Despre sfinţi şi muritori

Canonizarea fostului mitropolit al Ardealului, Andrei ªaguna, a cuprins ca un vârtej lumea creştin-ortodoxă de la Sibiu şi nu numai. Ceea ce trebuia să fie un eveniment profund pios şi religios s-a transformat în cel mai mare bâlci monden al anului, datorită, evident, aportului politicienilor. Descălecatul lui Băsescu la Sibiu şi discursul său în biserică a inflamat toţi comentatorii din Bucureşti, fie ei jurnalişti, politicieni sau oameni buni la toate. Fotografia colegului nostru, fotoreporterul Sebastian Marcovici a pus şi mai mult jar pe foc. Suprinderea lui Băsescu hohotind de râs pe scările catedralei imediat după slujba de canonizare, între 40 de preoţi, a dus cu gândul pe mulţi la ce ,,figură” de preşedinte avem. Alţii chiar s-au hazardat să îl compare cu diavolul, datorită maleficului inspirat de poză. Tot bâlciul în care a căzut această canonizare m-a făcut să înţeleg, încă odată, cât de multă depravare există la noi în ţară de la cel mai înalt nivel, până la cel mai evlavios. De exemplu nu am putut să pricep cum oameni care ţin meru post şi sunt slujbaşii Domnului, au burţile aşa de mari. Oare suferă toţi de vreo boală? Sau postul este doar pentru enoriaşi pe principiul ,,nu fă ca popa, fă ce zice popa”? Nu am înţeles nevoia de fast şi lux în vestimentaţia preoţilor şi în aceste ceremonii. Cum nu înţeleg cum a ajuns Andrei ªaguna sfânt?! La catolici ştiu că au reguli stricte privind canonizarea, după ce se demonstrează apariţia câtorva miracole. La noi, contează doar realizările din timpul vieţii. Păi aşa ştiu mii de oameni care ar trebui mai degrabă făcuţi sfinţi, decât ªaguna. Sau pentru că a avut şi funcţie mare, reprezintă un avantaj. Parcă nu bate cu povestea biblică susţinută de Isus… Dar cine sunt eu să judec pe prea marii bisericii ortodoxe! Totuşi am remarcat la slujba de canonizare, în primele rânduri, câţiva lideri locali evanghelici… Oare ei de ce erau acolo? Din motive diplomatice veţi spune, eu cred că şi pentru a bifa la electorat, că doar vine anul alegerilor şi orice prezenţă în public contează. Cum de altfel acesta este motivul bruscului interes pentru cele sfinte al lui Băsescu, Ponta şi altor lideri sosiţi la Sibiu. În tot vacarmul post-canonizare au uitat cu toţii că în biserică la slujbă au fost doar preoţi, politicieni şi oameni de pază. Prostimea a stat afară atent supraveghiată de atâtea forţe de ordine de parcă te simţeai într-un lagăr de concentrare. Sfântul ªaguna să vă apere! (de cine spuneţi voi…) PS: Mulţumesc colegilor de breaslă de la Tribuna, care îmi dedică frecvent articole ,,laudative”. Sunt sigur că cititorii noştri sunt mai inteligenţi decât ei (dacă permiteţi o parafrazare din Academia Caţavencu!) Călin Blaga; [email protected] Notă: Editorialul şi alte articole de opinie sau cronici din ziarul Sibiu 100% aparţin autorilor şi nu se supun principiului dreptului la replică conform rezoluţiei Consiliului Europei (74) 26.