Abia am înălțat Crucea în mijlocul bisericii și am cântat: „Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne…”, și iată că Evanghelia de astăzi ne pune înainte un cuvânt care nu ne lasă să rămânem doar spectatori ai Crucii: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”.
Observați cu câtă delicatețe vorbește Hristos: „Oricine voiește…”. Nu spune: „Oricine este obligat”. Nu spune: „Oricine se teme”. Nu spune: „Oricine vrea să scape de pedeapsă”. Spune: „Oricine voiește…”. Dumnezeu nu ne târăște după El. Dumnezeu ne cheamă. Iubirea adevărată nu pune cătușe. Hristos deschide drumul și ne spune: „Dacă vrei, vino!”. Dar imediat după această libertate vine un cuvânt greu: „să se lepede de sine”. Și aici începe lupta noastră. Pentru că noi ne lepădăm destul de ușor de multe lucruri. Ne lepădăm de oameni când ne dezamăgesc, ne lepădăm de prietenii când nu ne mai convin, ne lepădăm uneori chiar și de Dumnezeu când nu ne împlinește planurile.
Dar de noi înșine? Aici este greu. Să mă lepăd de mine nu înseamnă să mă urăsc. Creștinismul nu este religia omului care se disprețuiește. Înseamnă să mă lepăd de acel „eu” care vrea întotdeauna să aibă dreptate, de orgoliul meu, de răutatea mea, de nevoia mea de a avea ultimul cuvânt, de încăpățânarea cu care țin minte răul pe care mi l-a făcut cineva. Uneori crucea noastră nu este boala. Uneori crucea noastră este să spunem: „Iartă-mă”. Alteori crucea este să spunem: „Te iert”. Uneori crucea este să tăcem atunci când am putea răni, alteori este să vorbim atunci când tăcerea noastră ar însemna lașitate. Crucea nu înseamnă să căutăm suferința. Dumnezeu nu ne cere să iubim durerea. Ne cere să iubim până și atunci când iubirea doare.
Priviți la Crucea lui Hristos. Pe Cruce nu este un Dumnezeu îndrăgostit de suferință, ci Dumnezeu îndrăgostit de om. Aceasta este diferența. Hristos nu moare pentru că moartea ar fi frumoasă. Moare pentru că noi Îi suntem dragi. Crucea ne spune cât de departe este gata Dumnezeu să meargă pentru om.
De aceea Crucea nu este capătul iubirii, ci dovada ei. Noi purtăm cruci la gât, le punem în case, le așezăm deasupra ușilor, ne facem semnul Sfintei Cruci și bine facem. Dar există o întrebare mai grea: se vede Crucea și în felul în care trăim? La ce folosește crucea de la gât dacă în inimă port ura? La ce folosește semnul Crucii făcut înainte de masă, dacă la aceeași masă îl judec pe cel care nu este de față? La ce folosește să sărut Crucea în biserică, dacă acasă nu sunt în stare să cer iertare? Crucea nu este bijuteria creștinismului. Crucea este felul creștinului de a iubi.
Și Hristos continuă cu un cuvânt care răstoarnă toată logica lumii: „Cine va voi să-și scape sufletul, îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa”. Noi trăim într-o lume care ne învață permanent să câștigăm. Câștigă bani, câștigă poziție, câștigă imagine, câștigă apreciere, câștigă confort. Hristos vine și întreabă: „Și sufletul?”
Poți să ai casa plină și sufletul gol. Poți să ai agenda plină și inima pustie. Poți să fii cunoscut de mii de oameni și să nu te mai recunoști tu însuți. Poți să câștigi toate disputele din familie și, într-o zi, să descoperi că ai pierdut familia. De aceea întrebarea Evangheliei răsună atât de puternic: „Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?” Ce folos? Poate că aceasta este întrebarea pe care ar trebui să o luăm acasă astăzi. Nu: „Cât am câștigat?”, ci: „Ce am pierdut pentru ceea ce am câștigat?” Cât din pacea mea am pierdut? Cât din familia mea? Cât din rugăciunea mea? Cât din omenia mea? Cât din Dumnezeu?
Cred că una dintre marile ispite ale omului este să creadă că are timp. „O să mă rog mai târziu.” „O să mă împac cu el cândva.” „O să merg la spovedanie.” „O să-i spun mamei că o iubesc.” „O să-mi îmbrățișez copilul.” „O să mă întorc la Dumnezeu.” Mai târziu. Numai că Evanghelia nu ne spune: „Urmează-Mi când vei avea timp”. Hristos spune simplu: „Urmează-Mi”. Crucea ne învață că iubirea adevărată se conjugă la timpul prezent. Astăzi iert. Astăzi mă rog. Astăzi mă întorc. Astăzi fac binele pe care îl pot face.
Și mai este ceva: să nu ne comparăm crucile. Omul spune repede: „Dar el o duce mai bine decât mine”. Nu știm. Există oameni care râd și poartă în ei răni despre care nu vorbește nimeni. Există case frumoase în care este multă singurătate. Există oameni care ne spun „Sunt bine” tocmai pentru că nu mai au puterea să explice cât de greu le este. De aceea, în loc să întrebăm: „De ce are el crucea mai ușoară?”, poate ar trebui să întrebăm: „Doamne, pe cine pot ajuta astăzi să-și ducă puțin crucea?” Pentru că aici se întâmplă minunea creștinismului. Hristos ne spune să ne luăm crucea, dar nu ne spune nicăieri că trebuie să o purtăm singuri.
Biserica tocmai aceasta este: oameni care, mergând după Hristos, învață să-și poarte unii altora poverile. Când plângi cu cel care plânge, îi ridici puțin crucea. Când hrănești un om flămând, îi ridici puțin crucea. Când stai lângă un bolnav, îi ridici puțin crucea. Când nu abandonezi un om care a greșit, îi ridici puțin crucea. Când te rogi pentru cineva care nu mai poate să se roage, îi ridici puțin crucea. Și, fără să-ți dai seama, în omul acela Îl întâlnești pe Hristos.
Duminica aceasta, limpede, nu ne cheamă să admirăm Crucea de la distanță. Ne cheamă să mergem în urma Celui răstignit. Poate că nu putem schimba lumea întreagă, dar putem să nu mai rănim un om. Putem ierta. Putem cere iertare. Putem ridica un om căzut. Putem face o rugăciune adevărată. Putem intra în casă astăzi ceva mai puțin preocupați să avem dreptate și ceva mai preocupați să avem iubire. Și atunci Crucea lui Hristos nu va mai fi doar Crucea pe care o privim. Va deveni Crucea prin care învățăm să trăim. Pentru că, la urma urmei, creștinul nu este omul care nu cade, ci omul care știe în urma Cui se ridică și merge mai departe. Iar drumul Crucii, oricât de greu ar părea, nu se termină în mormânt. Se termină în Înviere.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
