Securitatea își trimitea informatorii în școli: elevii erau recrutați să-și urmărească profesorii și colegii.

Documente din arhivele Securității, publicate de CNSAS, scot la iveală un mecanism de supraveghere care ajunsese până în școli, internate și tabere.

În ultimul an al regimului comunist, elevii puteau deveni surse pentru poliția politică, iar recrutarea lor se făcea cu sprijinul unor cadre didactice și fără ca părinții să știe.

Cu doar câteva luni înainte de căderea regimului comunist, școala românească era privită de Securitate nu doar ca un loc destinat educației, ci și ca un spațiu care trebuia permanent supravegheat și controlat.

Documentele publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) arată că poliția politică a regimului comunist încerca să identifice presupuse „riscuri” politice în rândul elevilor și profesorilor și, mai mult decât atât, să își construiască rețele informative chiar din interiorul mediului școlar.

Potrivit documentelor, elevii puteau fi contactați și recrutați ca informatori, iar în acest proces puteau fi implicați direct directori de școli sau diriginți. Totul se desfășura fără informarea părinților.

Copiii erau transformați în informatori ai Securității

CNSAS descrie atmosfera din ultimele luni ale dictaturii comuniste drept una dominată de o „paranoia instituțională generalizată”.

În paralel cu îndoctrinarea ideologică a copiilor și tinerilor, exista un mecanism mult mai dur: unii dintre aceștia erau transformați în surse informative pentru Securitate.

„Partidul împreună cu instrumentul său coercitiv și de represiune, Securitatea, a forțat copiii să își toarne colegii și profesorii, a sădit în mințile fragede frica și neîncrederea, a transformat școala într-un câmp al luptei ideologice absurde, inventând pericole și duşmani imaginari”, susține CNSAS.

Instituția precizează că recrutarea copiilor nu putea avea loc fără sprijinul unor persoane din conducerea școlilor sau din rândul cadrelor didactice.

Profesorii puteau deveni veriga dintre Securitate și elevi

Potrivit CNSAS, primul contact dintre poliția politică și un elev putea fi facilitat de persoane precum directorul școlii sau dirigintele clasei.

„Dacă unii dintre profesori erau implicați în contactarea copiilor de către Securitate, această acțiune se petrecea fără acordul și cunoștința părinților.

Mai mult, în angajamentul pe care erau puşi să îl semneze, copiii trebuiau să declare că nu vor discuta cu absolut nimeni despre relaţia lor cu poliţia politică şi despre informaţiile pe care le vor furniza Securităţii”, precizează CNSAS.

Așadar, nu era vorba doar despre supravegherea elevilor de către autorități.

Documentele indică existența unui sistem în care unii copii erau determinați să furnizeze informații despre cei din jurul lor și, în același timp, obligați să păstreze secretă relația cu Securitatea.

Planul Securității din Vrancea: sute de persoane implicate în rețea

Printre documentele publicate de CNSAS se află un plan întocmit în ianuarie 1989 de Inspectoratul Județean Vrancea al Ministerului de Interne.

Documentul stabilea modul în care urma să acționeze Serviciul I în domeniul „învățămînt-tineret” pe parcursul întregului an.

Obiectivele oficiale erau „apărarea tineretului de influențele nocive ale cercurilor reacționare din străinătate” și „cunoașterea și prevenirea oricăror acțiuni ostile” care ar fi putut fi inițiate de elevi sau profesori.

În realitate, planul dezvăluie amploarea rețelei informative existente în mediul școlar.

Documentul consemna că rețeaua din județ era „asigurată cu 9 informatori, 270 persoane de sprijin, din care 64 cadre didactice, 7 rezidenți, 25 surse cu aprobare (cadre didactice) și 11 gazde”.

Cifrele arată că supravegherea nu era o acțiune izolată, ci presupunea o structură informativă extinsă.

Cine intra în vizorul poliției politice

Securitatea nu urmărea doar persoanele care aveau o activitate politică sau care contestau deschis regimul.

În document apar numeroase categorii de elevi și profesori care trebuiau monitorizate.

Printre ținte se numărau „descendenții semnalați cu aspecte de interes operativ”, profesori considerați dezinteresați de educația elevilor, persoane cu „preocupări mistico-religioase” și „elevi considerați problemă”.

De asemenea, erau urmărite persoane despre care exista suspiciunea că aveau „legături suspecte cu cetățeni străini”, precum și cadre didactice de naționalitate maghiară.

Astfel, criteriile de supraveghere puteau include nu doar comportamentul unei persoane, ci și familia, convingerile religioase, relațiile cu străinii sau originea etnică.

Internatele și taberele erau și ele supravegheate

Controlul nu se oprea la ușa sălii de clasă.

Potrivit documentelor publicate de CNSAS, internatele școlare trebuiau verificate în fiecare lună, pentru ca Securitatea să identifice ceea ce numea „stări de spirit negative”.

Nici taberele școlare nu scăpau de monitorizare. Pentru fiecare serie erau prevăzute verificări directe, inclusiv prin folosirea unor „mijloace T.O.”.

Cu alte cuvinte, spațiile în care elevii locuiau temporar, socializau sau își petreceau timpul liber puteau deveni, la rândul lor, obiective ale supravegherii informative.

Filmele video deveniseră o problemă pentru Securitate

Un alt obiectiv al planului era identificarea persoanelor care dețineau aparate video și ofereau contra cost filme sau alte programe considerate „necorespunzătoare, îndeosebi, pentru tineret”.

Într-o perioadă în care accesul la producții occidentale era strict controlat, astfel de activități deveniseră un motiv de interes pentru poliția politică.

Securitatea încerca astfel să afle cine deținea aparatură video, cine organiza vizionări și ce materiale erau difuzate.

Elevii care plecau în străinătate erau pregătiți pentru a da informații

Supravegherea îi viza și pe elevii și profesorii care călătoreau în afara țării.

Planul prevedea ca fiecare persoană să fie „pregătită informativ la plecare” și să aibă, la întoarcere, discuții cu reprezentanții Securității.

Scopul acestor întâlniri era obținerea unor informații „cu valoare operativă”.

Astfel, chiar și o călătorie în străinătate putea deveni o ocazie pentru autorități de a colecta informații despre persoane, locuri și contacte întâlnite peste hotare.

Un plan special pentru recrutarea tinerilor din Focșani

Un alt document prezentat de CNSAS, datat 30 octombrie 1989, poartă titlul „Plan de recrutare pentru încadrarea informativă a mediilor frecventate de tineretul neorganizat din Focșani”.

Documentul arată că Securitatea încerca să-și extindă sursele informative și în locurile în care tinerii se întâlneau și își petreceau timpul liber.

Pe listă apăreau cofetării, discoteci, formații de teatru și grupuri care organizau programe video la domiciliu.

Iar în cazul unor formații de teatru ale liceelor din Focșani, planul prevedea explicit recrutarea unor surse chiar dintre elevi.

Elevi recrutați în formațiile de teatru ale liceelor

În document apar liceele „Al. I. Cuza”, „Unirea” și Liceul Industrial nr. 1 din Focșani.

Pentru formațiile de teatru ale acestor instituții, Securitatea urmărea să obțină persoane de sprijin din interiorul grupurilor de elevi.

Planul prevedea explicit: „un p.s. elev în problema artă-cultură la formația de teatru Liceul UNIREA”.

Prevederi similare erau incluse și pentru formațiile de teatru ale celorlalte două licee.

Astfel, un spațiu destinat activităților culturale și artistice ale elevilor putea fi transformat într-o sursă de informații pentru poliția politică.

Nu era un fenomen izolat în Vrancea

Deși documentele prezentate de CNSAS provin din județul Vrancea, instituția avertizează că mecanismele descrise nu trebuie privite ca o particularitate locală.

Potrivit Consiliului, asemenea practici erau aplicate sistematic în întreaga Românie Socialistă.

Concluzia CNSAS este una extrem de dură:

„Mecanismul funcţiona orb şi absurd, şi avea menirea să apere cu orice preţ privilegiile unei oligarhii politice. Niciun preț nu era prea mare, nici măcar cel al inocenței copiilor patriei”.

Documentele readuc în atenție una dintre dimensiunile cele mai tulburătoare ale regimului comunist: transformarea școlii, un spațiu destinat formării copiilor, într-un teritoriu al controlului politic, al suspiciunii și al supravegherii.

Iar în acest sistem, până și elevii puteau fi transformați în ochii și urechile Securității.

SURSE FOTO: Historia/Facebook; CNSAS/Facebook

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007