Băieţii poartă albastru, rozul este pentru fete!

Stereotipurile de gen se for­mează datorită modului în care se socializează de mici fetele, respectiv băieţii, datorită modelelor pe care le oferă basmele, manualele şcolare, reclamele şi filmele, dar şi exemplele din familie şi societate. Chiar dacă pot părea inofensive, stereotipurile ne răpesc de multe ori libertatea de auto-determinare, deoarece le confundăm adesea cu glasul nostru intern, ele ajung să ia decizii în locul nostru „Nu pot să mă dedic carierei, eu sunt femeie şi menirea mea este să devin soţie şi mamă”, sau „Sunt bărbat, n-am ce căuta la bucătărie, aceasta este treaba femeii”. Mai mult, ele sunt solul fertil pe care se dezvoltă în societate şansele inegale şi sărăcia realităţii crude precum: feminizarea sărăciei (femeile ajung să lucreze în domenii şi slujbe de responsabilitate inferioară şi mai prost plătite, ca să aibă mai mult timp pentru familie, dar adesea ajung să-şi crească singure copiii din salarii mici) şi violenţa asupra femeii, un fenomen atât de răspândit şi tolerat în societate tocmai pentru că stereotipurile creionează femeii o imagine de fiinţă secundară. Limbajul este o sursă a transmiterii stereotipurilor de gen şi a discriminării. Părinţii ar trebui să ofere modele de comportament nestereotipice şi să întărească atât comportamentele de gen specifice, cât şi pe cele de gen nespecifice. Copiii trebuie să ştie că joaca cu păpuşile sau cu maşinile nu îi face mai băieţi sau mai fete decât sunt deja. Este doar o chestiune de alegere, nimic mai mult sau mai complicat. Asociaţia A.L.E.G. Psiholog Gáll Enikõ