De pe băncile Școlii Gimnaziale „Regele Ferdinand” direct în bazinul Aria. Un program integrat, susținut de autoritățile locale, Inspectoratul Școlar Județean, Aria și Tursib, le oferă elevilor sibieni șansa de a-și învinge temerile și de a descoperi beneficiile înotului, totul sub o supraveghere strictă care oferă părinților o liniște totală.
Gălăgie veselă, ecou de stropi de apă și zeci de zâmbete largi. Marginea bazinului de la Centrul Aria din Sibiu pulsează de o energie molipsitoare. Astăzi este o zi specială pentru aproximativ 50 de copii de clasa a doua de la Școala Gimnazială „Regele Ferdinand”. Au în jur de 8 ani, ochi mari plini de curiozitate și, pentru o oră, au schimbat adidașii și sala de sport cu costumele de baie și ochelarii de înot.
Totul face parte dintr-un program de amploare, un exemplu de bune practici inițiat de Inspectoratul Școlar Județean Sibiu, cu sprijinul puternic al Primăriei Municipiului Sibiu, al complexului Aria și al companiei de transport Tursib.
Publicitate
Mecanismul este uns ca un ceasornic și oferă un răspuns ferm celei mai mari griji a părinților: siguranța. Copiii sunt preluați direct de la școală cu un mijloc de transport Tursib dedicat exclusiv lor, sunt aduși la bazin, supravegheați în permanență, iar la final se întorc la școală în aceleași condiții de maximă siguranță.
În mijlocul acestei atmosfere dinamice am stat de vorbă cu Camelia Canciu, profesoară de educație fizică și sport la Școala „Regele Ferdinand”, care ne-a explicat cum se vede acest proiect prin ochii dascălului de la firul ierbii (sau, în acest caz, de pe marginea bazinului).
Interviu cu prof. Camelia Canciu – Școala „Regele Ferdinand” Sibiu
Cât de des veniți la Aria cu copiii și cum este structurată această activitate pe parcursul anului?
Prof. Camelia: O dată pe lună, de obicei, facem această activitate, împreună cu copiii și cu alți doi colegi profesori însoțitori. Anul școlar este împărțit în 5 module, iar activitatea se desfășoară o dată pe lună, în fiecare lună de regulă, la începutul sau la sfârșitul lunii. Nu încercăm deloc să sărim peste această activitate, cu atât mai mult cu cât știm că lor le place foarte mult și le este drag să vină să înoate, să se dezvolte și prin altă modalitate, nu doar prin exercițiile specifice pe care le fac la școală. Profităm de fiecare oportunitate!
Care este reacția copiilor când le dați vestea: „Săptămâna viitoare mergem la bazin”?
Sunt foarte fericiți! Sunt foarte, foarte entuziasmați de această activitate.
Totuși, gestionați un grup mare, de aproximativ 50 de elevi mici. Cum reușiți să îi faceți să fie atenți și ascultători într-un mediu atât de tentant cum e apa?
Copiii în general sunt destul de atenți și ascultători, pentru că noi avem puțin antrenament și de la școală, dar mai ales și părinții contribuie foarte mult în educația lor, ca ei să fie destul de liniștiți, ascultători și respectoși – și la școală, și acasă, și altundeva, în alte activități extrașcolare în care mergem cu ei.
Siguranța este prioritatea numărul unu pentru orice părinte. Care este prima și cea mai importantă regulă pe care le-o explicați când ajungeți aici?
Să fie cuminți, să fie foarte ascultători și să nu iasă din cuvântul instructorilor de înot. Acești instructori sunt de aici, de la bazin, au legătură cu Aria, iar noi colaborăm foarte bine cu ei. Încercăm mereu să ținem legătura, mai ales în timpul cursurilor, astfel încât activitatea să se desfășoare corespunzător, în termen și în condiții normale.
Există și copii care au temeri legate de apă sau care refuză să intre? Cum gestionați aceste situații la clasele primare?
Da, sunt, dar nu foarte mulți. Avem, să zic așa, numărați pe degetele de la o mână din fiecare clasă copii care nu doresc să participe. Sincer, am încercat să discutăm și cu părinții – nu știm dacă neapărat din cauza temerilor de apă sau poate din cauza lipsei de susținere sau încurajare din partea părinților.
Noi am început de la bun început să discutăm cu ei, înainte să ajungem aici la bazin. Am încercat să vedem dacă sunt copii care au temeri de apă sau altfel de temeri când ies din mediul școlii. Le-am explicat că nu au de ce să-și facă griji: noi suntem în permanență lângă ei, instructorii sunt în permanență lângă ei și au grijă ca totul să fie în regulă.
„Acomodarea cu apa încă de mic este foarte importantă pentru dezvoltare și pentru a învinge temerile. Când copiii încearcă să practice sporturi mai neobișnuite de mici – cum ar fi înotul, schiul, snowboardul – ei își înving teama de aceste sporturi pe care unii încă le mai numesc extreme.”
Dacă facem abstracție de prezența apei, care este diferența majoră între o oră de sport în sală și una la bazin?
Ora de educație fizică în școală este la fel de dinamică și distractivă pentru ei. Noi, profesorii, în general încercăm să facem acest lucru, să nu-i plictisim, să nu facem aceleași jocuri pe o perioadă foarte lungă. Dar diferența este, evident, de mediu. În momentul în care au contactul cu apa, educația fizică și sportul se simt altfel. Trăirile sunt diferite, într-adevăr.
Înotul este un sport extrem de complex. Se vede vreo schimbare și în sala de sport sau la celelalte ore după aceste ieșiri?
Da, cu siguranță. Fiecare sport contribuie la dezvoltarea lor din toate punctele de vedere: atât colegial, cât și din punctul de vedere al relației profesori-copii și al dinamicii pe care o au între ei, ca parteneri de joacă și colegi în general.
Acest proiect este dedicat doar celor mici sau acoperă o plajă mai largă?
Proiectul se desfășoară în general de la clasele a doua până la clasele a opta. Anul acesta eu m-am ocupat doar de clasa a doua, dar în anii trecuți am venit și cu clasa a șaptea, a șasea, a opta, deci nu contează, mergem și la gimnaziu.
O curiozitate: cine stropește mai mult în apă? Cei de a doua sau cei de a opta?
(Râde) Depinde de context! Dacă se joacă și vor să fie puțin mai interactivă ora, clar cei de a opta sunt mai năzdrăvani. Dar, în general, cei de clasa a doua, când se bucură și încă sunt în fază de învățare, mai stropesc, să zic așa, mai tare.
Pe ce puneți accentul în acest program: pe tehnică și exerciții stricte sau pe distracție?
În primul rând, ideea a fost să se distreze, astfel încât să atragem cât mai mulți copii la bazin. Evident, dacă ei sunt foarte încântați, merg și povestesc prietenilor, iar cea mai bună carte de vizită este răspunsul lor, recenzia lor. Deci am început prin a se distra ei și a le plăcea, iar apoi să-și dezvolte și să-și însușească tehnicile de înot mult mai bine.
O ultimă întrebare, una „logistică”: care este cel mai des uitat obiect din ghiozdan când veniți la bazin?
Camelia – profesor sport Sibiu Regele Ferdinand
Casca de înot! (zâmbește)
Un model de urmat și pentru alte școli
Raportajul de pe marginea bazinului Aria demonstrează că atunci când instituțiile locale își unesc forțele – școală, inspectorat, primărie și companii de transport – rezultatele aduc un beneficiu real comunității. Copiii din Sibiu nu doar că învață să înoate și își dezvoltă armonios corpul, dar deprind abilități sociale esențiale, își înving fricile și devin mai disciplinați.
Pentru părinți, faptul că traseul școală-bazin-școală este complet securizat și monitorizat transformă acest program dintr-o potențială sursă de stres într-o oportunitate extraordinară. Iar entuziasmul celor mici rămâne, fără îndoială, cea mai bună confirmare a succesului acestui proiect sibian.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
