, totul se leagă foarte mult de Biserică”
Evenimentele festive erau celebrate de regulă primăvara. „La Maifest, spre exemplu, sașii își luau cele mai bune ținute de sărbătoare. În comunitatea germanilor totul se leagă de prezența Bisericii și a școlii, în familie, educație și în sociabilitate.
Spunea Stephan Ludwig Roth (not. red., învățător, dascăl, pastor și intelectual sas, născut în Mediaș), că sașii își vor păstra identitatea lor specifică doar dacă se vor sprijini pe acești doi piloni: Biserica și Școala. Drept dovadă, în multe sate săsești întâlnim fizic prezența școlii lângă biserică. Și în Sibiu, Colegiul Național Samuel von Brukenthal se află lângă Biserica Evanghelică”, afirmă autoarea.
Balurile, o funcție maritală și nu numai
Balurile pentru sași erau foarte importante și aveau pe lângă aspectul de etichetă, de promovare a lor, și aspect de sociabilitate, de petrecere a timpului liber împreună cu alți semeni, dar și funcție maritală. „La bal se cunoșteau fete cu băieți. Era un calendar al balurilor. Începeau după Crăciun și se terminau până la Lăsatul Secului. Erau organizate de asociații, unele dintre acestea cu scop caritabil.
Cel mai cunoscut bal din oraș era organizat de ofițerii cantonați la Sibiu. Acesta era cunoscut pentru distracție, era cel mai așteptat bal al sezonului. Scopul acestora era de a aduna oamenii pentru a petrece. Unele erau și baluri costumate, iar presa descrie costumațiile sașilor ca fiind foarte diverse, de la lună și stele, la arlechin. Un bal organizat de Asociația Carpatină Transilvăneană a adus decoruri foarte fanteziste, folosind elemente prin care doreau să transpună muntele în sală”, povestește Daniela Stanciu-Păscărița.
Sașii, la fel ca românii
În 1916, când România intră în Război, în Sibiu apare o perioadă de neliniște, de instabilitate, de frică. La un moment dat, Albert Doerr, primarul de atunci, a spus că mulți sibieni (cam două treimi), indiferent de naționalitate, au plecat din oraș spre nordul județului (Mediaș, Târnăveni), la aflarea veștii că Sibiul va deveni ținta ofensivelor militare.
„Acum trăim în bună pace cu toate etniile. De la sași avem de învățat cumpătarea, în primul rând, și solidaritatea, caracterizată prin faptul că se implicau în asociații comunitare diverse și numeroase”, concluzionează autoarea.
Sursă foto: Colecția specială a Bibliotecii ASTRA, Sibiu
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
O tânără a fost legată cu o frânghie și târâtă cu mașina mai mulți metri de un bărbat gelos, acesta fiind condamnat recent.
Un bărbat din Cluj a fost condamnat definitiv la 5 ani de închisoare cu executare după ce a agresat fizic o adolescentă și a târât-o cu mașina, legată cu o frânghie.
Curtea de Apel Cluj a redus pedeapsa aplicată inițial de instanța de fond, dar a menținut decizia de condamnare fermă, considerând că fapta a fost comisă cu „intenție directă” și „periculozitate extremă”.
Potrivit hotărârii instanței, inculpatul a tras victima împotriva voinței acesteia pe o distanță de 45-50 de metri până la autoturism, „ținând-o de păr și de umeri”.
A legat-o apoi cu o frânghie în zona abdominală, a fixat frânghia în portbagajul mașinii și a demarat, târând fata pe o distanță de aproximativ 7 metri.
În motivarea deciziei, judecătorii notează că victima „a plâns, dar nu a cerut ajutor, de teamă”, iar urmele agresiunii au fost confirmate de un raport medico-legal care indică „leziuni provocate prin lovire, mușcături și compresii cu degetele și unghiile”.
Deși adolescenta a încercat ulterior să-și retragă plângerea, invocând „gelozia și dorința de răzbunare”, instanța a respins această explicație, catalogând-o drept „neplauzibilă și nesinceră”.
Mărturiile mamei și ale altor martori, coroborate cu probele medico-legale și fotografiile din dosar, au confirmat versiunea inițială a victimei.
La audieri, inculpatul a recunoscut că a legat-o cu o frânghie și că a mișcat mașina câțiva metri în timp ce aceasta era legată. Ulterior, în instanță, a negat faptele, dar judecătorii au considerat declarațiile sale „contradictorii și neverosimile”.
În final, Curtea de Apel Cluj a redus pedeapsa de la 6 la 5 ani de închisoare cu executare și a dispus interzicerea unor drepturi civile pentru o perioadă de 5 ani, precum și plata a 3.000 de lei cheltuieli judiciare.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
Un incident asemănător a avut loc vineri în nordul Germaniei, unde mai multe persoane aflate în faţa unei gelaterii unde aşteptau să cumpere îngheţată au fost lovite de un vehicul, dar în cele din urmă s-a dovedit că şoferul în vârstă a pierdut controlul autoturismului din cauza unei urgenţe medicale.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
Introducerea unei taxe universale pe toate plățile din România este propunerea de la Cotroceni a mediului de afaceri din țară.
Măsura ar putea aduce la buget aproximativ 50 de miliarde de lei anual, iar propunerea a fost înaintată în cadrul consultărilor de la Cotroceni privind echilibrarea bugetului.
Sistemul ar transforma băncile comerciale și procesatorii de plăți în agenți de încasare, care ar reține automat taxa la procesarea fiecărei tranzacții, în mod similar cu actualele comisioane bancare.
Ținta implementării este anul 2026, iar proiecțiile se bazează pe datele recente ale BNR: în 2023, volumul tranzacțiilor prin sistemul ReGIS a depășit 25.000 de miliarde de lei (echivalentul a 5.000 de miliarde de euro).
La aceste sume se adaugă plățile de retail, precum cele cu cardul (peste 483 de miliarde de lei în 2022) și alte instrumente de plată electronică.
UPDATE: „În cursul zilei de ieri, persoana a revenit la domiciliu.
Din primele verificări efectuate nu au rezultat indicii că acesta ar fi fost victima vreunei infracțiuni”, a transmis IPJ Sibiu.
ȘTIRE INIȚIALĂ: Poliţiştii sibieni caută o minoră în vârstă de 14 ani, care a plecat de acasă, din Arpașu de Sus, fără a se mai întoarce.
Sâmbătă după amiaza, în jurul orei 17.30, polițiștii sibieni au fost sesizați de către o femeie despre faptul că, vineri, în jurul orei 17, fiica sa, LĂUTARU IULIA – RALUCA, în vârstă de 14 ani , a plecat într-o direcție necunoscută, fără a mai reveni la domiciliu, în Arpașu de Sus.
Semnalmente: înălțime 160 cm, greutate 65 de kg, păr lung brunet, ochi căprui.
Nu se cunosc articole vestimentare pe care minora le-ar fi purtat la momentul plecării și nici eventuale semne particulare.
Dacă puteți oferi informaţii despre această minoră, sunteți rugați să contactați cea mai apropiată unitate de poliţie sau să apelați gratuit numărul unic pentru situații de urgenţă 112.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
Andrew Tate a fost surprins circulând cu aproape 200 de kilometri/oră, sâmbătă, pe Valea Oltului, în localitatea Bujoreni.
Acesta conducea cu 146 km/h peste limita legală într-o localitate din Vâlcea.
Andrew Tate a fost surprins de polițiștii rutieri sâmbătă, circulând cu 196 km/h într-o zonă cu limită de 50 km/h, pe Drumul Național 7, în localitatea Bujoreni, județul Vâlcea.
Andrew Tate, cu domiciliul declarat în municipiul Brașov, a fost sancționat cu o amendă de 1.822 de lei. De asemenea, autoritățile i-au reținut permisul de conducere pentru o perioadă de 120 de zile.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
Astfel, în Banat, Crişana, Maramureş, Transilvania, Oltenia, sudul Munteniei şi în jumătatea de nord a Moldovei se vor înregistra temperaturi deosebit de ridicate pentru această dată şi va fi disconfort termic.
Armata Română cumpără o flotă de vehicule tactice ușoare Enok AB 4×4, de fabricație germană, echipate cu sistemul de rachete antitanc Spike.
Livrările vor avea loc până la sfârșitul anului viitor.
Anunțul a fost făcut de producătorul german ACS (Armored Car Systems), care a participat la forumul destinat Forțelor pentru Operații Speciale, organizat zilele trecute la Târgu Mureș.
Site-ul de specialitate Army Recognition explică faptul că vehiculele se bazează pe șasiul Mercedes-Benz G-Class, iar varianta aeropurtată este optimizată pentru a fi transportate cu aeronave Hercules C-130 sau C-27J Spartan, din dotarea Armatei Române, scrie Biziday.
Sistemul de rachete Spike, de producție israeliană și furnizat de EuroSpike, are o rază de acțiune la sol de circa 5,5 kilometri.
Acesta permite operatorului să ajusteze ținta în timpul zborului sau chiar să abandoneze misiunea, în cazurile extreme.
“Vehiculele noastre reprezintă o componentă importantă a sistemelor mobile de apărare antitanc. Considerăm că acest concept este foarte potrivit și pentru armata germană.
Raed Arafat, șeful DSU, a intervenit personal vineri seara pentru a-i acorda primul ajutor unei femei care s-a simțit rău în apropierea intrării în Salina Praid.
Femeii i s-a făcut rău chiar în apropiere de locul în care Raed Arafat avea o ședință alături de experții sosiți la fața locului, pentru a analiza situația salinei.
Femeia, de aproximativ 60 de ani, a căzut pe stradă și a intrat în stop cardio-respirator.
Raed Arafat a intervenit și a resuscitat-o timp de aproape 10 minute. Șeful DSU a mai fost ajutat de o femeie care știa să acorde asistență medicală și de o doctoriță în afara programului.
Ulterior, femeia a fost preluată de un elicopter SMURD și se află acum în afara oricărui pericol.
SURSĂ FOTO: Digi 24
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
UPDATE: Traficul rutier a fost reluat pe ambele sensuri.
ȘTIRE INIȚIALĂ: Circulația este îngreunată pe Valea Oltului, vineri seara, din cauza unui TIR care blochează semnul Râmnicu Vâlcea-Sibiu.
„Centrul Infotrafic din Inspectoratul General al Poliției Române informează că pe DN 7, la kilometrul 235, în zona localității Râul Vadului, județul Vâlcea, un TIR a rămas în pană, blocând sensul de mers Râmnicu Vâlcea – Sibiu.
Circulația rutieră se desfășoară pe un singur fir, alternativ, prin dirijarea polițiștilor, valorile de trafic fiind foarte ridicate în ambele direcții.
Se estimează reluarea normală a circulației după ora 22:00″, a transmis Centrul Infotrafic.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
