În ultimele două săptămâni, Finlanda a prezentat rezultatele unui exercițiu în care peste 2.000 de persoane au intrat efectiv într-un adăpost civil, Germania și-a testat simultan toate sistemele de avertizare, Letonia a exersat evacuarea populației din Riga, iar Polonia și statele baltice au pregătit trasee pentru evacuări transfrontaliere. Suedia desfășoară o săptămână națională dedicată pregătirii populației, iar Lituania construiește infrastructură energetică proiectată să reziste atacurilor cu drone. România are aplicații, alerte și activități de informare, însă numai aproximativ 10% dintre cele 5.770 de adăposturi aflate în evidență erau complet funcționale la sfârșitul anului 2025. Diferența fundamentală nu este numai una de bani, ci de abordare: alte state verifică ce se întâmplă cu oamenii în timpul unei crize, în vreme ce România încă încearcă să stabilească unde i-ar putea adăposti.

Europa nu mai vorbește despre protecția civilă numai în termenii incendiilor, inundațiilor și cutremurelor. Războiul din Ucraina, incursiunile cu drone, sabotajele, atacurile cibernetice și vulnerabilitatea rețelelor de energie au readus în atenție o întrebare despre care, timp de câteva decenii, multe state au preferat să nu mai discute: ce face populația civilă dacă războiul ajunge din nou pe teritoriul Uniunii Europene? Răspunsurile diferă de la o țară la alta. Unele state construiesc adăposturi, altele transformă parcările subterane și tunelurile în spații de protecție. Unele distribuie ghiduri în fiecare gospodărie, iar altele exersează evacuarea orașelor și funcționarea serviciilor publice fără energie, apă sau comunicații.

În ultimele două săptămâni, aceste pregătiri au devenit vizibile în mai multe părți ale Europei.

Finlanda: 2.000 de oameni au intrat efectiv într-un adăpost

În Finlanda, protecția civilă nu înseamnă doar existența unei liste cu adăposturi și nici simpla pornire a sirenelor. La Kuopio a fost organizat „Shelter 2026”, unul dintre cele mai ample exerciții europene de protecție civilă desfășurate după Al Doilea Război Mondial. Exercițiul propriu-zis a avut loc în 2 și 3 septembrie, iar concluziile oficiale au fost prezentate la 11 septembrie. Peste 2.000 de persoane au participat la transformarea unei cavități săpate în stâncă într-un adăpost funcțional. Au fost testate operaționalizarea rapidă a spațiului, deplasarea populației, organizarea activităților în interior și comportamentul oamenilor după emiterea unui ordin de adăpostire. Au participat autorități, servicii de intervenție, militari, voluntari, companii și instituții de învățământ. Inclusiv elevi și profesori și-au mutat temporar activitățile în adăpost.

Finlandezii nu au verificat numai dacă ușile se închid și instalația de ventilație pornește. Au urmărit ce se întâmplă după ce mii de oameni intră în același spațiu, cine îi înregistrează, cum primesc informații, cum funcționează serviciile și cât de repede poate fi adăpostul pregătit.  Finlanda are aproximativ 50.500 de adăposturi, cu aproape 4,8 milioane de locuri, la o populație de aproximativ 5,6 milioane de locuitori. Adăposturile sunt folosite în timp de pace ca parcări, săli de sport, depozite sau spații publice, dar sunt proiectate pentru a putea fi transformate rapid în spații de protecție.

Germania: alarma trebuie să ajungă la cetățean, nu doar să pornească sirena

Pe 10 septembrie, Germania a organizat pentru a șasea oară Ziua națională a avertizării. Guvernul federal, landurile și autoritățile locale au testat simultan sirenele, mesajele Cell Broadcast, aplicațiile de avertizare, posturile de radio și televiziune și sistemele locale de informare. Exercițiul nu s-a încheiat odată cu oprirea alarmelor. Populația a fost invitată să completeze un chestionar online și să precizeze dacă a primit avertizarea, prin ce canal, cât de repede și dacă mesajul a fost înțeles. Răspunsurile sunt analizate și utilizate pentru îmbunătățirea sistemului. Așadar, autoritățile nu verifică numai dacă echipamentul a funcționat, ci și dacă avertizarea și-a atins scopul: informarea cetățeanului.

Germania și-a schimbat și concepția privind adăpostirea. Cum construirea rapidă a unor buncăre pentru peste 80 de milioane de oameni ar fi imposibilă, guvernul a decis să adapteze parcări subterane, stații de metrou, tuneluri și alte spații publice. În mai 2026, autoritățile au anunțat un program de aproximativ 10 miliarde de euro pentru protecție civilă până în 2029. Planul include modernizarea sistemelor de avertizare, cumpărarea a peste 1.000 de vehicule specializate, echipamente de protecție și dezvoltarea unei structuri centrale de coordonare.

Letonia: evacuarea civililor a fost exersată în capitală

Între 16 și 20 septembrie, în Riga s-a desfășurat faza activă a exercițiului național „Namejs 2026”. În oraș au fost vizibili militari, vehicule, puncte de control și structuri de intervenție. Pe 18 și 19 septembrie au fost organizate exerciții practice de evacuare a populației. Scenariul a inclus amenințări militare, informaționale și economice produse simultan. Autoritățile au testat centrele de primire a persoanelor evacuate, înregistrarea și cazarea acestora, evacuarea medicală, protejarea infrastructurii de apă, reacția la un incident chimic și continuitatea serviciilor publice. La exercițiu au colaborat forțele armate, aliați NATO, poliția, pompierii, autoritățile locale și serviciile civile. Scopul declarat a fost verificarea capacității tuturor acestor structuri de a funcționa împreună atunci când statul este amenințat.  Modelul leton pornește de la ideea că un război modern nu va afecta doar unitățile militare. Alimentarea cu apă, electricitatea, transportul, comunicațiile, spitalele și administrația locală pot deveni simultan ținte sau pot fi blocate. De aceea, protecția civilă este exersată împreună cu apărarea militară, nu într-un sistem paralel care se întâlnește cu armata abia după începerea crizei.

Polonia și statele baltice pregătesc evacuarea peste granițe

Pe 17 septembrie, reprezentanți ai Lituaniei și Letoniei au participat, în Polonia, la întâlniri dedicate evacuării în masă și protejării populației. Proiectul comun, intitulat „MassMovement: From Strategy to Safety”, urmărește pregătirea unei evacuări coordonate între state. Au fost analizate traseele de deplasare, primirea și înregistrarea persoanelor evacuate, cazarea temporară, coordonarea dintre structurile civile și cele militare și modul în care populația ar putea fi transferată dintr-o țară în alta. La discuții au participat ministere, structuri militare, pompieri, autorități regionale, Organizația Internațională pentru Migrație și Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiați.

Polonia urmează să participe și la un exercițiu lituanian de evacuare transfrontalieră în masă.  Evacuarea nu este privită ca o deplasare improvizată a unei mulțimi speriate. Sunt pregătite rutele, centrele de primire, evidența persoanelor, transportul, cazarea și repartizarea responsabilităților.

Polonia își protejează fizic frontiera

După atacuri rusești cu drone desfășurate foarte aproape de teritoriul său, Polonia a început să consolideze punctele de frontieră cu Ucraina. Unitățile de geniu au instalat structuri care pot fi umplute cu nisip sau pietriș și folosite ca bariere împotriva exploziilor. În timpul atacurilor din apropierea frontierei, unele puncte de trecere au fost închise, oamenii au fost evacuați din vehicule și direcționați spre spații de protecție.  Pe 21 septembrie, aviația militară poloneză a fost activată preventiv în timpul atacurilor rusești asupra Ucrainei. Sistemele de apărare antiaeriană și unitățile radar au fost plasate în stare de alertă. Polonia nu se limitează însă la reacții militare. Noua legislație privind protecția populației și apărarea civilă obligă autoritățile să inventarieze spațiile care pot deveni adăposturi. Începând din 2026, clădirile multifamiliale noi trebuie proiectate astfel încât parcările sau nivelurile subterane să poată fi adaptate pentru protejarea temporară a populației.

Lituania construiește infrastructură care să reziste dronelor

Pe 22 septembrie, Lituania a prezentat măsurile de securitate prevăzute pentru o nouă stație electrică strategică din apropierea regiunii ruse Kaliningrad. Proiectul include garduri capabile să reziste unui vehicul încărcat cu explozibil, senzori pentru detectarea unor posibile tuneluri, structuri speciale din beton în jurul transformatoarelor și dublarea echipamentelor esențiale. Instalațiile sunt amplasate astfel încât un singur atac să nu poată distruge întreaga stație. Obiectivul este menținerea alimentării cu energie chiar dacă o parte dintre echipamente sunt lovite. Măsurile suplimentare de securitate au adăugat cel puțin 48 de milioane de euro costului proiectului. Explicația administratorului rețelei este relevantă pentru întreaga Europă: în trecut, infrastructura era proiectată pentru a rezista dezastrelor naturale; acum trebuie proiectată și pentru sabotaj, atacuri hibride și drone încărcate cu explozibil.

Suedia: pregătirea începe în gospodărie

Între 21 și 27 septembrie, Suedia organizează Săptămâna pregătirii. Municipalități, regiuni, școli, companii, instituții publice și organizații de voluntari desfășoară cursuri, ateliere și activități dedicate pregătirii pentru criză și război. Cetățenii sunt învățați cum să-și pregătească locuința pentru o perioadă fără electricitate, apă, încălzire, internet sau ajutor imediat din partea autorităților.

Mesajul statului suedez este direct: într-o criză majoră, resursele publice vor fi direcționate în primul rând către persoanele care nu se pot ajuta singure. Ceilalți trebuie să poată rezista cel puțin o săptămână cu rezervele existente în gospodărie. Pregătirea individuală nu este prezentată ca panică sau „supravieționism”, ci ca parte a apărării totale a țării.

Ce face România

România nu pornește de la zero. Există sistemul RO-ALERT, aplicația DSU și platforma „Fii pregătit”, unde sunt publicate recomandări pentru cutremure, inundații, incendii, accidente și alte situații de urgență. Inspectoratele pentru situații de urgență organizează activități în școli, exerciții, campanii de informare și instruirea personalului cu atribuții în protecția civilă.

IGSU publică și lista adăposturilor de protecție civilă, iar din februarie 2026 inspectoratele județene au primit dispoziția de a organiza exerciții lunare. Problema este distanța dintre existența instituțiilor și capacitatea lor reală de a proteja populația într-o situație de conflict.

La sfârșitul anului 2025, România avea în evidență 5.770 de adăposturi de protecție civilă. Numai puțin peste 500, adică aproximativ 10%, erau complet funcționale. Peste 3.000 erau considerate parțial funcționale, iar celelalte erau nefuncționale sau nu puteau fi utilizate în condițiile prevăzute de normele tehnice.  Raportul Curții de Conturi din 2025 a arătat că adăposturile special construite pot primi aproximativ 3% din populația României. Chiar dacă sunt incluse alte spații protejate, precum metroul, tunelurile sau unele parcări subterane, capacitatea ar ajunge doar în jurul a 5%. Aproximativ 73% dintre adăposturi au fost construite înainte de 1990. Multe au instalații de ventilație nefuncționale, ieșiri blocate, uși deteriorate sau lipsă și sunt folosite ca magazii ori pivnițe. Auditul a mai constatat că unele dintre reglementări provin din anii 1970, iar instrucțiunile privind utilizarea adăposturilor își au originea într-un manual de apărare antiaeriană din 1961.

Necesarul estimat în 2025 pentru operaționalizarea adăposturilor existente era de aproximativ 278 de milioane de lei. Curtea de Conturi a recomandat elaborarea unei concepții naționale privind adăpostirea populației în caz de conflict armat și stabilirea unui mecanism clar de finanțare. În 2026 au fost făcute modificări pentru ca autoritățile locale să poată finanța întreținerea și repararea adăposturilor, inclusiv în situațiile în care responsabilitatea directă aparține asociațiilor de proprietari sau altor deținători. Este un pas necesar, dar efectele lui depind de bugetele și deciziile fiecărei administrații locale.

România a amânat testarea națională a sirenelor

Un contrast semnificativ cu Germania apare în cazul exercițiilor de alarmare. România programase pentru 4 martie 2026 exercițiul național „Miercurea Alarmelor”. Cu o zi înainte, acesta a fost amânat în urma unei evaluări a contextului de securitate și a riscului ca populația să interpreteze greșit semnalele. Autoritățile au anunțat că vor stabili un nou calendar și că exercițiul va fi precedat de o informare mai amplă.  Decizia poate fi explicată prin dorința de a evita panica. Dar situația dezvăluie și problema de fond: populația nu cunoaște suficient semnalele de alarmare, iar statul nu are încă încrederea că poate desfășura un exercițiu național fără confuzie. Germania testează simultan sirenele, telefoanele, televiziunile și aplicațiile, după care îi întreabă pe cetățeni dacă avertizarea a ajuns la ei. România a amânat testul tocmai pentru că exista riscul ca oamenii să nu înțeleagă ce se întâmplă.

Nu avem încă un exercițiu cu populația în adăposturi

În România sunt organizate exerciții ale pompierilor, simulări în școli și intervenții în cazul unor cutremure, incendii sau accidente industriale. Sunt verificate periodic și mijloacele de alarmare. Ceea ce lipsește este un exercițiu național sau desfășurat într-un oraș mare în care populația să intre efectiv în adăposturi, acestea să fie operaționalizate, iar autoritățile să verifice accesul, capacitatea, ventilația, comunicarea și comportamentul oamenilor în interior.

Nu există nici exerciții publice ample de evacuare urbană comparabile cu cele organizate în Letonia și statele baltice. Planurile de evacuare există la nivel administrativ, dar cetățeanul obișnuit nu știe către ce centru trebuie să se îndrepte, pe ce traseu, ce trebuie să ia cu el și cine îl înregistrează la destinație.

România informează digital o populație care poate rămâne fără internet

Aplicația DSU, RO-ALERT și platforma „Fii pregătit” sunt utile. Dar un război sau un atac major poate afecta tocmai electricitatea, internetul și comunicațiile mobile. Suedia a trimis un ghid tipărit în fiecare gospodărie. Documentul explică ce trebuie să conțină rezerva de apă și alimente, cum se recunosc alarmele, unde se caută protecție, cum se verifică informațiile și cum trebuie să reacționeze cetățenii în cazul unui atac aerian, chimic, biologic sau nuclear. Peste cinci milioane de exemplare ale ghidului „În caz de criză sau război” au fost distribuite în 2024. Materialul este disponibil și în mai multe limbi, în format audio, în limbaj simplificat, în limbaj mimico-gestual și în alfabet Braille. România nu a distribuit tuturor gospodăriilor un ghid comparabil, conceput explicit pentru situația unui conflict armat și utilizabil chiar și atunci când rețelele electronice nu funcționează.

Ce au început alte țări să facă după 2022

Pregătirile observate în ultimele săptămâni nu au apărut brusc. Ele sunt rezultatul unor decizii luate după invadarea Ucrainei.

Suedia a reactivat modelul „apărării totale”, în care armata, instituțiile, companiile și populația au responsabilități complementare. Cetățenilor li se recomandă să poată rezista timp de o săptămână fără ajutor din exterior.

Finlanda a continuat să construiască adăposturi și să păstreze obligația ca anumite clădiri să aibă asemenea spații. Numeroase adăposturi au utilizare dublă: în viața de zi cu zi sunt parcări, săli de sport sau spații comerciale, dar pot fi pregătite rapid pentru protejarea populației.

Germania, care dispune în prezent de numai aproximativ 480.000 de locuri în adăposturile existente, a renunțat la ideea că poate construi suficiente buncăre clasice. În schimb, inventariază și adaptează spații subterane deja existente.

Polonia a adoptat o nouă legislație privind protecția populației și apărarea civilă, a început inventarierea spațiilor de adăpostire și a introdus cerințe pentru clădirile noi. Varșovia alocase încă din 2024 aproximativ 30 de milioane de dolari pentru adăposturi și alte măsuri de securitate.

Elveția are o tradiție și mai veche. Legislația adoptată în timpul Războiului Rece a urmărit asigurarea unui loc în adăpost pentru fiecare locuitor. În ultimii ani, autoritățile au început modernizarea acestei rețele, inclusiv pentru protecția împotriva armelor nucleare și a contaminării radioactive.

Estonia pregătește adăposturi pentru aproximativ 100.000 de persoane până în 2028, organizează exerciții de evacuare și include pregătirea pentru criză în școli și instituții.

Țările nordice și baltice au început și coordonarea rezervelor de alimente, combustibil, medicamente și echipamente, astfel încât acestea să poată circula între state chiar și în cazul unei crize grave sau al unui război.

Diferența dintre existența unui plan și capacitatea de a-l aplica

Pe hârtie, toate statele europene au instituții, planuri și proceduri. Diferența apare atunci când planurile sunt testate.

Finlanda introduce 2.000 de persoane într-un adăpost și verifică ce se întâmplă în interior. Letonia evacuează civili și deschide centre de primire. Germania trimite simultan avertizări pe mai multe canale și îi întreabă apoi pe cetățeni dacă le-au primit. Suedia intră în școli, firme și gospodării și explică ce trebuie făcut în prima săptămână fără ajutor. Polonia și statele baltice pregătesc deplasarea populației peste frontiere. România publică liste, organizează activități informative și trimite alerte, dar continuă să aibă un sistem de adăpostire care ar putea proteja doar o mică parte a populației. Mai grav este că majoritatea cetățenilor nu știu care este cel mai apropiat adăpost, dacă este funcțional, cine îl deschide, ce semnificație au diferitele semnale ale sirenelor și ce trebuie să facă dacă spațiul nu poate fi utilizat.

Pregătirea nu înseamnă răspândirea panicii

Discuția despre protecția civilă este adesea blocată de teama că populația ar putea fi speriată.

Experiența statelor nordice arată contrariul. Informația clară și exercițiul repetat reduc panica. Oamenii se sperie mai ușor atunci când aud o sirenă fără să-i cunoască semnificația, primesc o alertă fără instrucțiuni precise sau descoperă, în momentul crizei, că adăpostul trecut pe hartă este încuiat ori plin cu obiecte. Pregătirea nu înseamnă să anunți că războiul este inevitabil. Înseamnă să accepți că un stat are obligația de a se pregăti și pentru evenimente puțin probabile, dar cu efecte catastrofale. Adăposturile, sistemele de avertizare, generatoarele, rezervele de apă, exercițiile de evacuare și ghidurile pentru populație sunt utile nu numai în război. Ele pot salva vieți și în cazul unui cutremur, al unui accident industrial, al unui atac terorist, al unei pene extinse de energie sau al unui dezastru natural.

Ce ar putea face România

România nu poate construi peste noapte adăposturi pentru 19 milioane de oameni. Nici Germania nu încearcă acest lucru.

Dar poate lua câteva măsuri concrete:

• să stabilească și să finanțeze o concepție națională de adăpostire;
• să publice starea reală, nu doar existența fiecărui adăpost;
• să identifice parcările, tunelurile, subsolurile și stațiile care pot oferi protecție temporară;
• să introducă cerințe clare pentru adaptarea construcțiilor noi;
• să organizeze exerciții cu participarea reală a populației;
• să testeze dacă avertizările ajung la cetățeni și sunt înțelese;
• să pregătească evacuarea orașelor și continuitatea serviciilor esențiale;
• să distribuie un ghid tipărit în fiecare gospodărie;
• să includă școlile, companiile și organizațiile de voluntari în pregătirea pentru criză;
• să explice fără dramatizare ce trebuie să facă fiecare persoană în primele ore și zile.

În Europa, protecția civilă revine în centrul politicilor de securitate. Nu pentru că războiul ar fi considerat inevitabil, ci pentru că ignorarea lui nu îl face imposibil. Unele state își deschid adăposturile, își evacuează populația în exerciții și își proiectează rețelele electrice pentru a rezista dronelor. România încă își numără adăposturile și descoperă că majoritatea nu sunt complet funcționale.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI