Dialog Sibiu 100%: Alternative la învățământul de stat

Multele probleme cu care se confruntă învățământul de stat românesc, de la materii stufose, necentrate pe nevoile copiilor și fără legătură cu viața de zi cu zi, până la lipsa de motivare și a personalului și condițiile de multe ori improprii, au determinat, în ultimii ani, tot mai mulți părinți să caute alternative la învățământul de stat.
Sibienii nu fac excepție, iar asta a dus de dezvoltarea unor sisteme care să răspundă nevoii de educație modernă a copiilor.
Sibiu 100% a chemat la dialog reprezentanți ai mai multor școli private, dar și părinții unor copii care învață în acestea pentru a vedea ce i-a motivat să aleagă un anumit tip de învățământ. Am pus la masa discuțiilor, însă, și părinți care au ales să-și educe copiii acasă, dar și părinți care, deși au ales școlile de stat, au mers pe principiul „omul sfințește locul” căutând cei mai buni dascăli sibieni în orice domeniu.
Au participat la discuții reprezentanți ai Școlii Finlandeze din Sibiu – unitate organizată pe sistem filnandez de învățământ, dar care respectă programa școlară românească, reprezentanți ai Școlii Charlotte Dietrich din Sibiu – unitate de învățământ cu predare în limba germană organizată după programa de învățământ din Germania, reprezentanți ai Școlii Varlaam – care urmăresc programa românească, dar cu inteligențe multiple, emoțională și spirituală, un părinte care face homeschooling cu copiii săi și un părinte care a ales sistem de învățământ de stat cu predare în limba germană.

Discuția a fost deschisă de Tiberiu Costăchescu, profesor cu multă experiență, fiu, nepot și strănepot de dascăli, care a punctat câteva dintre avantajele și dezavantajele învățământului de stat.
„A-l învăța pe cel de lângă tine nu poate decât să implice partea pozitivă a lucrurilor, indiferent cum se produce acest proces”, a spus Tiberiu Costăchescu.
Potrivit acestuia, școala românească a avut dascăli și copii de excepție care au generat progres.
„În sistemul totalitar al comunismului, școala a fost un factor de referință. Din păcate, dascălii nu erau foarte bine remunerați, dar erau cât de cât stimați. Astăzi, lucrurile nu mai pot fi privite astfel. A dispărut și stima, a dispărut și bruma de remunerație și, de foarte multe ori, a dispărut interesul. Prin urmare, oamenii caută forme noi, poate bune, nu știm încă pentru că sunt toate la început”, a punctat Tiberiu Costăchescu.
Acesta le-a împărtățit participanților experiența universităților de stat particulare care „au păcătuit”.
„Facultățile particulare, deși au avut o serie întreagă de profesori care s-au străduit, au păcătuit prin faptul că foarte mulți predau în multe locuri în același timp, prin urmare, uneori lipseau, alteori le dădeau studenților ceva de citit. În altă ordine de idei, s-a considerat că, dacă se plătește o taxă, este suficient să-i dai și examenul și licența pentru că a contribuit cu ceva. Nu în ultimul rând, a apărut delăsarea. Sunt unii care ar fi putut să predea, dar au pierdut atașamentul față de aproape, față de copil, față de ceea ce înseamnă, de fapt, profesia de dascăl”, a mai spus Tiberiu Costăchescu.
Profesorul a explicat și faptul că una dintre probleme este lipsa de dialog între decidenții din Ministerul Educației, cei din Parlament, dascăli și părinți.
Școala Primară Româno-Finlandeză Sibiu – combinația perfectă între teorie și practică

Elena Lotrean a povestit că, în ceea ce o privește, nevoia de a căuta alternative a venit în momentul în care, părinte fiind, s-a gândit ce să facă pentru educația fiicei sale.
A studiat mai multe sisteme de învățământ, a cochetat cu ideea de a face homeschooling, iar la un moment dat a considerat, împreună cu câțiva prieteni, părinți la rândul lor, că sistemul de învățământ din Finlanda răspunde cel mai bine cerințelor pe care le are.
„Am ales două lucruri foarte importante – unul este setul de valori. Ce valori dorim să transmitem copiilor noștri: ce înseamnă munca, ce înseamnă contribuția, ce înseamnă educația spirituală, ce înseamnă comunitatea, ce înseamnă partea de cunoștințe. Al doilea punct foarte important a fost flexibilitatea, având în vedere că singura constantă este schimbarea. Toate studiile care s-au făcut arată că, între 60 și 80 la sută dintre copiii care învață acum, vor avea o meserie care nu s-a inventat încă. Atunci pentru ce-i pregătim? Vrem să-i pregătim să fie flexibili, adaptabili și să poată gestiona schimbarea”, a spus Elena Lotrean.
Ea a explicat că balanța a înclinat foarte mult spre Școala Finlandeză, întrucât sistemul este „aplicat, experimental și are combinația cea mai bună între structură și libertate”.
„Apoi, ei au reușit să ducă media foarte sus, diferența dintre cea mai bună medie și cea mai slabă este foarte mică, ei nu au vârfurile cu care ne lăudăm noi. O altă caracteristică ce ne-a plăcut a fost educație pe toate palierele, este o relație strânsă cu familia, cu învățătorii de la clasă. Ne uităm la mai mult decât la a transmite niște informații, la a educa, pe cât posibil, pe toate palierele” a mai spus Elena Lotrean.

Aura Pătru a expus în cadrul dezbaterii care au fost motivele care au determinat-o să aleagă acest tip de învățământ pentru fiica sa.
„Nu pot să generalizez că tot ce se întâmplă în sistemul de stat este greșit, la fel cum nu tot ce se întâmplă în sistemul privat este roz și frumos. Decizia a pornit de la propriile păreri despre cum ar trebui să crești un copil și despre nevoile lui în această etapă a dezvoltării. La primul contact cu sistemul de învățământ, copiii trebuie să fie atrași. Își petrec aproape jumătate de zi într-o instituție. Am căutat pasiunea și răbdarea de a lucra cu copiii. Am un copil fericit, văd că nu trebuie să-i spun eu să stea cu o carte în mână pentru că la şcoală îi fac să înțeleagă avantajele de a citi versus a sta pe calculator sau pe tabletă”, a explicat Aura Pătru.
În plus, aceasta a povestit ca fiica sa iubește să meargă la școală și nu se teme să-și spună punctul de vedere, chiar dacă este diferit de al profesorului.
„Urmărim și procesul de învățare, dar sunt multumită că se lucrează cu un număr limitat de copii. Am apreciat că elevii sunt încurajați să-și spună părerea, chiar dacă e diferită de a celorlalți, nu au teamă de învățător. Asta am urmărit, un sistem care să-i facă să înțeleagă motivele intrinseci, nu cele de a evita o pedeapsă sau o notă mică, nici măcar de a câștiga o recompensă”, a mai spus Aura Pătru.
Școala Charlotte Dietrich – locul unde distanța între copil și dascăl nu există

 
Rafael Mahl a explicat faptul că recomandă tuturor părinților care aleg un sistem de învățământ pentru copiii lor să fie atenți la persoana care petrece foarte mult alături de copii și care le transmite cunoștințele și valorile.
„Și noi avem colective mici și punem accent foarte mare pe competențele sociale și transmiterea valorilor, inclusiv creștine, care trebuie transmise de profesor. Suntem adepții respectului reciproc, ceea ce este un lucru important, lucrăm în echipă, nu există competiție. Credem că copiii pregătiți să lucreze și să obțină rezultate cu o echipă, vor fi pregătiți pentru viitor”, a explicat directorul Școlii Charlotte Dietrich.
Acesta a precizat că nu este intenția școlii să pregătească neapărat copiii pentru a pleca în străinătate, alegerea fiind a lor.
„Intenția noastră nu este de a pregăti aici muncitori buni pentru piața germană. Fiecare elev, la final, va decide singur unde dorește să se ducă”, a mai spus Rafael Mahl.
Acesta a explicat că intenționează să înscrie școala în Registrul Național al Școlilor cu predare după o curriculă străină, dar demersurile nu sunt finalizate.
„Statul român nu ne împiedică, dar nici nu ne încurajează. Scopul nostru este să ajungem până la Bacalaureat și să oferim un Bacalaureat internațional”, a mai spus Rafael Mahl.

Radu Munteanu povestește că i-a fost suficientă o propoziție spusă de Rafael pentru a-și da seama că fiica sa trebuie să meargă la Școala Charlotte Dietrich.
„Am început clasa zero la Școala 4, ducându-ne la o anumită învățătoare cu referințe foarte bune, dar a intrat în concediu de îngrijire a copilului. Am aflat despre Charlotte și mi-a fost suficientă o propoziție pe care Rafael a spus-o, respectiv că el nu înțelege de ce într-o școală elevii intră prin spate și profesorii prin față. Am decis că trebuie să facem tot posibilul să ajungem la această școală. Mă regăsesc la această școală. Directorul stă cu copiii în genunchi și se joacă, iese afară, aleargă cu ei. Profesorii îi determină pe copii să învețe, jucându-se cu ei. Nu există distanță între profesor și copii”, povestește Radu Munteanu.
Învățământ de stat – omul sfințește locul

Smaranda Bălan a explicat, în cadrul dezbaterii, motivele pentru care a ales, totuși, învățământ de stat pentu copiii ei. Predictibilitatea este ceea ce a atras-o și, pentru a avea parte de ce este mai bun, a căutat dascălii potriviți.
„Am plecat ca principal criteriu de căutare cadrul didactic – cel care poate transmite copilului harul și valorile la care ne raportăm noi. Cadrul didactic sună a limbă de lemn: mentorul, învățătorul, persoana care petrece poate mai mult timp cu copilul decât petrecem noi. Așa am căutat
învățământ de stat în limba germană pentru că mi-a plăcut foarte mult învățătoarea și nu a fost o dezamăgire. Am trăit un fel de struțo-cămilă, un upgrade pe care învățătoarea l-a făcut sistemului de stat, astfel încât nu am simțit că suntem într-o școală de stat, decât că sunt mulți copii și clasa mică”, a explicat Samaranda Bălan.
Ea spune că ambii copii merg cu drag la școală și se regăsesc în echipele pe care le formează cu colegii și învățătoarele. Înainte de a decide unde vor studia copiii ei a evaluat toate ofertele de pe piață.
„Am luat în calcul la momentul respectiv și Școala Finlandeză și Charlotte Dietrich. Cea Finlandeză nu a întrunit criteriul de limbă germană pe care-l așteptam și mi s-a părut la momentul respectiv că se suprapune mai mult peste o nevoie de marketing a părinților decât pe un sistem concret educațional. Am considerat asta, poate, și pentru că mi s-a părut foarte greu să vorbim despre libertatea copilului și asertivitate transmise de niște oameni formați tot în sistemul românesc de învățământ. Aici a fost ceva ce pe mine nu m-a convins. Charlotte Dietrich – nu am înțeles exact cum programa de acolo se va putea suprapune peste ce se va întâmpla la liceu și până unde se va merge. Și acesta este un minus. Am văzut-o la modul experimental, nu știu când vor veni acreditările, pentru că a transfera în clasa a V-a, a VI-a, a VII-a un copil din sistemul privat în sistemul de stat este sinucidere educațională”, a spus Smaranda Bălan.
Școala Varlaam – inteligență emoțională, collaborative learning și mentorat

Adrian Timofte este profesor de istorie la Școala Varlaam, de cinci ani. În cadrul dezbaterii Sibiu 100% a avut o intervenție live, via Skype, în care a povestit câteva dintre elementele folosite în predare.
Școala Varlaam este o școală particulară cu 350 de elevi – de la grădiniță, până la clasa a VIII-a – întemeiată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei, printr-o fundație, după curriculum românesc. Este o școală independentă, nu este o școală confesională.
„Folosim câteva elemente care și-au dovedit eficiența. Punem accent pe inteligența emoțională și cea spirituală. Avem o interpretare proprie a teoriei inteligențelor multiple. O altă direcție pe care o dezvoltăm intens este un sistem de collaborative learning, mai ales pentru grădiniță și la ciclul primar, cu elevi care stau permanent în echipe, lucrează colaborând. Pentru clasele mai mari avem o direcție de folosire a tehnologiei. La liceu pregătim un sistem de Google communication, cu lecții plasate pe Google Classroom, cu elevi care au Chrombook-uri personale pe care le folosesc pentru a lua notițe și a avea materiale pentru ore”, a explicat Adrian Timofte.
Odată ce elevii care sunt acum în clasa a VIII-a vor termina ciclul ginmazial, școala va dezvolta și secțiunea de liceu.
„O altă direcție este mentoratul, pe care-l vom dezvolta într-o formă radicală la liceu. Fiecare elev va avea un mentor. Activitatea de mentorat va presupune un fel de negociere între elev, părinte și profesor, pentru stabilirea și respectarea unui curriculum individualizat. Fiecare elev va avea alte obiective, iar profesorul mentor îl va supraveghea pentru a atinge acele obiective”, mai spune Adrian Timofte.
Acesta a precizat că elevilor de clasele a VI-a, a VIII-a li se aplică teste de orientare profesională pentru a se identifica talentele și înclinațiile pe care le au pentru a fi dezvoltate la liceu.
Homeschooling – un sistem aflat la început ce câștigă teren în România

Ionuț Gurgu a ales să educe acasă copiii, atât dintr-o convingere personală, cât și din lipsa unor soluții educaționale adecvate. A ales să trăiască cu familia la țară.
„Nu a fost persoana care să sfințească locul, iar locul era trist”, spune el.
Ionuț Gurgu explică însă că, și dacă ar fi stat la oraș, nu crede că ar fi fost cea mai fericită soluţie pentru familia lui sistemul de stat în care copiii stau cinci-șase ore la școală, după care au nevoie de meditatori.
„Am zis că este de preferat, dacă noi nu reușim să acoperim toate materiile, să apelăm direct la mediatori și atunci măcar copilul are mai mult spațiu să respire. Aceasta a fost o concluzie a noastră. Hotărârea vine și dintr-o criză a sistemului educațional românesc”, a mai spus Ionuț Gurgu.
El menționează faptul că, deși în România homeschooling este nou, conceptul de educație acasă este unul foarte vechi, iar până la venirea comuniştilor a funcţionat şi în România. Dintre cele mai cunoscute personalităţi ale perioadei interbelice educate acasă ar fi de pomenit Mircea Vulcănescu sau Dinu Lipati.
„Ce încercăm noi să transmitem mai departe sunt valorile creștine, o relație de familie care să dea o coeziune mai mare decât s-ar întâmpla dacă ar merge într-un sistem public de învățământ. Încercăm să vedem în ce direcție merg copiii, cum i-am putea ajuta în zona spre care ei ar tinde, oferindu-le cât mai multe variante din care ei să aleagă. Petrecând foarte mult timp cu noi, ne putem da seama care le sunt punctele slabe sau punctele tari și în ce direcții ar putea ei excela”, mai spune Ionuț Gurgu.
Întrebat cum rezolvă problema nevoii de socializare a copiilor, Ionuț Gurgu a precizat că cei cinci copii ai săi merg în colectivitate la diferite cursuri, nu sunt rupți de societate, participă la diverse sporturi, merg la cluburi de logică, de pictură, interacționează și cu alți copii, chiar și din alte țări.
„În America, s-a putut face comparație între copiii educați acasă și cei educați în sistemul public, ajungând la concluzia că cei educați acasă erau peste media celor educați în sistemul public de învățământ. În România, este o totală imprevizibilitate a sistemului care se schimbă de la un ministru la altul, se schimbă și metodele de implementare, nu sunt investiți bani pentru a fi remunerați profesorii. Acest lucru îi determină pe profesorii buni să plece din sistem, iar universitatea românească nu este nici măcar în primele 700 din lume. Este foarte îngrijorător. Probabil că în acest sens, cel mai vizibil semn al crizei sistemului public de educaţie este Bacalaureatul”, mai spune Ionuț Gurgu.
Acesta recunoaște că homeschooling-ul nu este pentru oricine, iar sistemul are destul de multe lacune, însă consideră că acestea pot fi îndepărtate, iar pe termen lung beneficiile pentru copii pot fi multiple.