Evanghelia Duminicii acesteia pare un editorial din zilele noastre. Ajuns în ținutul gherasenilor (ori gherghesenilor), Domnul Hristos întâlnește un om îndrăcit. Azi refuzăm să credem în fenomen, de aceea el se manifestă fără scrupule. Îi dăm nume de boală, neputință ori delict, mângâind creștetul cucuiat de coarne. Și ne credem deștepți tare. Hristos dovedește adevărata înțelepciune, înfruntându-l. Descoperă numele său, Legiune, pentru a ne dovedi în veacuri, neputința diavolului. Numele desemnează o mulțime ca și o urâțenie nesfârșită. De aici numele de lighioană, în limba română. Demonii cer clemență cu aceeași sinceritate mereu, ca să scape. Atât că scăparea lor este adâncul lacului, făcând pagubă în porcii comunității. Știa că, dacă lovește în punga oamenilor, eliberatorul de suflete nu mai este bine primit. Iuda va afla pe proprie piele ce înseamnă alianța cu minciuna și trădarea pe seama banilor. Atât că oamenii s-au spăimântat de puterea lui Hristos și i-au cerut să plece din ținutul lor. În urmă, stând jos și îmbrăcat, desdrăcitul este lăsat ca apostol în regiune.
De o săptămână, de când cu pelerinajul la Sfânta Paraschiva, tot aud legiuni de jurnaliști dându-și cu părerea asupra fenomenului. Fie. Două glasuri au fost distincte. A unui preot ce și-a dat demisia din preoție, declarându-se ateu, și a unei celebre chitariste care, după ce a compus câteva cântece de stradă pentru momentele politice ale Țării, au fost intervievați cu privire la cele ce se întâmplă acolo. Zodia toleranței a lovit din nou, cu aceeași forță, în oamenii care cred și mărturisesc. Mult mai de preț este României necredința mărturisită, e mai în trend, mai cool. Ne plac legiunile de necredincioși mai mult decât mulțimile de credincioși, așa cum ne plac mai mult reformele politice cu orice preț decât politica în sine, copierea sistemică mai mult decât învățarea din greșelile propri. Cumințenia oamenilor, mulți, foarte mulți, disperanți de mulți la cât s-a investit în smintirea lor pe seama Bisericii, este încă una din minunile Sfintei Paraschiva. Stând jos îmbrăcat și întreg la minte, la picioarele lui Hristos, creștinul nu piere din valul de ură. Poartă cu sine o înveșmântare ce nu se ia de la el, aceea a Învierii. Ținutul în care gherghesenii nu au putere!
