„De la agrafe la avioane”. CNSAS demontează mitul industriei lui Ceaușescu: fabrici blocate, producție fictivă și pierderi.

Unul dintre cele mai persistente mituri despre România comunistă – acela că țara avea o industrie puternică, independentă și capabilă să producă aproape orice-este contrazis de documentele prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).

Instituția a publicat un document din toamna anului 1989, cu puțin timp înainte de prăbușirea regimului comunist, care descrie o economie industrială afectată de blocaje, pierderi, lipsuri și raportări false.

Imaginea unei Românii care „produce de toate, de la agrafe la avioane” era alimentată de propaganda regimului Nicolae Ceaușescu.

În spatele acesteia, susține CNSAS, se afla însă un sistem economic în care producția era stabilită centralizat, fără o raportare reală la cererea pieței.

„Discursul nostalgic idealizează adesea industria din perioada comunistă, prezentând-o ca pe o epocă de aur a independenței economice, în care România producea de toate, de la agrafe la avioane.

În realitate, succesul raportat de propaganda regimului Ceaușescu a fost o iluzie contrazisă grav de cifrele economice ascunse publicului.

Modelul comunist s-a bazat pe industria grea și petrochimie, dezvoltate disproporționat și fără o logică a pieței. România importa materie primă pe valută forte (petrol, minereuri) și exporta produse finite ieftine sau de slabă calitate, adesea în pierdere, doar pentru a raporta îndeplinirea planului cincinal.

De exemplu, prelucrarea țițeiului în combinate mamut aducea pierderi nete la fiecare tonă, procesul fiind un generator masiv de «muncă în zadar».”, a transmis CNSAS.

Fabrici uriașe, tehnologii rămase în urmă

Problemele s-au accentuat în anii ’80, când Ceaușescu a decis să renunțe la contractarea de noi credite externe.

Potrivit CNSAS, această decizie a contribuit la blocarea modernizării industriei, iar tehnologiile utilizate în multe dintre fabrici au rămas la nivelul deceniilor precedente.

În același timp, marile platforme industriale consumau cantități enorme de energie. Pentru menținerea lor în funcțiune, regimul a recurs la restricții severe, inclusiv în ceea ce privește consumul populației.

„După refuzul lui Ceaușescu de a mai contracta credite externe în anii ’80, modernizarea fabricilor a fost aproape complet oprită.

Tehnologia a rămas blocată la nivelul anilor ’60-’70. Pentru a menține în funcțiune mastodonții industriali energofagi, regimul a recurs la raționalizarea drastică a resurselor energetice destinate atât populației cât şi… întreprinderilor.

Există rapoarte ale Securităţii care semnalau, de exemplu, compromiterea şarjelor în turnătorii deoarece se întrerupea (programat sau nu) alimentarea cu curentul electric.

Energia electrică şi termică au fost tăiate pentru cetățeni, totul pentru a alimenta uzine care produceau, în cel mai bun caz, stocuri nevândute de mărfuri.”, a transmis CNSAS.

Astfel, ceea ce propaganda prezenta drept forță industrială și independență economică ascundea, potrivit documentelor, un sistem dependent de materii prime importate, cu tehnologii învechite și cu un consum foarte mare de resurse.

Autocamioanele Brașov, oprită de lipsuri

Un exemplu relevant apare în documentul întocmit în toamna lui 1989 și privește Întreprinderea de Autocamioane Brașov.

CNSAS descrie o uzină importantă pentru industria românească, dar afectată de probleme pe întregul lanț de aprovizionare.

Lipsa unor componente dintr-o singură fabrică putea bloca activitatea altor întreprinderi care depindeau de acestea.

„Documentul pe care îl prezentăm, din toamna anului 1989, oferă o perspectivă sumbră asupra colapsului economic structural care afecta marile platforme industriale din România comunistă, chiar în ajunul prăbușirii regimului.

Principala problemă identificată de organele de securitate este degradarea accentuată a stării de spirit în rândul muncitorilor, fenomen declanșat direct de neajunsurile materiale zilnice și de scăderile drastice ale veniturilor, cauzate la rândul lor de neîndeplinirea sistematică a planului impus de la nivel central.

Documentul scoate la iveală un cerc vicios al ineficienței economice, în care uzinele de renume, în cazul de faţă Întreprinderea de Autocamioane Braşov, erau complet paralizate din cauza blocajelor masive apărute pe lanțul de aprovizionare.”

Problemele nu se opreau la lipsa materiilor prime. Sistemul de producție centralizat funcționa cu dificultate inclusiv din cauza relațiilor dintre întreprinderi.

„Relațiile de colaborare pe orizontală dintre întreprinderi erau complet disfuncționale, astfel că lipsa materiilor prime esențiale, a componentelor tehnice, a vopselelor, anvelopelor sau pieselor metalice speciale dintr-o fabrică bloca activitatea tuturor celorlalte unități dependente.

Acest efect de domino submina grav capacitatea de producție pentru piața internă și anula livrările destinate piețelor externe.

Un alt aspect critic relevat este practica raportărilor false în documentele oficiale, o încercare disperată a conducerilor de a masca realitatea economică dezastruoasă în fața ministerelor și centralelor industriale.”, transmite Consiliul.

Producție pe hârtie, nu în fabrici

Pentru a demonstra îndeplinirea planurilor impuse de autorități, unele întreprinderi ajungeau să raporteze producții care nu existau în realitate, susține CNSAS.

În timp ce cifrele oficiale puteau indica realizarea obiectivelor, fabricile acumulau datorii și întâmpinau dificultăți în îndeplinirea obligațiilor de export.

Problemele economice ajungeau, în cele din urmă, direct la muncitori, prin reducerea veniturilor și deteriorarea condițiilor de trai.

„Din cauza lipsei sprijinului de la centru și a fondurilor pentru salarii, întreprinderile acumulau datorii uriașe, devenind incapabile să își onoreze exporturile planificate sau să recupereze bunurile deja declarate fictiv ca fiind realizate în perioadele anterioare.

În final, presiunea nerealizărilor economice se răsfrângea direct asupra personalului muncitor, generând o stare profundă de nemulțumire generalizată din cauza diminuării constante a retribuțiilor, un indicator clar al fragilității regimului politic socialist care se îndrepta rapid spre un deznodământ inevitabil.”, a transmis CNSAS.

Documentul publicat de CNSAS conturează astfel imaginea unei industrii care, în ultimii ani ai regimului comunist, era mult mai puțin eficientă decât sugera propaganda oficială: uzine dependente unele de altele, lipsuri de materii prime și componente, tehnologii învechite, consum uriaș de energie, datorii și raportări care mascau problemele reale.

La sfârșitul anilor ’80, România avea într-adevăr o industrie de mari dimensiuni. Documentele prezentate de CNSAS arată însă că dimensiunea acesteia nu însemna automat și eficiență economică.

Iar în toamna lui 1989, cu doar câteva luni înainte de căderea regimului Ceaușescu, problemele ascunse în spatele cifrelor oficiale deveniseră imposibil de ignorat chiar și în rapoartele întocmite de organele Securității.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007