Măcrişul iepurelui (Oxalis Acetosella)

Ecologie şi răspândire: planta poate fi întâlnită prin păduri de fag, molid şi păduri amestecate. Organul vegetal recoltat: frunzele. Denumiri populare: măcriş cu trifoi, măcriş de pădure, măcriş iepuresc, măcriş păsăresc, măcriş trifoios, măcrişor, măcrişul caprei de pădure, pita cucului, trifoi acru, trifoi iepuresc. Efectele terapeutice ale plantei: reconfortant, stimulent al digestiei; avitaminoză, scorbutul; astenia de primăvară, inapetenţa; intoxicaţiile cu arsenic sau mercur; cancerul şi scleroza în plăci; bolile hepatice cronice; febra; inflamaţia gurii şi gingiilor; cancerul de piele. Descriere: Măcrişul este deseori confundat cu trifoiul, numai că are frunzele mai mici şi un gust acrişor foarte plăcut. Frunzele sale sunt moi, fine şi uşor de digerat. Salata de măcriş consumată înainte de masă are darul de a accelera digestia, de a stimula secreţia de salivă şi de sucuri gastrice. Se face o cură cu salată vreme de o săptămână. Precauţii, contraindicaţii şi alte comentarii În doze mai mari de 100 g pe zi produce lipsa de calciu, ameţeală, leziuni renale. Daniela CONSTANTINESCU Clubul de Turism Montan „Amicii Munţilor”